Thursday , March 28 2024

Importanta efortului fizic

În ultimul timp popularitatea participării la diverse activităţi fizice a crescut considerabil. Stilul de viaţă sedentar este recunoscut ca factor de risc. Sedentarismul a devenit o problemă serioasă de sănătate : jumătate  din populaţia adultă nu are activitate fizică la nivelul recomandat de programele de promovare a sănătăţii şi 2/3 din copiii între 9-13 ani nu participă la nici o formă de activitate fizică organizată. Pe de altă parte tot mai multe persoane discută în ultima vreme despre necesitatea includerii activităţii fizice în viaţa lor zilnică, unii pentru că o consideră o recreere necesară, alţii se gândesc  la siluetă, la atingerea unei greutăţi corporale dorite, dar cei mai mulţi văd avantajele asupra sănătăţii fizice şi psihice. În populaţia generală activitatea fizică regulată este asociată cu scăderea riscului de mortalitate cardio-vasculară. Studii epidemiologice prospective pe subiecţii cu prediabet au arătat că activitatea fizică reduce / întârzie apariţia diabetului zaharat, scade riscul de obezitate, ameliorează starea psihologică şi creşte calitatea vieţii.

Exerciţiul fizic poate fi, în general, clasificat în două categorii: exerciţiu fizic aerob şi anaerob. Jogging-ul, înotul, ciclismul sunt exemple clasice de exerciţiu fizic aerob, ce implică utilizarea grupelor musculare scheletice cu promovarea unui echilibru continuu între consumul şi utilizarea de oxigen. Consecutiv acestui tip de activitate fizică, se observă creşterea frecvenţei respiratorii şi a fluxului sanguin la nivel muscular în scopul asigurării necesarului de oxigen şi alte substrate metabolice. Pe măsură ce efortul depus devine din ce în ce mai intens şi nu mai există acest echilibru astfel încât are loc creşterea nivelului produşilor finali de metabolism, efortul fizic respectiv devine anaerob, intervine starea de oboseală.

Al doilea tip de exerciţii fizice, cele anaerobe, sunt caracterizate prin scurte perioade de activitate musculară extrem de intensă, ce suprasolicită căile metabolice normale. Glucoza sanguină disponibilă, oxigenul şi glicogenul muscular sunt rapid utilizate formându-se un surplus de metaboliţi. Exemple de astfel de activităţi fizice sunt: wrestling-ul, sprintul, înotul viguros perioade scurte de timp, exerciţiile fizice izometrice ce presupun ridicatul greutăţilor, împinsul sau tragerea lor. Frecvent, acest tip de activitate fizică este însoţită de creşterea semnificativă a tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace, datorită stimulării sistemului nervos simpatic.

Unii autori consideră că orice tip de activitate fizică este benefic, cu condiţia să fie făcută cu plăcere, timp de minim 30 de minute pe zi, minim 5 zile pe săptămână. Unele forme de exerciţiu fizic au la bază tehnicile de relaxare. Yoga, de exemplu, combină tehnicile de respiraţie cu stretching-ul şi meditaţia. Unele tehnici de arte marţiale pun accent pe meditaţie şi gândire pozitivă, toate acestea în scopul ameliorării rezistenţei minţii şi corpului, menţinerii sănătăţii mintale şi fizice.

La puţin timp de la aplicarea tratamentului insulinic, în 1926, Sir Lawrence arăta că  exerciţiul fizic poate potenţa efectul hipoglicemiant al insulinei. Mult timp activitatea fizică a fost considerată esenţială în tratamentul oricărei forme de diabet zaharat şi pentru aproape jumătate de secol această recomandare a fost indiscutabilă.

Studii epidemiologice sugerează rolul posibil al inactivităţii fizice în dezvoltarea diabetului zaharat tip 2. O viaţa activă trebuie recomandată întregii populaţii. ADA (American Diabetes Association) şi EASD (European Association for the Study of Diabetes) recomandă pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, menţinerea greutăţii corporale si reducerea riscului cardio-vascular  la pacientul cu diabet zaharat tip 2  cel puțin 150 min/săpt exerciţiu aerob moderat-intens sau cel puţin 90 min/săpt de exerciţii aerobe viguroase distribuite  de 3 ori/săpt, dar nu vor fi intervale mai mari de 2 zile între şedinţele de exerciţii. În funcţie de antrenamentul anterior se vor practica urmatoarele activităţi:

  • Sedentar : mers pe jos (3.2-4 km/h), activităţi casnice, coborât  scările, grădinăritul
  • Activ : mers pe jos (4.8-5.6 km/h ), înot uşor, dans, gimnastică acvatică, coborâtul si urcatul scărilor
  • Persoane deprinse cu exercitiul fizic : mers pe jos (6.4-8.8 km/h), înot moderat, dans energic, tenis, vâslit.

În concluzie, sunt dovezi că activitatea fizică, chiar și de intensitate/frecvență redusă poate reduce riscul de a dezvolta diabet zaharat, obezitate, afecțiuni cardio-vasculare. În contrast, persoanele cu activitate fizică minimă (sedentarii) sunt vulnerabile în fața apariției afecțiunilor metabolice.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector universitar

Vezi si

O companie din China vrea să producă o mașină zburătoare cu ajutorul unei tehnologii europene

O companie din China va încerca să producă o mașină zburătoare cu ajutorul unei tehnologii …