Wednesday , February 8 2023

Indexul glicemic

cobuzclaudiu

Glucidele au o putere de saţietate mai importantă decât lipidele, mai mică decât proteinele, dar pe un termen scurt. Savoarea lor, asociată cu o noţiune de plăcere este susceptibilă de a favoriza priza alimentară. Există o saţietate senzorială specifică care tinde să limiteze acest fenomen. Alimentele dulci şi grase au o densitate energetică crescută şi calităţi senzoriale evidente care favo-rizează consumul lor. Conceptul de index glicemic are un interes deosebit, pentru că alimentele cu index crescut vor avea un efect mai redus pe foame şi saţietate.
În 1981, Jenkins a introdus noţiunea de index glicemic, concept care permite compararea alimentelor în funcţie de amplitudinea răspunsului glicemic postprandial indus de cantităţi egale de glucidice din diverse alimente. Principiul constă în cuantificarea puterii hiperglicemiante a unui aliment în raport cu un glucid de referinţă (glucoza sau pâinea albă). Este considerat un indice care evidenţiază va-loarea biologică a glucidelor, aşa zisa utilizare metabolică. S-a constatat că alimentele care conţin hidraţi de carbon în aceeaşi cantitate pot creşte glicemia. Acest fapt este foarte important în condiţiile creşterii incidenţei sindromului metabolic, a obezităţii şi a diabetului zaharat. Atunci când se cunoaşte indexul glicemic devine posibilă calcularea capacităţii de creştere a glicemiei pentru o anumită dietă sau a unui prânz. Indexul glicemic depinde de absorbţia glucidelor din intestin. Absorbţia mai lentă va produce o creştere mai redusă a glicemiei. Există diferite situaţii care pot reduce rata absorbţiei: tipul de amidon din alimente – cel mai important factor în determinarea indexului glicemic, mărimea particulelor alimentelor, prezenţa componentelor acide cum ar fi sucul de lămâie, prezenţa proteinelor, grăsimilor, fibrele, prelucrarea termică insuficientă.
Alimentele cu index glicemic redus, recomandate în dietele pacienţilor obezi sau cu diabet zaharat, sunt: legumele şi fructele, nucile, cerealele integrale ( în special orezul şi secara), pastele, pâinea care conţine făină cu un grad de măcinare şi de extracţie mai mic şi laptele din soia, integral. Un index glicemic scăzut prezintă fructul integral mai degrabă decât fructul preparat, fiert sau suc, alimentele cu amelioratori de gust de tip acid cum ar fi sucul de lămâie sau de roşii, popcorn cu brânză mai degrabă decât popcorn simplu pentru cei care preferă gustările de acest tip. Exemple de alimentele cu index glicemic crescut sunt pâinea albă, cereale prelucrate, cartofi albi, îngheţată, orez cu bob mic.
Indexul glicemic nu este o noţiune care poate fi determinată intuitiv, motiv pentru care este greu de utilizat în practică, fiind găsit numai în tabele. Totuşi se foloseşte cu rezultate foarte bune în Canada, Australia, Noua Zeelandă, Franţa şi Statele Unite ca modalitate de stabilire a planului nutriţional în mod particular în cazul pacienţilor cu diabet zaharat. Dietele cu hidraţi având indice glicemic mic şi conţinând lipide mono-nesaturate în cantitate mare îmbunătăţesc profilul lipidic la pacienţii cu diabet zaharat, crescând HDL colesterolul.
Cercetătorii au arătat că dietele cu glucide cu un indice glicemic mai scăzut sunt mai eficiente în reducerea greutăţii corporale decât cele care conţin alimente cu indice glicemic mai mare. Consumul unor alimente cu indice glicemic mare determină hipersecreţie de insulină cu reducerea rapidă a glicemiei şi reapariţia senzaţiei de foame şi implicit creşte ingestia calorică. Folosirea indexului glicemic în modificarea dietei, prevenirea şi controlul bolilor cronice este intens investigată în prezent. Este posibil ca riscul individual crescut să fie subtil influenţat genetic în ceea ce priveşte toleranţa la carbohidraţii alimentari. Observaţiile furnizate de studii de anvergura demonstrează clar prevalenţa acestui aspect în sindromul metabolic pentru diferite grupe de vârstă. Prevalenţa creşte de la mai puţin de 10% in grupa de vârsta 10-29 de ani la 45% în cea de 60-69 de ani, sugerând posibile interacţiuni între procesul de îmbătrânire şi efectul cumulativ al consumului crescut de zahar. Prevalenţa diabetului zaharat tip 2 este mai scăzută în cazul vegetarienilor. O posibilă explicaţie ar fi consumul frecvent de leguminoase cu index glicemic scăzut.
Recomandări: Cel mai uşor de trecut de la o dieta bogată în alimente cu index glicemic crescut la una cu index glicemic mic este înlocuirea treptată a produselor periculoase cu cele sănătoase. Dieta nu trebuie modificată drastic încă de la început, deoarece aderenţa în timp, la noul program alimentar nu va fi respectata. Sfaturi practice: la micul dejun se recomandă cereale integrale; pâinea alba se înlocuieşte cu pâine integrală; se reduce cantitatea de cartofi pe care o consumam (fierţi, copţi, prăjiţi); cât mai multe fructe şi legume proaspete; asezonarea salatelor cu oţet (aceasta ar trebui inclus în cât mai multe reţete culinare deoarece reduce indicele glicemic al majorităţii alimentelor). Dacă dorim să avem o dietă fără alimente cu index glicemic ridicat, cel mai uşor este dacă reţinem următoarea regulă: toate alimentele neprocesate industrial au index glicemic mai mic.

Claudiu COBUZ este medic specialist diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, doctor în ştiinţe medicale.email: [email protected]

Vezi si

Dr. Cobuz: Relația sănătate – boală

Starea de bine, așa cum o definește Organizația Mondială a Sănătății nu este condiționată doar …