Friday , March 29 2024

IMPORTANŢA HIPERTENSIUNII ARTERIALE ASOCIATE DIABETULUI ZAHARAT

cobuzclaudiu

Diabetul zaharat (DZ) şi hipertensiune arterială (HTA) sunt două afecţiuni profund intercorelate, care acţionează sinergic în producerea bolilor cardiovasculare şi apariţiei complicaţiilor tipice la nivel renal si ocular. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt considerate a se situa sub 140/90 mmHg dacă este vorba despre determinarea ascultatorie repetată a tensiunii arteriale în diferite momente ale zilei (aşa numita tensiune arterială clinică). 

HTA este considerată a fi un factor major de risc pentru dezvoltarea bolii renale terminale la pacienţii diabetici. Tensiunea arterială creşte de obicei, pe măsură ce funcţia renală se deteriorează. Ocazional, pacienţii cu diabet zaharat pot avea valori tensionale crescute precoce în evoluţia diabetului, date de o hipertensiune arterială esenţială coincidentală, dar o creştere în timp a tensiunii arteriale la orice pacient trebuie să alerteze asupra prezenţei unei posibile boli renale. În cazul diabetului zaharat tip 1, prevalenţa HTA este mică (aproximativ 5%) după 10 ani de evoluţie a bolii, de 33% după 20 de ani şi de 70% după 40 ani. În cazul diabetului zaharat tip 2, studiul UKPDS (United Kingdom Prospective Diabetes Study) a arătat că prevalenţa HTA a fost de aproximativ 40% în momentul diagnosticării diabetului, acest procent fiind mult mai mare la pacienţii cu proteinurie; la aceşti pacienţi, riscul de mortalitate a fost aproape dublu comparativ cu pacienţii cu diabet zaharat tip 2 normotensivi şi de patru ori mai mare comparativ cu pacienţii nediabetici normotensivi.
Asocierea la diabetul zaharat a tensiunii arteriale agravează prognosticul acestor pacienţi şi creşte rata mortalităţii, scurtând durata vieţii şi, de aceea, un mijloc esenţial de ameliorare al prognosticului, egal ca importanţă cu un bun control glicemic, este reducerea valorilor tensiunii arteriale sub 130/80 mmHg. Principalele metode terapeutice care s-au dovedit a preveni şi/sau a reduce riscul cardiovascular prin scăderea tensiunii arteriale în diabetul zaharat sunt următoarele: menţinerea unui control glicemic optim pe termen lung; măsuri igieno – dietetice; tratamentul precoce cu agenţi antihipertensivi. În mod practic, reducerea aportului de sare din alimentaţie se poate realiza prin mai multe metode: consumul cu precădere al alimentelor proaspete şi mai puţin al celor prelucrate şi conservate în sare; utilizarea în locul sării a unor condimente vegetale: foi de dafin, cimbru, salvie, pătrunjel, mărar; spălarea alimentelor conservate înainte de utilizare (trebuie ţinut cont că prin spălare se elimină doar o treime din cantitatea de sare). Legumele şi fructele proaspete au conţinut redus de sodiu. Trebuie evitate chipsurile din porumb, cartofi, popcorn, sticksurile, care de regulă sunt foarte sărate. Înlocuitorii de sare vor fi utilizaţi numai cu avizul medicului, deoarece aceştia pot conţine potasiu sub diferite forme, fiind periculoşi la persoanele cu insuficienţă renală, insuficienţă hepatică sau la cele tratate cu diuretice economisitoare de potasiu (spironolactonă, amilorid, triamteren). O altă măsură importantă este reducerea greutăţii corporale la persoanele hipertensive supraponderale şi obeze cu DZ – măsură terapeutică aproape tot atât de importantă ca şi medicaţia antihipertensivă. Abandonarea fumatului creşte eficacitatea medicamentelor antihipertensive, scade riscul de infarct miocardic şi de accident vascular cerebral. După fumatul a două ţigări, se constată o creştere a TA, cu aproximativ 10mmHg, această creştere menţinându-se timp de 30 minute. Pe măsură ce efectele nicotinei diminuă, TA descreşte treptat. Dacă însă se fumează mult, TA se va menţine la un nivel ridicat în cea mai mare parte a zilei. În legătură cu cafeaua, studii epidemiologice au ajuns la concluzia că persoanele care consumă zilnic cafeină, mai ales în cantitate mare, au o tensiune arterială mai ridicată. De aceea se recomandă limitarea aportului la pacientul hipertensiv.
În concluzie, succesul tratamentului nefarmacologic al HTA depinde în mare parte de aderenţa pacientului la măsurile enumerate, ceea ce nu este întotdeauna uşor, cei mai dificili bolnavi fiind de regulă, cei care ar beneficia cel mai mult de ele (obezii, marii fumători, consumatorii de cafea). De aceea, obiectivele şi recomandările vor fi propuse în mod diferenţiat fiecărui pacient diabetic hipertensiv.
Sfaturi practice: Combaterea valorilor tensionale crescute trebuie privită cu aceeaşi seriozitate ca şi controlul glicemic. Pacientul poate contribui activ la menţinerea acestora în limite normale, prin măsurări regulate la domiciliu, respectând următoarele recomandări: valorile obţinute sunt, în general, mai scăzute decât cele înregistrate în cabinetul medicului; măsurarea la nivelul braţului este mai exactă decât cea de la antebraţ. Controlul tensiunii de către pacient este un real ajutor atât în monitorizarea comportamentului tensional pe parcursul zilei, cât şi în asumarea unei atitudini personale active în controlul acesteia.

Dr. Claudiu COBUZ
Medic specialist diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice
Doctor în ştiinţe medicale
Email: [email protected]

 

Vezi si

O companie din China vrea să producă o mașină zburătoare cu ajutorul unei tehnologii europene

O companie din China va încerca să producă o mașină zburătoare cu ajutorul unei tehnologii …