Promovarea sănătăţii

Promovarea sănătăţii  este  un  termen  care  presupune  o  abordare  multidimensională de îmbunătăţire a stării de sănătate, care include activităţi de educaţie, activităţi de promovare a unor schimbări comportamentale şi de stil de viaţă, politici şi măsuri legislative. Termenul folosit în România este, încă, cel de educaţie sanitară, noţiune consacrată  pentru  transmiterea  unor  informaţii  legate  în  special  de  deprinderi  igienice.  Astăzi  se  încearcă  trecerea  la  un  concept  mai  cuprinzător şi anume, educaţia pentru sănătate. Când vorbim despre sănătate, înţelegem de fapt servicii de sănătate. Cealaltă  faţă  a  monedei  sănătate  –  prevenirea  –  se  situează  pe  la  sfârşitul listei în majoritatea agendelor. În general, sănătatea nu este  preţuită până în momentul în care este afectată şi apare o boală. Traversăm  o  perioadă  în  care  ne  confruntăm  cu  creşterea  costurilor  serviciilor medicale şi  creşterea impactului bolilor asupra întregii populaţii a ţării (ex. epidemia de coronavirus).  Deşi sloganul „este mai ieftin să previi decât să tratezi” poate părea demodat,  se pare  că  este  mai  adevărat  decât  oricând.  Este  necesar  să facem  educaţie  pentru  sănătate şi  să  promovăm  sănătatea  în  România  în  concordanţă cu standardele internaţionale, în special ale Uniunii Europene. Până  în  1990,  promovarea  sănătăţii şi  educaţia  pentru  sănătate  erau  asimilate  cu  „educaţia  sanitară”.  Astăzi,  cadrul  legal  pentru  asistenţa  sănătăţii  publice  şi  programele  naţionale  de  sănătate  publică  –  ambele  organizate  şi  finanţate  de  Ministerul  Sănătăţii Publice – este stabilit prin Legea Nr. 95 din 2006, privind reforma în sănătate. De fapt, educarea cetăţenilor, ca mijloc de dezvoltare a cunoştinţelor şi schimbarea comportamentului într-un  stil de viaţă nou, favorabil sănătăţii este  unul  dintre  scopurile  principale  ale  programului  naţional  de  educaţie pentru sănătate.

Prevenția, cunoscută şi sub numele de medicină preventivă sau profilaxie, constă în acele măsuri luate pentru prevenirea bolilor, în contrast cu tratarea lor. Atunci când vorbim de prevenție, cu toții realizam, măcar în linii mari, importanţa ei: cu cât suntem mai atenți cu sănătatea noastră, cu atât avem șanse mai mari să ducem o viață mai lungă şi mai sănătoasă. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 80% din bolile cronice pot fi prevenite, principalii factori de îmbolnăvire fiind dieta dezechilibrată, inactivitatea fizică şi fumatul. Iată de ce schimbarea stilului de viață poate îmbunătăți semnificativ stare de sănătate şi longevitatea. Şi nu e vorba doar de calitatea vieții, ci şi de aspectul financiar: cei care sunt implicați activ în păstrarea propriei sănătăţi sunt în măsură să prevină o serie de probleme medicale, economisind astfel banii pe care altfel le-ar fi alocat pentru consultații şi medicamente. Şi, nu în ultimul rând, nu uităm şi de resursa noastră cea mai prețioasă: timpul. Cu cât suntem mai sănătoși, pe de o parte putem munci mai mult, iar de cealaltă parte suntem mai mult timp alături de cei dragi.

Indiferent dacă e vorba de criza sănătăţii sau de criza energetică, oamenii trăiesc numai pentru prezent, fără să se gândească la viitor. În mod tradiţional, medicii sunt educaţi să se ocupe de boli şi de simptome, pe care să le trateze, fiindu-le greu să-şi adapteze gândirea la stări care nu prezintă simptome. „Medicul viitorului nu va da medicamente, ci îi va face pe pacienţi să fie interesaţi de menţinerea organismului, de respectarea unei alimentaţii sănătoase şi de prevenirea bolilor”. Într-o anumită măsură, aceste cuvinte ale lui Thomas A. Edison răsună şi azi, la o sută de ani după ce au fost rostite. În ultimii ani a crescut interesul pentru prevenirea bolilor, iar medicina preventivă îşi asumă un rol din ce în ce mai important în promovarea şi menţinerea sănătăţii, pe măsură ce s-au adunat dovezi care justifică raţiunea existenţei ei.

Cu toate că în ultimii o sută de ani medicina curativă a făcut progrese mari, devine tot mai clar faptul că profilaxia sau prevenirea ar putea ameliora mult sănătatea populaţiei. Se ştie că atât practica medicala din zilele noastre, cât şi studiul medicinei sunt orientate nu preventiv, ci curativ, adică au ca scop principal de a trata simptomele şi stările pe care le produc. Nimeni nu contestă că această atitudine e necesară în stările acute, însă se ridică întrebarea dacă aceasta e şi modalitatea cea mai eficientă de a preveni. Chiar şi examenele periodice care se fac pornesc din grija examinatorului şi a examinatului de a depista ceva ce eventual s-a instalat sau de a evalua gradul de alterare a proceselor vitale, care a survenit o dată cu trecerea timpului. Este adevărat că, până la o anumită vârstă, sănătatea pare să fie ceva de la sine înţeles, la care majoritatea oamenilor n-au timp să se gândească, de parcă sănătatea ar fi un cont inepuizabil în bancă de miliarde. Aşa se face că, în vâltoarea multiplelor preocupări, cei mai mulţi nici nu se gândesc că ar avea rost să facă ceva pentru sănătatea moştenită fără vreun efort special, de la părinţi, şi pe care speră s-o transmită urmaşilor lor.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector universitar