Impactul psihologic al acceptării posibilității existenței ființelor extraterestre

 “Pot exista extratereştri în galaxia noastră, Calea Lactee şi există miliarde de alte galaxii în Univers. Prin urmare, probabilitatea că există viaţă undeva în spaţiu este aproape sigură.” (Edwin Aldrin)

Probabilitatea existenței altor ființe în Univers în afară de rasa umană a fost un subiect dezbătut de foarte mult timp, care a stârnit multe controverse, a născut diverse teorii ale conspirației și a dat idei anumitor persoane care au avut ca finalitate diverse compensații financiare (apariția în diverse documentare/seriale tv ca victime ale unor răpiri făcute de extratereștri).
Pe glob există foarte multe puncte geografice care au stârnit un interes major prin faptul că diverși martori oculari au susținut că au observat prezența unor obiecte zburătoare neidentificate (OZN-uri) sau au văzut diverse lumini care orbitau deasupra anumitor zone rurale sau urbane.

Ulterior, în anumite cazuri, armatele anumitor țări au confirmat utilizarea sau testarea unor noi tipuri de aeronave și desfășurarea diferitelor antrenamente militare aeriene, însă acest fapt nu exclude posibilitatea existenței altor fenomene încă neidentificabile, de moment ce guvernul sau armata multor țări nu au confirmat aspectele de mai sus în toate situațiile în care au existat martori oculari.
Dacă facem o deducție logică, este la nivelul simțului comun faptul că este improbabil, dacă nu imposibil să fim singurele ființe din Univers sau din multitudinea de universuri (după cum susțin anumiți oameni de știință). Luând în considerare teoria Universului infinit, probabilitatea să nu fim singuri este foarte mare și începe să fie acceptată de cât mai multe persoane din diverse domenii, nu doar de către oamenii de știință.
Tendința umană de a reacționa când i se prezintă o informație nouă, controversată, sau de natură sensibilă este de a reacționa pe bază de frică. La început acesta va nega informația prezentată, după care poate ajunge să simtă stres, anxietate sau să aibe nervozitate când aude sau citește despre subiectul respectiv.
În general, ființa umană se raportează la lucrurile care îi sunt familiare, acesta acceptă mai ușor o informație prezentată dacă aceasta are o doză de ceva cunoscut, ceva cu care individul respectiv poate rezona sau poate recunoaște.
Spre exemplu, când ne raportăm la posibilitatea existenței extratereștrilor, se speculează că aceștia ar avea diverse rase, de ex.: extratereștri gri, extratereștri umanoizi (cu părul blond și aspect angelic), reptilieni, omuleți mici și verzi, extratereștri “dropa” etc.
În istorie, foarte multe popoare de pe Terra au acceptat prezența acestora și impactul lor asupra evoluției omenirii prin faptul că oamenii din erele respective i-au reprezentat sub diverse forme artistice (sculptură, pictură, prin monumente arhitectonice: piramidele, în orașe antice care acum nu mai există au fost repetate diverse coduri care ne trimit cu gândul la prezența acestora etc)
O informație dacă nu este gestionată corect poate crea haos sau duce la revolte/proteste. Tocmai din acest motiv, cantitatea de informații care ajunge la public de la guverne este foarte mică și foarte bine filtrată și analizată înainte de a fi transmisă mediei.
Un exemplu cât se poate de concludent cu privire la arta inspirată de ființele extraterestre sunt “statuetele dogu” din Japonia. La o privire mai atentă se poate observa faptul că aceste figurine seamănă cu niște astronauți în miniatură veniți de pe altă planetă.
Desigur gândul că am putea fi doar niște cobai pentru niște rase extraterestre ar crea angoasă oricui, dar subiectul extratereștrilor a creat o discuție nesfârșită cu privire dacă aceștia există sau nu, despre cum putem intra în contact cu aceștia și poate cea mai importantă întrebare în această situație: “Ce vor de la noi?”.
Ca orice alt subiect controversat, acesta a provocat și reacții negative din partea oamenilor, mai ales în S.U.A (unul din epicentrele fenomenelor cu OZN-uri), unde adepții conservatorismului au fost în nenumărate ocazii ofensați de posibilitatea acceptării prezenței acestor ființe extraterestre, considerând aceste discuții o blasfemie față de actul Creației săvârșit de Divinitate și de mesajele Bibliei.

Cu privire la prezența extratereștrilor în Univers, părerile sunt împărțite și diverse.

Dacă anumiți indivizi sunt entuziasmați cu privire la posibilitatea efectuării primului contact între umanitate și extratereștri, multe persoane sunt îngrozite de posibilitatea ca acest eveniment să aibă loc, acestea justificându-și gândirea prin faptul că la aceste rase extraterestre (la fel ca la oameni) este o probabilitate foarte mare să existe exemplare cu tendințe agresive, cu comportament de prădător sau cu intenții malevolente în mod voit, conștient, nu doar la nivel instinctual, mai exact să atace nu pentru hrană, ci din plăcerea de a face rău.
Un alt aspect de luat în considerare sunt testimonialele persoanelor ce susțin că au fost răpite de extratereștri și supuse unor experimente genetice. Dacă ceea ce susțin aceste persoane este real, atunci impactul psihologic al unui eveniment de această gravitate nu este unul neglijabil (frică, anxietate, incertitudine cauzată de faptul că nu știi ce va urma, panică etc.)
Natura foarte controversată a acestui subiect a creat sentimente și păreri mixte. Ființa umană este dominată de nevoia de autoconservare și gândul că nu știm ce se va întâmpla cu umanitatea în următoarele decenii și că există o posibilitate să nu mai existăm ca specie, este o posibilă predicție sumbră pentru toți locuitorii acestei planete.
Pentru persoanele dependente de senzații tari și care sunt ahtiate după tot ce este nou, posibilitatea ca umanitatea să intre în contact cu o rasă extraterestră prezintă un motiv de fericire (la acest fapt contribuind și impactul filmelor sau serialelor care abordează această temă sau al site-urilor de profil ale căutătorilor de OZN-uri).
Indiferent care ar fi motivația din spatele dorinței de a afla adevărul cu privire la acest aspect, trebuie să fim conștienți de faptul că adevărul îl vom afla în totalitate doar dacă guvernele și serviciile secrete ale țărilor care dețin aceste informații vor decide că este momentul ca aceste informații să fie făcute publice. Până în acel moment ne rămân doar speculațiile. (Raluca NICOLAE)