Suntem ceea ce mâncăm?

În cursul vieţii, un om consumă 40 până la 50 de tone de alimente. Deci, nu e de mirare că obiceiurile alimentare sunt decisive pentru sănătatea noastră. Iar datele ştiinţifice atestă faptul că alimentaţia vegetariană se însoţeşte de mai puţine riscuri pentru sănătate decât cea cu produse provenind de la animale. Totuşi, se pune problema poluanţilor din mediul înconjurător (pesticide, insecticide), care pot să ajungă în hrana noastră. Pesticidele şi insecticidele intră şi în hrana animalelor, inclusiv a peştilor, şi în organismul animalelor, aceste substanţe suferă procesul de acumulare şi de bioamplificare –  în organismul uman vor intra cantităţi şi mai mari de poluante din mediul înconjurător. Pe de altă parte, după cercetările făcute de experţi în acest domeniu, reiese că riscul acestor substanţe asupra sănătăţii e foarte mic, dacă-l comparăm cu acela al cuiva care fumează zilnic un pachet de ţigări şi al cărui risc e de 50.000 de ori mai mare.

În ţările industriale, un nou-născut la termen cântăreşte în jur de 3 kg. La atingerea vârstei de adult, greutatea corpului va fi de aproximativ 65 kg. Această creştere de aproape 20 de ori în greutate, precum şi toate ţesuturile care s-au format în perioada dezvoltării se datorează alimentelor care au fost absorbite şi reţinute în corpul uman. În felul acesta, în locul dictonului „Suntem ceea ce mâncăm”, ar fi mai potrivit să se spună „Suntem ceea ce absorbim şi reţinem”, şi acest concept poate forma baza nutriţiei. Legătura dintre nutriţie, sănătate şi boală a fost recunoscută de mult. În secolul al XII-lea, învăţatul şi medicul Moses Maimonides scria: „Cunoştinţele privind alimentaţia sunt poate cele mai importante din toată medicina, deoarece nevoia de hrană nu încetează niciodată, nici în sănătate, nici în boală”. Relaţia dintre nutriţie şi starea sănătăţii se poate observa dacă aruncăm o privire asupra datelor statistice. În anul 1900, aproximativ 10-15% dintre americani mureau de boli cardiovasculare şi de accidente vasculare cerebrale (o mare parte dintre aceste decese se datorau valvulopatiilor reumatismale, deci aveau o cauză infecţioasă). Azi, 45% mor prin boli cardiovasculare şi accidente vasculare cerebrale, deşi valvulopatiile reumatismale, practic, au dispărut. În anul 1900, 6% dintre americani mureau de cancer. Azi, proporţia e de 25%. Frecvenţa bolilor cardiovasculare şi canceroase a crescut într-un mod exploziv după al doilea război mondial, când populaţia a început să consume, în cantităţi mari, produse de origine animală, iar industria a inundat piaţa cu alimente înţesate de calorii, dar lipsite de nutrienţi.

În China, Asia de Sud-Est, Africa, America Centralã şi de Sud, unde încă n-au pătruns alimentele bogate în carne, zahăr şi grăsimi, cazurile de boală coronariană şi de diabet sunt foarte rare. Se pare că drumul spre o sănătate mai bună ocoleşte restaurantele fast-food, raioanele cu carne grasă, brânzeturi şi dulciuri, conducându-ne înapoi, spre hrana dată iniţial omenirii: boabele de aur ale cerealelor, vegetalele şi fructele. Concepţia că bolile civilizaţiei sunt legate de stilul de viaţă şi că ele pot fi prevenite reprezintă cea mai importantă descoperire medicală a secolului XX.

Primejdia cea mai mare pentru sănătatea omenirii porneşte de la un stil de viaţă nesănătos şi, în primul rând, de la alimentaţia nepotrivită. Cu toate că, cel puţin în societatea industrializată, există o abundenţă de alimente valoroase, chiar o supraabundenţă, cu toate că regulile de bază ale nutriţiei sănătoase sunt mai cunoscute în prezent decât înainte, tulburările de nutriţie legate de alimentaţie, mai ales obezitatea, hipertensiunea arterială şi diabetul zaharat, sunt în continuă creştere. Cercetările arată că, în majoritatea regiunilor globului, modul de alimentaţie nu e determinat în primul rând de foame, ci de o serie de factori complecşi: sociali şi psihici. Educaţia, obiceiurile şi tradiţia joacă un rol imens, dar şi starea psihică individuală. Alimentaţia face parte din comportamentul nostru social; luarea mesei cu alţii ne apropie, ne satisface nevoia contactului social. Intrând într-un magazin de produse alimentare e o privelişte impresionantă, dar care induce în eroare. Desigur, e o abundenţă nemaipomenită, însă diversitatea nu este aceea pe care s-ar putea să ne-o închipuim. Oricât ar părea de curios, cu cât lumea a devenit mai bogată, culturile intensive s-au concentrat asupra producţiei doar a câtorva varietăţi. 95% dintre caloriile consumate de populaţia globului provin numai din 30 de produse agricole, iar 50%, din numai patru astfel de produse: orez, grâu, porumb şi cartofi.

Pentru a răspunde la întrebarea din titlu fac apel la cuvintele lui Diderot (filosof și scriitor francez):  Medicii lucrează pentru a ne menţine sănătatea, iar bucătarii, ca s-o strice. De cele mai multe ori, ultimii au mai mult succes.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector universitar