Mare sărbătoare – Întampinarea Domnului

La 40 de zile de la Crăciun, sărbătorim Întâmpinarea Domnului. Această sărbătoare este cu dată fixă, 2 februarie. Mântuitorul Iisus Hristos este adus la Templu de Sfânta Fecioară Maria și de Dreptul Iosif pentru împlinirea rânduielilor Legii vechi. În Templu este întâmpinat de Dreptul Simeon și de Prorocița Ana. Sărbătoarea aducerii la Templu a Domnului Hristos era iniţial, la Ierusalim, încheierea sărbătorilor Teofaniei, a Arătării lui Dumnezeu în Trup după mărturia Pelerinei Egeria din secolul al patrulea. Părintele profesor Ene Branişte arată că mărturiile despre această sărbătoare se înmulţesc spre sfârşitul secolului al cincelea.

Părintele lector dr. Marian Mihai spune că, „la 40 de zile după Nașterea Sa, Domnul Iisus Hristos a fost dus la Templu pentru că așa era obiceiul Legii. Biserica a rânduit ca acest praznic să poarte denumirea de Întâmpinarea Domnului, pentru că acum Mântuitorul Iisus Hristos a fost întâmpinat la Templul din Ierusalim şi ţinut în braţe de credinciosul şi dreptul bătrân Simeon, om ales și luminat de Duhul Sfânt. Din relatarea istorico-biblică, dar şi din imnologia acestei mărite sărbători se arată că în aşteptarea Dreptului Simeon se concentrează toate aşteptările patriarhilor Vechiului Testament, iar Mântuitorul Hristos împlineşte planul mântuirii şi în interiorul Legii Vechiului Testament, pe care, după ce o împlineşte, o depăşeşte”.

Mântuitorul împlineşte porunca Legii vechi, în numele nostru al tuturor, ca să ne facă pe toţi liberi faţă de Legea veche, dar, totodată, ne cheamă şi să primim Legea cea nouă, puterea de mântuire a credinţei în El, mai tare decât Legea veche, puterea de mântuire a tuturor popoarelor lumii. Această veste bună este darul cel mai de preţ al întâmpinării Domnului de către Dreptul Simeon la Templu. Fiecare creștin este chemat să întâmpine pe Pruncul Iisus şi să-L primească, rostind ca şi Dreptul Simeon: „Ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o îna­intea feţei tuturor popoarelor”(Luca 2, 30-31). Vederea lui Hristos este împlinirea aşteptării mesianice din Vechiul Testament, iar pentru noi, mântuirea împlinită prin El în Noul Testament. (Ziarul Lumina)

Ziua Ursului

Pilda de a aduce pruncii la biserică, la 40 de zile după naştere, a rămas ca îndatorire a mamelor, pentru molifta de curăţirea lor şi închinarea pruncilor la sfintele icoane.

În credinţa populară, ziua de 2 februarie este cunoscută ca Ziua Ursului. În trecut, copiii erau unşi cu grăsime de urs deoarece se credea ca puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii erau trataţi în această zi prin afumare cu păr de urs. Tocmai de aceea, în această zi nu se consumă miere deoarece acest obicei este considerat o ofensă la adresa muncii ursului. Şi tot astăzi, creştinii ştiu că nu trebuie să muncească în gospodărie. Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi, văzându-şi umbra, se sperie şi se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă şase săptămâni. Dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-şi poate vedea umbra şi rămâne afară, anunţând apropierea primăverii.

Potrivit tradiţiei, de sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, femeile din mediul rural se adună pentru a vorbi. Astăzi creştinii nu trebuie să se certe. Este ziua în care tinerii este bine să se întâlnească, prietenii să se revadă deoarece acest obicei ajută la menţinerea relaţiilor între apropiaţi.