Tipuri particulare de diete

Conceptele nutriționale actuale consideră că majoritatea alimentelor pot fi considerate ca fiind sănătoase atâta vreme cât balanța alimentelor este una corectă. Invers, dacă dieta este rațională și se consumă cantități corespunzătoare pentru satisfacerea nevoilor energetice personale, acea persoană va obține toate nutrientele pe care le necesită. Dieta trebuie să fie adecvată și echilibrată, adaptată vârstei și stadiului de dezvoltare, preferințelor individuale și în concordanță cu obiceiurile alimentare. Reflectă disponibilitatea alimentelor, condițiile socioeconomice, facilitățile de stocaj și de preparare, precum și abilitățile culinare.

Dieta mediteraneană s-a dezvoltat în țările din jurul Mării Mediterane și s-a dovedit foarte utilă în promovarea stării de sănătate și prevenirea bolilor cronice, fiind asociată cu creșterea speranței de viață. Are următoarele caracteristici: cantitate mică de lipide saturate, multe grăsimi mononesaturate, ingestie moderată de alcool, mai ales sub formă de vin, mare consum de vegetale, fructe, legume și cereale, consum moderat de pește, lapte și preparate, mai ales sub formă de brânzeturi, consum redus de carne și derivate din carne. Acest tip de dietă este benefic în prevenția diabetului zaharat de tip 2 și a bolilor cardiovasculare. În plus, s-a demonstrat o aderență mai mare la acest tip de alimentație comparativ cu dietele hipolipidice. Consumul moderat de alcool îmbunătățește insulinisensibilitatea, scade valorile tensionale și reduce riscul de apariție a accidentului vascular cerebral. Consumul zilnic a unei cantități de 30 de grame de nuci crește colesterolul bun (HDL colesterolul) la pacienții cu diabet zaharat tip 2. Cea mai studiată este varianta grecească a dietei mediteraneene având în vedere longevitatea poporului grec în jurul Mării Mediterane. Uleiul de măsline este foarte bogat în fenoli, antioxidanți care reduc astfel riscul de ateroscleroză cu toate consecințele ce decurg de aici. Francezii ocupă locul al doilea (după Japonia) în ceea ce privește riscul scăzut de afecțiuni cardiace. Se consumă cantități mici de carne și cantități mari de vegetale. Vinul roșu este o sursă de substanțe fitochimice care par să fie implicate în reducerea riscului de boli cardiace. De obicei nu se consumă deserturi abundente, iar consumul de ouă, grăsimi și produse zaharoase se face în cantități limitate.

Dietele vegetariene au început să se dezvolte încă din antichitate. Motivele pentru care s-au exclus din alimentație produsele de origine animală sunt extrem de variate: religioase, filozofice, etice, ecologice sau chiar economice. În ultimele decenii regimul vegetarian a luat o amploare deosebită în rândul populației, iar numărul adepților unui astfel de regim a crescut exponențial. Au fost descrise mai multe tipuri de diete vegetariene:

– parțial vegetariană – care exclude carnea roșie, dar permite consumul unor cantități reduse de pește (pescovegetariană) sau carne de pasăre (polovegetariană);

– ovolactovegetariană – cuprinde produse vegetale, ouă și produse lactate;

– lactovegetariană – include produse vegetale și lactate;

– vegetariană – cuprinde doar alimente de origine vegetală.

Un alt regim particular este dieta cu fructe, care pe lângă alimentele de origine animală exclude și leguminoasele. Acest tip de dietă conține fructe, oleaginoase și semințe, care în mod obișnuit sunt consumate ca atare, fără a fi preparate. Predispune la malnutriție protein- calorică, precum și la deficite de vitamine și minerale.

Regimul disociat a fost ela­-borat de către Dr. Hay, un medic american care în 1907 a publicat teoria sa, conform căreia supraîncărcarea acidă a organismului este la originea a numeroase afecțiuni. În consecință, el a împărțit alimentele în formatoare de baze (fructe, legume), neutre (cereale complete) și formatoare de acizi (carnea). Conform teoriei sale, echilibrul acido- bazic al organismului nu poate fi atins sau menținut decât prin aportul de alimente bazice în proporție de 80% și alimente acide 20%. Unele alimente, cum sunt făina albă, uleiurile rafinate, zahărul alb sunt complet eliminate.

Riscurile alimentației vegetariene: Majoritatea dietelor vegetariene, comparativ cu dietele omnivore, au un conținut redus de fier, calciu, vitamina B12. Vegetarienii pot dezvolta în timp anemie megaloblastică datorită deficitului de vitamină B12, având în vedere că această vitamină se găsește exclusiv în alimentele de origine animală. În ceea ce privește aportul de proteine, sursa acestora este reprezentată de legume, oleaginoase și cereale. Legumele au un conținut limitat de metionină și alți aminoacizi care conțin sulf. Pe de altă parte, cerealele nu conțin lizină și treonină. Acizii grași polinesaturați din seria omega 3, provin mai ales din pește și alge, dar majoritatea vegetarienilor nu consumă pește.

 Claudiu COBUZ  – medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabo­lice.

Lector universitar. Doctor în științe me­-dicale. email: cobuzclaudiu@ yahoo.com