OBEZITATEA – boala secolului XXI

Obezitatea este o boală multifactorială care implică acumularea de țesut adipos (grăsime) în exces, suficient pentru a dăuna sănătății. Este cea mai frecventă tulburare de nutriție care afectează toate grupele de vârstă (copii, adolescenți și adulți), indiferent de sex, rasă sau statut socio-economic. Obezitatea este considerată “boala secolului XXI” din 2 considerente: 1) În lume, există la ora actuală o “epidemie” de obezitate: peste 300 de milioane de persoane supraponderale, număr aflat în continuă creștere (există unele țări în care jumătate din populație este supraponderală).

Prevalența obezității și supraponderii a devenit epidemică în toate țările dezvoltate și în majoritatea celor în curs de dezvoltare, cuprinzând 40-80% din populația adultă. În România, 53% din populația adultă este supraponderală și 22% este obeză. 2) Obezitatea amplifică riscul apariției unor boli grave: boli cardiovasculare (ateroscleroză, hipertensiune, infarct, accidente vasculare), diabet zaharat, cancer, litiază biliară sau afectarea funcției renale. Obezitatea este la ora actuală a doua maladie preventibilă responsabilă de mortalitate pe plan mondial. Anual, peste 300.000 de persoane mor din cauza acesteia. Obezitatea este rezultatul interacțiunilor între factorii genetici (susceptibilitate individuală/biologică), de mediu (norme sociale, culturale și etnice, urbanizarea, clima, disponibilitatea hranei) și comportamentali ce determină un dezechilibru între aportul alimentar care este crescut și activitatea fizică mult redusă. Cauzele acestei adevărate epidemii de obezitate pot fi: 1) Urbanizarea, modernizarea, industrializarea prin creșterea gradului de stres social și accentuarea sedentarismului acasă, la locul de muncă și în mijloacele de transport. 2) Modificarea alimentației tradiționale: mâncarea nu se mai prepară acasă, alimente bogate caloric sunt tot mai mult disponibile, sunt promovate agresiv prin reclamă și de către industria de tip fast-food, sunt mediatizate diete „minune” care pot asigura slăbire pe termen scurt, dar sunt sigur urmate de reîngrășare. 3) Terenul genetic care nu este pregătit pentru supraalimentație, sedentarism și stres.

Aprecierea obezității se efectuează prin indici antropometrici: cântărire (kg) – greutatea actuală se raportează la cea considerată normală, din tabele de referință corespunzătoare vârstei, sexului și înălțimii persoanei; este permis o variație de 10% față de normal; calcularea indicelui de masă corporală (IMC) (Normoponderal â 18,5-25 kg/m2); măsurarea circumferinței taliei (cm) (Normal â până la 80 cm la femei și 94 cm la bărbat). După dispoziția țesutului adipos obezitatea poate fi: ginoidă (feminină), de tip „pară” adică talie subțire cu fese și șolduri dezvoltate; androidă (masculină), abdominală – obezitate centrală, de tip „măr”: acumulare de grăsimi la nivelul taliei care reprezintă și cel mai mare risc cardiovascular. O persoană obeză este cu atât mai bolnavă cu cât are un IMC mai mare și o talie mai groasă. Dacă circumferința taliei depășește 88 cm la femeie si 102 cm la bărbat, riscul apariției complicațiilor este foarte mare.

Afirmația că obezitatea, mai ales în forma sa androidă, este un factor favorizant principal pentru diabetul zaharat tip 2 este astăzi bine cunoscută. Se cunoaște asocierea dintre diabet și obezitate și scăderea în greutate este componenta fundamentală a tratamentului în diabetul zaharat. În diverse studii se demonstrează că majoritatea indivizilor cu intoleranță la glucoză și diabet zaharat tip 2 sunt obezi și această obezitate era cu mulți ani înainte de diagnosticul diabetului zaharat. Odată cu schimbările demografice și a stilului de viață, în ultimii ani există o creștere a prevalenței mondiale a obezității motivate prin creșterea disponibilității de alimente, ingestia zilnică cu mai mult de 100 Kcal peste necesar, schimbări în compoziția dietei și diminuarea activității fizice. Printre pacienții cu diabet zaharat tip 2, 80% sunt obezi sau supraponderali la debutul afecțiunii.

Cum se tratează obezitatea? Toate bolile cronice (inclusiv obezitatea) se tratează toată viața. La întreruperea tratamentului, o dată ce cauzele nu au fost înlăturate reapare boala, chiar mai gravă. Obezitatea se tratează cu diete echilibrate (caloric și nutrițional) și nu cu diete „minune”. Trebuie menținut un nivel al activității fizice corespunzător caloriilor ingerate. Nu trebuie atinsă neapărat greutatea ideală. Chiar și o scădere moderată în greutate este benefică pentru sănătate. Un program de scădere ponderală particularizat la individ sau grup, bazat pe principii sigure și sănătoase are de obicei succes. Rezultatele trebuie evaluate continuu pentru a aduce corecțiile necesare la timp.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Doctor în științe medicale, Lector universitar