Principalii nutrienţi în infecţii

 Nutriţia reprezintă o verigă importantă în terapia bolilor infecţioase, având în vedere deficitul de micro- şi macronutrienţi ce acompaniază statusul acestor patologii. Unul din primele răspunsuri la infecţie este anorexia, lipsa poftei de mâncare. De asemenea, un alt efect este sechestrarea de micronutrienţi ca zincul, cuprul şi fierul pentru a oferi un avantaj gazdei împotriva infecţiei. O echipă de experţi ai Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a apreciat relaţia dintre nutriţie şi infecţie ca fiind una în dublu sens: astfel, la persoane care suferă de malnutriţie clinică sau subclinică, asocierea unei infecţii  o agravează, rezultând o formă severă; iar la cei fără deficienţe nutriţionale, infecţia poate induce malnutriție. S-a ajuns la concluzia că prezenţa concomitentă a celor două patologii are consecinţe mai grave decât au efectele lor individuale. Astfel, relaţia dintre starea de nutriţie şi susceptibilitatea la infecţie este una de natură invers proporţională.

Deficitul de proteine interferă cu mecanismele de rezistenţă la infecţii deoarece majoritatea mecanismelor imune sunt dependente de replicarea celulară sau de sinteza de produşi activi proteici. Absenţa sau scăderea aminoacizilor esenţiali se corelează cu un răspuns imun alterat. Vitamina A și carotenoizii au un rol  important în mecanismele de apărare ale organismului. Un studiu pe şoareci de laborator cărora le-a fost indus deficitul de vitamină A a arătat dezvoltarea numeroaselor leziuni infecţioase, în special la nivelul tractului urogenital, ochilor, intestinului, urechii medii şi plămânilor. Vitamina C este un antioxidant şi astfel protejează integritatea plasmatică a celulelor, activitatea sistemului imun fiind legată de un nivel ridicat de vitamină C. Vitaminele B sunt implicate într-un spectru larg de reacţii metabolice celulare şi s-a dovedit că exercită efecte asupra rezistenţei la boli infecţioase şi asupra răspunsului imun. Vitaminele B6, B12, acidul folic sunt implicate în desfăşurarea răspunsului imun celular şi sinteza de anticorpi. Un rol imunologic important îl au acizii grași polinesaturați (PUFA), ei reprezentând substraturi pentru sinteza a două familii de produse imunologice. În ceea ce priveşte sistemul imunitar, fierul are atât efecte pozitive, cât şi efecte negative, promovând procesul de apărare al gazdei sau virulenţa microbiană. Fierul este foarte reactiv, cu o  capacitate considerabilă de a genera radicali liberi care sunt toxici pentru gazdă și celulele microbiene. Organismul  invadator, cât şi  gazda, necesită mecanismele biologice pentru asimilarea și detoxifierea de fier. De asemenea, fierul este necesar pentru creşterea microbiană; microorganismele concură cu gazda prin utilizarea unor sisteme similare de achiziție, transport și detoxifiere. Mai multe studii clinice au raportat că supraîncărcarea cu fier poate crește uneori severitatea infecțiilor. Acestea apar în mod tipic în condițiile în care gazda nu concurează bine cu agentul patogen. Zincul este în mod clar cel mai important oligoelement în ceea ce privește funcția imună. Multe studii pe animale au arătat că deficitul de zinc duce la scăderea funcției celulelor din răspunsul imun. Există de asemenea dovezi că deficiența de zinc la persoanele în vârstă poate duce la susceptibilitate crescută la boli infecțioase. Pe de altă parte, aportul în exces de zinc acționează ca  imunosupresor. Mai mult, excesul de zinc poate interfera cu absorbția intestinală a cuprului. Dezechilibre între zinc și cupru pot apărea fie din cauza aportului deficitar sau excesiv de cupru, fie a aportului de zinc excesiv în raport cu cel de cupru. În studiile în care au fost vizaţi copiii, zincul a fost dovedit a reduce morbiditatea asociată cu diareea. Cuprul este un constituent necesar pentru numeroase metaloenzime, iar deficiența acestui mineral creşte sensibilitatea la o gamă largă de agenți infecțioși.

De reţinut – unul dintre cele mai bune moduri de a preveni infecția este întărirea imunităţii generale printr-o nutriție bună. O dietă echilibrată, cu alimente integrale, furnizează o varietate de nutrienţi de care este nevoie pentru lupta împotriva infecţiilor: alimente bogate în vitamina A: vinete, ardei, gogoșari, roșii, fasole, varză, gălbenuș de ou, ficat de pui, ulei de pește, caise; alimente bogate în vitamina C: ananas, ardei gras, pătrunjel, conopidă, broccoli, căpșuni, varză de Bruxelles, mango, varză creață, kiwi, cătină, măceșe, coacăze; alimente bogate în vitamina D: somon, hering, ton, ciuperci, mazăre, lapte vegetal, carne de vită, spanac, tofu, ciocolată neagră, cereale fortificate; alimente bogate în vitamina E: ouă, migdale, alune, semințe de floarea-soarelui, ulei de măsline, spanac, varză, sfeclă roșie, sparanghel, cartofi dulci, struguri, avocado; alimente bogate în zinc: stridii, carne de vită, porc, pui, năut, linte, fasole, spanac, varză, caju, alune.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector universitar