Guvernul a transmis CC cererea de soluţionare a conflictului dintre Executiv şi Parlament

Guvernul a transmis Curţii Constituţionale cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Executiv şi Parlament, conflict generat de refuzul Parlamentului de a permite prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzură depuse ca urmare a angajării răspunderii.
Premierul solicită preşedintelui şi judecătorilor Curţii Constituţionale să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern, pe de o parte, şi Parlamentul României, alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, pe de altă parte, şi să constate că blocajul instituţional cu privire la prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzură poate fi înlăturat numai prin continuarea procedurii parlamentare de angajare a răspunderii guvernamentale asupra proiectului Legii Educaţiei Naţionale.
În scrisoare se arată că angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului reprezintă un gest politic prin care acesta îşi pune la dispoziţie mandatul şi că, deşi preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a înţeles să dispună de prerogativa prevăzută de art. 146 lit. e) din Constituţie şi să sesizeze Curtea Constituţională, în data de 19 octombrie 2010, cu soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlament şi Guvern, Legislativul nu a considerat că prin angajare s-ar aduce atingere competenţei sale de unică autoritate legiuitoare şi, în consecinţă, a parcurs calendarul adoptat pentru desfăşurarea acestei proceduri.
“Astfel, calendarul procedurii asumării răspunderii Guvernului este adoptat în unanimitate de către membri Birourilor permanente ale celor două Camere. În plus, stabilind data prezentării proiectului de lege, Parlamentul, prin birourile permanente celor două Camere, a permis Guvernului să îşi angajeze răspunderea asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale. Guvernul a şi uzat de această permisiune, iar opoziţia a utilizat dreptul său constituţional care a luat naştere prin această formă de adoptare a legilor şi a depus moţiunea de cenzură. Toate aceste aspecte sunt de natură să demonstreze că procedura constituţională a asumării răspunderii nu a fost dezavuată de Parlament. În consecinţă, procedura asumării nu numai ca a fost declanlşată şi s-au desfăşurat primele etape ale acesteia, dar ea a fost neîndoielnic acceptată de Parlament”, se arată în document.
Premierul atenţionează însă că deşi regulamentul Parlamentului prevede în mod imperativ că moţiunea de cenzură se prezintă în cel mult 5 zile de la data depunerii, acest termen a fost cu mult depăşit.
“Prezentarea, dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură reprezintă dreptul Guvernului de a verifica dacă se mai bucură de încrederea acordată de Parlament. De cealaltă parte, prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzură ţin de funcţia de control parlamentar. În acest context apare ca lipsit de suport legal refuzul de a permite prezentarea moţiunii de cenzurii şi, ulterior, dezbaterea şi votarea acesteia. De altfel, odată angajată răspunderea Guvernului în faţa Parlamentului, ea nu mai poate fi stopată, procedura necesitând a fi parcursă în toate etapele sale. Altfel, ar însemna ca ori de câte ori Guvernul, după angajarea răspunderii, ar avea indicii că există riscul să treacă moţiunea, să-şi poată retrage angajarea răspunderii si să ceară stoparea procedurilor”, afirmă premierul.
În opinia şefului Guvernului, refuzul Parlamentului de a trece la etapa următoare a acestei proceduri este unul lipsit de justificare constituţională, fiind de natură a da naştere, prin refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţia sa (dezbaterea moţiunii de cenzură înregistrate) la veritabilul conflict juridic între cele două autorităţi, respectiv Guvern şi Parlament.
“Apreciem că o eventuală prevalare a Parlamentului de Decizia Curţii Constituţionale 1.431/3 noiembrie 2010 în sensul că moţiunea de cenzură nu ar mai trebui să-şi urmeze cursul, este neîntemeiată, pentru următoarele motive: Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională, Parlamentul, prin Birourile permanente ale celor două Camere, a permis Guvernului să-şi angajeze răspunderea, fixând şi data prezentării proiectului de lege şi solicitând plenului înscrierea pe ordinea de zi a angajării răspunderii guvernamentale asupra Proiectului legii educaţiei naţionale, solicitare care a fost aprobată de plen cu votul a 336 deputaţi şi senatori. Guvernul, uzitând de această permisiune, şi-a angajat propriu-zis răspunderea în plenul celor două Camere ale Parlamentului, în baza art. 114 a Constituţiei României. Altfel spus, chiar dacă un astfel de conflict a existat, el a încetat prin acceptarea de către Parlament a angajării răspunderii Guvernului. Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 12 noiembrie 2010, cu mult după expirarea termenelor pentru prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzură”, susţine primul-ministru.
Un alt argument invocat de premier este că decizia Curţii Constituţionale nu este de natură să conducă prin ea însăşi la încetarea procedurii angajării răspunderii Guvernului. Potrivit deciziei Curţii, Guvernul nu a fost obligat să renunţe la procedura angajării răspunderii asupra Proiectului Legii Educaţiei naţionale, deşi Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, solicitase expres acest lucru.
“Apreciem că angajarea răspunderii Guvernului nu reprezintă un gest lipsit de orice control juridic asupra consecinţelor pe care le produce adoptarea unei legi ca urmare a angajării răspunderii. Chiar Legea fundamentală instituie o serie de filtre menite să limiteze orice abuz din partea Guvernului în cadrul procedurii de angajare a răspunderii”, mai spune premierul, făcând referire la posibilitatea Parlamentului de a depune o moţiune de cenzură împotriva Guvernului, posibilitatea Parlamentului de a sesiza Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea prevederilor legale adoptate ca urmare a angajării răspunderii, posibilitatea preşedintelui României de a cere reexaminarea legii adoptate ca urmare a angajării răspunderii de către Guvern, fie pe motive de constituţionalitate, fie pe motive de oportunitate, fie chiar pe motive de conformitate cu obligaţiile asumate de România faţă de instituţiile Uniunii Europene, precum şi posibilitatea preşedintelui României de a sesiza Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea prevederilor legale adoptate ca urmare a angajării răspunderii.
Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a declarat, luni, pentru MEDIAFAX, că toţi membrii coaliţiei de guvernare au convenit ca procedura de asumare a răspunderii Guvernului pe Legea educaţiei naţionale să continue şi că premierul se va adresa CC pentru clarificări.
Surse guvernamentale au declarat, anterior, pentru MEDIAFAX, că Guvernul intenţionează să ceară un punct de vedere Curţii Constituţionale în legătură cu procedura de urmat în privinţa asumării răspunderii Guvernului pe Legea educaţiei.