Iata cele trei mari regrete din viata lui Gica Hagi

“Dacă ai putea să dai timpul înapoi, ce-ai schimba în viaţa lui Gică Hagi”? “Mi-e greu să vorbesc despre aşa ceva. Nu de alta, dar, până la urmă, am avut o carieră bogată şi frumoasă. De ce m-aş plânge?”, marturiseste Hagi, citat de Libertatea.

Plecarea de la Real la Brescia

“Bine, au fost şi câteva decizii luate în pripă. De exemplu, în 1992, am plecat de la Real Madrid la Brescia, în Serie B. Nu poţi să pleci de la Real, e o echipă uriaşă. Am avut însă şi noroc. Dincolo de faptul că visam demult să joc în campionatul Italiei, a fost bine sub comanda lui nea Mircea (n.r. – Lucescu). A urmat Mondialul din ’94, am jucat extraordinar, aşa că m-am întors în Spania. De data aceasta, la Barcelona”.

Selectioner la 36 de ani
Hagi râde încetişor, mulţumit, e singurul fotbalist român care a apărat atât culorile Realului, cât şi pe cele ale Barcelonei. “Următoarea hotărâre pe care o regret n-a fost bună deloc. La 36 de ani, cum m-am lăsat de fotbal, am acceptat postul de selecţioner al României. A fost o greşeală. N-aveam experienţă, am fost urmărit şi de ghinion”. Sub conducerea sa, tricolorii au ratat barajul de calificare la Mondialul din 2002.

Preluarea echipei Galatasaray

“Am mai trăit o dezamăgire, acum doi ani. Faptul că am preluat Galatasaray cu ochii închişi a fost cea mai neinspirată alegere a mea. Nu poţi să antrenezi într-un climat ca acela. Ştiţi bine ce s-a întâmplat ulterior: meciuri aranjate, pariuri, arestări… Nu vreau să-mi amintesc chiar tot. Acestea sunt regretele mele, cu unele m-am împăcat, cu altele voi trăi toată viaţa”.