75% dintre elevi, "analfabeţi ştiinţific", 50% dintre studenţi, candidaţi la şomaj

Astfel, potrivit raportul privind situaţia învăţământului înaintat de Guvern Parlamentului, populaţia şcolară din gimnaziu a scăzut cu o treime în ultimii opt ani, în timp ce în învăţământul primar învaţă cu 20% mai puţini elevi decât în anul 2002. În facultăţi, deficitul este şi mai evident: anul universitar 2009-2010 s-a desfăşurat cu peste o sută de mii de studenţi mai puţini decât în anul anterior, cea mai dramatică scădere fiind în cazul universităţilor private (minus 22%).
Depopularea şcolilor şi universităţilor vine în contextul în care România se află pe ultimele locuri din Europa în privinţa raportului dintre numărul de elevi şi studenţi cuprinşi în sistemul de învăţământ şi numărul total al populaţiei cu vârstă între 3 şi 29 de ani. Concret, rata de participare la toate nivelurile de educaţie înregistrată de România este de numai 56%, în condiţiile în care media UE este de 63%.
Tot sub media europeană stăm şi în cazul speranţei de viaţă şcolară. În timp ce în România este de aşteptat ca, începând cu grădiniţa (la vârsta de trei ani), un copil să parcurgă în medie 16,3 ani de educaţie, în Polonia, Estonia, sau Slovenia, speranţa de viaţă şcolară depăşeşte 18 ani. O altă veste proastă este că rata de părăsire timpurie a sistemului educaţional în rândul tinerilor este în creştere, 16% dintre tineri necompletându-şi studiile gimnaziale, procent de trei ori mai mare decât cel înregistrat în Polonia, Cehia şi Slovacia.
Rezultatele de la bac şi “fermitatea” ministrului
Raportul înaintat Parlamentului de către Guvern aduce însă şi o veste bună: deşi, din ce în ce mai mulţi elevi nu îşi încheie ciclul de studii în care sunt înscrişi, tendinţa este ca şcoala să nu fie abandonată pe parcursul semestrelor, ci după încheierea anului şcolar. Concret, statistica arată că abandonul şcolar a scăzut de la 1,9% la 1,7%.
În ceea ce priveşte calitatea predării la clasă, lămuritoare sunt concluziile raportului care fac trimitere la testările internaţionale. Peste trei sferturi dintre elevii români sunt sub pragul alfabetizării ştiinţifice, în timp ce scorurile înregistrate la citire atestă faptul că 56% dintre şcolarii români se află la un nivel critic în privinţa lecturii. Slaba pregătire a elevilor reiese şi din examenele organizate de MECTS, ale căror rezultate nelineare ridică semne de întrebare şi asupra aplicării omogene a criteriilor de evaluare. Spre exemplu, în anul şcolar 2009-2010 un sfert dintre elevii de clasa a VIII-a nu au reuşit să promoveze evaluarea naţională derulată la matematică, deşi în anul anterior, la teza cu subiect unic, peste 87% dintre şcolari au obţinut notă de trecere.
Poate cel mai relevant rezultat este însă cel înregistrat la bacalaureat. Rata de succes la examenul maturităţii a scăzut dramatic în acest an, sub punctul de 35%. Interesantă este lămurirea ministerului, care explică acest fapt ca pe un merit ce “se datorează cel mai probabil măsurilor de control şi de evitare a fraudelor implementate cu fermitate la nivelul acestui an şcolar”. Din document reiese că şi ceea ce s-a câştigat a avut costuri ridicate. Astfel, în timp ce rata de absolvire a liceului a crescut uşor, cea înregistrată în cazul învăţământului profesional s-a prăbuşit, în medie doar patru din zece tineri înscrişi reuşind să-şi finalizeze studiile. Aceasta în condiţiile în care rata de tranziţie de la liceu la facultate este la rându-i în scădere.
Mai puţin de 60% dintre elevii de clasa a XII-a se înscriu la facultate, la acest capitol înregistrându-se o disproporţie între sexe: în timp ce jumătate dintre băieţi nu urmează filiera universitară, doar o treime dintre fete nu se înscriu la facultate. Nici învăţământul superior nu se poate lăuda cu performanţe. După o creştere continuă, rata de absolvire a facultăţii a scăzut la 65% în anul universitar 2008-2009, în concordanţă cu durata medie de frecventare, studenţii români parcurgând în medie doar 1,3 ani de studii.
Doar jumătate dintre absolvenţii de facultate au loc de muncă
În aceste condiţii se ridică întrebarea ce se întâmplă cu profesorii. Dacă în Germania, Austria, Belgia sau Suedia numărul de cadre didactice este în creştere, în România situaţia este exact pe dos: anul şcolar 2009-2010 a debutat cu 2,3% mai puţini dascăli decât în anul precedent, iar scăderea nu a luat în calcul şi cele 15.000 de posturi tăiate de ministrul Daniel Funeriu în vara trecută. Dincolo de faptul că din ce în ce mai multe catedre rămân goale, problema este cine rămâne să predea elevilor. Punct în care apare un semnal pozitiv: reducerile de personal au adus şi scăderea numărului de cadre didactice necalificate: de la 4% la 3%, în cazul gimnaziului şi de la 8% la 4%, în cazul învăţământului profesional, în ceea ce priveşte nivelul liceal profesorii calificaţi fiind în pondere de 99%. Rămâne în schimb slaba distribuire a cursurilor. România înregistrează un procent de 12% a normelor parţiale, dublu decât cele din Italia şi Portugalia şi mai ridicat decât cel din Bulgaria, unde doar 11% dintre dascăli nu au normă întreagă.
Nivelul şcolarizării, combinat cu criza economică, se reflectă şi în cerinţele de pe piaţa muncii. Rata de ocupare înregistrată la finele anului trecut reflectă o scădere dramatică în privinţa absolvenţilor de studii superioare. Astfel, doar 53% dintre cei care au obţinut diploma de licenţă aveau loc de muncă în ţară, faţă de 58% în 2008 şi 65% în 2004. Chiar şi aşa, raportul arată că şansele de angajare sunt mult mai ridicate în cazul celor care au parcurs studiile universitare, cei care şi-au încheiat parcursul educaţional o dată cu liceul având o rată de ocupare de 22%. (MEDIAFAX)