Sunday , June 26 2022

545 de ani de la solia lui Ștefan cel Mare către Roma și Veneția

La data de 8 mai 1477, o solie extraordinară condusă de Ioan Țamblac este trimisă de Ștefan cel Mare Senatului Veneției și la Roma în care erau expuse evenimentele recente pe care Moldova le înfruntase. Este vorba despre conflictele cu turcii, tătarii și aliații conjuncturale ai acestora: muntenii. E adevărat, însă, – spune Ioan Țamblac, sol și unchi al domnului Ștefan voievod – că cele ce au urmat nu i s-ar fi întâmplat dacă ar fi știut că principii creștini și vecini cu dânsul au să se poarte cu el așa cum s-au purtat.

„Căci, deși avea jurăminte și învoieli cu dânșii, ei l-au înșelat și astfel a pățit ce-a pățit. Învoielile și jurămintele ce erau între dânșii cuprindeau [prevederea] că toți trebuiau să fie gata și să ajute în orice loc pe acela dintre domni împotriva căruia ar fi mers turcul. Și totuși, cu toată nădejdea mea într-înșii, mi s-a întâmplat nenorocirea pomenită. Căci, dacă nu ar fi fost așa, aș fi făcut una din două: ori m-aș fi împotrivit cu adevărat vrăjmașului la trecătoare și nu l-aș fi lăsat să treacă, ori, dacă aceasta mi-ar fi fost cu neputință, aș fi încercat să scap pe locuitorii țării mele și nu aș fi suferit atâta pagubă. Dar m-au lăsat singur și mi s-a întâmplat cum am spus mai sus. Și dacă vrăjmașul ar fi fost singur, n-ar fi fost așa de rău; dar el a poruncit să vie cealaltă Țară Românească, de-o parte, și tătarii, de alta, iar el însuși a venit în persoană cu toată puterea lui, și m-au înconjurat de trei părți și m-au găsit singur pe mine, cu toți ostașii mei împrăștiați, ca să-și apere casele lor. Gândească-se Luminăția Voastră cu cât mă întreceau la număr, când împotriva mea singur erau atâtea puteri. Eu, împreună cu curtea mea, am făcut ce-am putut și s-a întâmplat cum am spus mai sus, care lucru socotesc că a fost voia lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcatele mele; și lăudat să fie numele Lui. După ce, într-adevăr, vrăjmașul a plecat, am rămas lipsit de orice ajutor din partea creștinilor; pentru că ei nu numai că nu m-au ajutat, dar au fost între dânșii unii care poate au simțit plăcere pentru paguba făcută mie și țării mele de către păgâni”, spunea Ioan Țamblac, sol strălucit al domnului Ștefan, voievodul Moldovei, în expunerea sa tradusă din greacă în latină.

Pe de altă parte, domnul cerea sprijin împotriva turcilor: „Nu vreau să mai spun cât de folositoare este pentru treburile creștine această țară a mea; socotesc că este de prisos, fiindcă lucrul e prea limpede, că ea este cetatea de apărare a Ungariei și a Poloniei și straja acestor două crăii. Afară de aceasta, fiindcă turcul s-a împiedicat de mine, mulți creștini au rămas în liniște de patru ani. Așadar, fiindcă sunteți domni creștini și sunteți cunoscuți ca creștini, eu vin la prealuminata Domnia Voastră, cerând ajutorul vostru creștinesc, spre a păstra această țară a mea, folositoare pentru treburile creștine, și făgăduiesc că orice dar și orice ajutor îmi veți trimite, eu îl voi întoarce înzecit, de câte ori veți avea nevoie și veți cere – dar numai împotriva păgânilor -, oriunde veți avea nevoie și veți porunci și fără nici o zăbavă. Afară de aceasta, Luminăția Voastră va face o faptă foarte cinstită, ajutând pe un domn creștin. Atâta cer acum, și aceasta fiindcă știu că turcul va veni în vara aceasta iarăși asupra mea, pentru cele două ținuturi, al Chiliei și al Cetății Albe, care le sunt foarte supărătoare. De aceea, vreau să fiu ajutat acum, în această sarcină, căci vremea nu vă îngăduie să faceți o altă pregătire mai largă. Luminăția Voastră trebuie să aibă în vedere că aceste două ținuturi sunt Moldova toată și că Moldova cu aceste ținuturi este un zid pentru Ungaria și pentru Polonia. Afară de aceasta, eu zic și mai mult, că dacă aceste două cetăți vor fi păstrate, va fi cu putință ca turcii să piardă și Caffa și Chersonesul. Și lucrul ar fi ușor; dar nu mai spun în ce chip s-ar putea face aceasta, ca să nu lungesc scrisoarea. Dacă veți cere, vă voi arăta. Toată nădejdea el și-o pune în Domnia Voastră și cere ajutor de la Domnia Voastră și sprijin de la alți creștini. Și dacă Dumnezeu va vrea ca eu să nu fiu ajutat, din două lucruri unul se va întâmpla: ori această țară va pieri desigur, ori voi fi silit, de nevoie, să mă supun păgânilor. Lucrul acesta, însă, nu-l voi face niciodată, vrând mai bine de o sută de mii de ori moartea, decât aceasta. Și își pune nădejdea în Domnia Voastră”. (D.P.)

Vezi si

David Popovici, decorat de președintele Iohannis cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler

Klaus Iohannis îl decorează pe înotătorul David Popovici cu cea mai înaltă distincție a statului …