OMUL ÎN FAŢA MOLIMELOR

De milenii, omenirea luptă cu un duşman invizibil. Alături de catastrofe naturale, foamete şi războaie, micile vietăţi microscopice (microbi, bacili, bacterii, virusuri) au punctat în paginile de istorie, devastând teritorii întinse şi punând în pericol existenţa unor popoare. Recenta pandemie de gripă, cu cele două ramuri: aviară şi porcină, arată că războiul încă nu a fost câştigat definitiv de oameni. Cu toate că medicina s‑a dezvoltat mult în ultimul secol, duşmanii minusculi au capacitatea de a se adapta la remediile noastre.

Ciuma poate fi considerată cea mai distrugătoare molimă care a afectat vreodată omenirea. Istoria pandemiilor de ciumă este greu de reconstituit, însă din trecutul îndepărtat ne‑au rămas câteva descrieri ale simptomelor. E dificil astăzi de spus dacă a fost vorba de ciumă sau de alte maladii. Egiptul antic, Extremul Orient, Grecia clasică, Roma imperială şi Bizanţul au fost măturate de valuri de pandemii.

În 1918, pandemia de gripă spaniolă a fost provocată de un virus de origine aviară, care a ajuns să afecteze aproape o treime din populaţia planetei şi a ucis peste 50 de milioane de oameni (ceea ce, raportat la populaţia de azi, ar însemna 250 de milioane). “Lumea de atunci era cu totul alta. Închipuiţi-vă o soră medicală care trebuia să-şi facă meseria într-un cadru ce semăna cu unul al molimelor din secolul al XIV-lea. Aşa era pe atunci. O asistentă medicală a găsit într-o casă un soţ mort lângă soţia care tocmai născuse gemeni şi care nu se hrănise decât cu un măr aflat la îndemână. Lumea anului 1918 era complet diferită, chiar fără a lua în calcul războiul”, punctează istoricul Alfred Crosby, autorul unei alte cărţi despre gripa spaniolă.

Tifosul exantematic este responsabil de cea mai mare catastrofă epidemică din România. Mărturiile timpului vorbesc de 300.000 de morţi, dintre care 250 de medici şi 1.000 de sanitari (printre medicii căzuţi la datorie se numără şi Jean Clunet, venit în România în cadrul Misiunii Militare Franceze).

Colectivitățile umane au reținut în subconștientul lor atât cât a mai scăpat uitării din experiențele de confruntări grele (molime, războaie, alte calamități). Colectivitățile au o memorie bună, însă oamenii (individual) uită ușor, pentru că trăiesc puțin! Două strategii sunt întâlnite în orice colectivitate în lupta cu molimele: apărarea personală și apărarea în grup. Prima – apărarea personală (și a familiei) este expresia firească a reacției oricărei ființe în situația unui pericol nevăzut și necunoscut; poate lua forme atât de „personale“  încât să primeze, devansând instincte biosociale notorii: instinctul de părinte/mamă, instinctul de apartenență la o familie/un clan/un grup de care subiectul este foarte atașat etc. Această strategie defavorizează major contagiunea de la altul. A doua strategie, pe care se bazează așa-numita imunizare de masă, are la bază principiul menținerii permanente a contactului social în toată colectivitatea, situație care permite o mai rapidă contaminare a majorității membrilor colectivității și o traversare scurtă a etapelor contaminare – reacții – vindecare – imunizare (sau eșec și deces); deci strategia presupune de la început acceptarea unui număr de potențiale victime ale confruntării cu molima.

Omul este o ființă care comunică mult, uneori exagerat de mult. Ce e mult nu e totdeauna și bun, dar este o necesitate pentru ființele croite cantitativ, luată în calcul și considerată corespunzător de către generatorii de informații. Pentru restul lumii, este importantă și calitatea informațiilor. Dar cine stabilește dacă niște informații sunt de calitate bună sau de calitate dăunătoare? Tocmai de aceea, sub pretenția dreptului la informație, lucrează cu spor și cei ce informează dăunător. Pentru a concluziona, bolile trebuie tratate de medic. Pentru a ieşi din generalizările care, întotdeauna, cuprind şi nedreptăţi, trebuie spus că există şi părţi de pe Internet care sunt de lăudat, atunci când promovează idei corecte din punct de vedere medical, şi când nu îşi asumă competenţe peste nivelul de calificare al persoanelor implicate.

Suntem in plina epidemie de COVID19 şi ne întrebăm firesc La ce să ne așteptăm în viitor? Nimeni nu cunoaște răspunsul la acest lucru, însă este important să menținem integritatea personală şi siguranța pe primul loc. Acum, stăm în casă, ne schimbăm radical stilul de viață, ne anulăm concedii, renunțăm la planuri, ne uităm cum se închid granițe. Cu siguranţă şi această molimă se va termina și lumea va reveni la normal.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale

Email: [email protected]