Medicina bazată pe dovezi

Medicina bazată pe dovezi, ale cărei origini filozofice se întind către Parisul mijlocului de secol al XIX-lea și chiar mai înainte, constă în folosirea conștientă, explicită și judicioasă a celei mai bune dovezi științifice actuale în procesul de luare a unei decizii privind îngrijirile medicale acordate unui anumit pacient. A practica medicina bazată pe dovezi înseamnă a integra experiența clinică personală cu cea mai bună dovadă existentă la această oră, rezultată din cercetarea sistematică. Un medic bun folosește, deopotrivă, experiența clinică individuală și cea mai bună dovadă externă existentă la acea dată, nici una nefiind suficientă dacă este folosită singură. Fără experiență clinică, activitatea devine dominată de dovezile externe, pe de altă parte chiar și cea mai bună dovadă externă poate fi inaplicabilă sau neadecvată unui pacient anume. Fără cele mai bune dovezi externe activitatea medicală riscă să devină repede perimată, în detrimentul pacienților. Practica medicinii bazate pe dovezi este un proces ce durează toată viața; pregătirea medicală continuă a medicilor pentru a putea îngriji bolnavii generează nevoia de informație în ceea ce privește diagnosticul, prognosticul, terapia și alte aspecte clinice sau ale îngrijirii medicale.

Medicina bazată pe dovezi nu este o carte de bucate, deoarece necesită o abordare de jos în sus care integrează cea mai bună dovadă externă cu experiența clinică personală și cu preferințele pacientului și nici nu prezintă rețete valabile pentru toți pacienții. Dovada clinică externă poate informa, dar nu poate niciodată înlocui experiența clinică personală și, de fapt, chiar această experiență personală va decide dacă respectiva dovadă va fi aplicată pacientului respectiv, iar dacă răspunsul este da, atunci ea trebuie integrată în stabilirea deciziei. În mod similar, orice ghid trebuie confruntat cu experiența clinică proprie în a decide dacă și cum va fi influențată situația pacientului, prognosticul și preferințele sale și dacă dovada respectivă trebuie aplicată.

Unii se tem că medicina bazată pe dovezi poate fi folosită de finanțiști și manageri pentru a reduce cheltuielile legate de îngrijirile de sănătate. Aceasta reflectă nu doar o înțelegere greșită a medicinii bazate pe dovezi, dar sugerează și o slabă înțelegere a consecințelor sale financiare. Medicii care practică medicina bazată pe dovezi vor identifica și vor aplica cele mai eficace intervenții medicale pentru a maximiza calitatea și cantitatea vieții pentru pacienții săi; acest lucru ar putea să aibă drept consecință o creștere și nu neapărat o reducere a costurile îngrijirilor acordate.

Nu e nimic nou în faptul că medicina, ca de altfel toate domeniile îngrijirii sănătății, se află într-o rapidă schimbare. (Viitorul este deja aici; atât doar că nu a fost încă distribuit.) Dacă medicina clasică pune accentul mai ales pe informațiile furnizate de bolnav, și pe informațiile interne, reprezentate de cunoștințele medicului, medicina bazată pe dovezi pune accentul mai ales pe valoarea informațiilor externe, furnizate de cercetarea științifică, și oferite de ghiduri, de reviste și de bazele de date, informații pe baza cărora se pot lua cele mai bune, cele mai adecvate și cele mai moderne decizii de diagnostic și tratament. Medicina bazată pe dovezi nu va putea elimina niciodată experiența personală din practica medicală și nu-l va putea transforma niciodată pe medic într-un prestator de servicii, care să aplice în mod automat dovezile oferite de cercetarea științifică la bolnavul respectiv. Atât pentru sesizarea problemelor pe care le prezintă bolnavul, cât și pentru aplicarea dovezilor găsite la bolnavul respectiv, medicul practician are nevoie de multă experiență personală.

În concluzie, se poate afirma cu certitudine că astăzi ne aflăm în situația de a depăși medicina bazată pe dovezi, adică de a trece la o etapă superioară de aplicare a celor mai bune dovezi în funcție de particularitățile bolnavului. Pentru a se ajunge însă la aplicarea în practica medicală a celor mai bune dovezi oferite de cercetarea științifică, a fost necesar să se străbată o cale foarte lungă, la capătul căreia nu am ajuns nici în prezent, deoarece ea trebuie continuată cu adaptarea dovezilor la particularitățile fiecărui bolnav. De aceea, după apariția medicinei bazate pe dovezi, medicul are obligația, nu tocmai ușoară, de a adapta datele statistice la particularitățile bolnavului, adică de a trece de la medicina bazată pe dovezi la medicina personalizată.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Lector universitar, Doctor în științe medicale, Email: [email protected]