„EPOCA DE AUR” A ALIMENTAŢIEI

Poetul roman Publius Ovidius Naso, cunoscut ca Ovidiu, scria despre erele omenirii;  pentru el fiind în număr de patru: Epoca de Aur – eră dominată de pace şi dreptate. Oamenii nu cunoşteau arta navigaţiei, prin urmare nu cunoşteau lumea întreagă. Epoca de Argint – Jupiter a introdus anotimpurile iar oamenii au învăţat agricultura şi arhitectura. Epoca Bronzului – oamenii erau predispuşi la războaie, dar nu lipsiţi de respect faţă de zei. Epoca Fierului – oamenii demarcă naţiile prin graniţe, învaţă să navigheze şi să mineze. Sunt războinici, lacomi şi trufaşi în faţa zeilor. Modestia şi loialitatea nu se mai întâlnesc nicăieri.

Azi, când totul e atât de scump, când lumea are greutăţi în procurarea celor necesare, ce rost mai are să vorbeşti despre dezavantajele pâinii albe şi să pledezi pentru cereale integrale, cartofi şi orez nedecorticat, să prezinţi primejdiile legate de uleiul de floarea-soarelui, de margarină, unt, lapte şi brânzeturi? Însă tocmai modul de alimentaţie, tocmai stilul de viaţă care se practică azi a dus la infarctele cardiace, la numeroasele boli neoplazice şi degenerative, la diabet şi la obezitate, boli întâlnite în ţările civilizate, unde cheltuielile medicale legate de îngrijirea sănătăţii au devenit aproape insuportabile, şi dacă se va continua aşa, asistenţa medicală nu va mai putea fi plătită. În Statele Unite se cheltuiesc zilnic pentru sănătate peste 2 miliarde de dolari – cifra exactă este undeva între 2 şi 3 miliarde pentru bolile rezultate din modul de alimentaţie, plus fumat şi alcool. 30% din decese se datorează alimentaţiei nesănătoase, fumatul produce încă 30-35% din decese şi, adăugând alcoolul şi sedentarismul, vom constata că 75-80% din decesele care survin în ţările industrializate se datorează stilului de viaţă.

În majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare, consumul de grăsimi este încă sub 40 g/zi pe cap de locuitor, în cea mai mare parte fiind de origine vegetală, în timp ce, în ţările dezvoltate, se consumă peste 130 g de grăsimi, majoritatea de origine animală. Implicaţiile asupra stării de sănătate sunt evidente. Tocmai în ţările în care se ingerează cantităţile cele mai mari de pâine albă, produse lactate, grăsimi şi carne sunt şi cazurile cele mai numeroase de: osteoporoză, hipertensiune arterială, obezitate, diabet, cancer şi infarct, ca să nu mai vorbim de artroze şi de alte boli degenerative.

Asociaţia Americană de Nutriţie susţine că, în cea mai mare parte a istoriei omenirii, majoritatea populaţiei globului s-a hrănit aproape numai cu produse vegetale. Socrate, Pitagora, Platon şi alţi mari gânditori au fost vegetarieni. În anul 1614, Giacomo Castelvetro, un exilat din Modena, Italia, salvat de Inchiziţie de către ambasadorul Angliei, a scris o carte despre fructele, vegetalele şi plantele medicinale din Italia. După ce a trăit trei ani în Anglia, îngrozit de cantităţile mari de carne şi de dulciuri consumate de locuitorii ţării sale adoptive, a încercat să-i convingă pe englezi să cultive şi să consume mai multe fructe şi vegetale. Dupã aproape 370 de ani, lucrarea sa a fost tradusă şi tipărită în limba engleză de Gillian Riley, în 1989. Anii care au trecut de la publicarea cărţii lui Castelvetro au confirmat avantajele dietei mediteraneene, cu multe legume, zarzavaturi, fructe, produse cerealiere, avocado şi măsline.

De ce se insistă asupra alimentaţiei? După felul în care trăiesc mulţi dintre contemporanii noştri, am putea să deducem că încă împărtăşesc concepţia grecilor din antichitate, după care bolile s-ar datora capriciilor zeilor. Însă acum 2.500 de ani, Hipocrate învăţa deja că bolile se datorează dezechilibrului dintre natură şi umorile organismului şi că ţinta medicinii este asigurarea sănătăţii printr-o dietă şi o igienă adecvate. De fapt, cuvântul „dietă”, din grecescul „diaita”, înseamnă un mod sănătos de vieţuire, un anumit stil de viaţă, şi nu numai alegerea anumitor alimente.

Era de aur a nutriţiei a fost introdusă de către medicul James Lind, în 1747, pe când era în serviciul marinei engleze. În prima cercetare clinică, Lind a investigat efectele tratamentului dietetic al scorbutului (afecţiune determinată de lipsa vitaminei C), care făcea ravagii pe vasul Salisbury. Dând zilnic două portocale şi o lămâie la doi marinari cu scorbut, timp de şase zile, şi cidru, oţet sau apă de mare la alte grupe de câte doi marinari, a observat că portocalele şi lămâile au dus la vindecarea tuturor simptomelor scorbutului, în timp ce celelalte tratamente au dus la agravare şi la moarte.

Astfel, ne întoarcem la poezia lui Ovidiu, care scrie despre „Epoca de aur”, când se consumau fructe în loc de carne însângerată, când păsările străbăteau spaţiile fără teamă, când iepurii fricoşi cutreierau câmpurile în siguranţă, iar peştii n-aveau de ce să se teamă de cârligele undiţelor. Căci totul era paşnic, iar promovarea unui stil de viaţă sănătos, în special în ceea ce priveşte alimentaţia, igiena şi ocupaţiile în timpul liber, este absolut necesară, începând din copilărie şi până la vârstele cele mai înaintate.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale

Email: [email protected]