Efectele psihologice ale minciunii

“Mințim cel mai zgomotos atunci când ne mințim pe noi înșine.”   Eric Hoffer

Una din caracteristicile ușor de observat “cu ochiul liber” la unii oameni este predispoziția către minciună.

Cunoscută și ca “inteligență machiavelliană”, aceasta apare la copii la o vârstă fragedă (când împlinesc 4-5 ani),  aceștia devenind capabili să spuna minciuni convingătoare.

La tineri, ideea că mințitul îi va feri de consecințele atribuite acțiunilor acestora (pedepse de la părinți/profesori etc) devine o concluzie trasă din propriile experiențe. În anumite situații în viața tânărului adult mințitul poate deveni un stil de viață pe care acesta îl adoptă din credința că va obține mai ușor ceea ce își dorește sau că nu va fi tras la răspundere pentru acțiunile sale dacă ascunde ceea ce a făcut, ca și în cazul copiilor.

În momentul în care copiii învață să spună minciuni, poate apărea situația în care aceștia nu se mai pot opri, lipsind factorul moral.

Dacă copilul respectiv a fost expus în mod frecvent la situații în care minciuna era la ordinea zilei, sau în contextul în care nu i s-au oferit argumente pentru a întări ideea că minciuna nu este un obicei proactiv sau sănătos, acesta va percepe mințitul ca pe o normalitate.

 O clasificare a minciunii:

1- Minciuna colectivă: specifică unui grup sau unei comunități de indivizi situată într-o poziție înaltă în ierarhia socială.

2- Minciuna individuală cotidiană (spusă cu scopul de a produce emoții, convingeri și atitudini predeterminate indizilor din viața noastră.

3- Minciuna economică, la nivel individual sau colectiv, ascunde situația reală a unei economii locale, regionale, statale sau de la nivel global, din diverse considerente.

4- Minciuna individuală politică (spusă cu scopul de a modifica convingeri și opinii individuale sau colective, având drept consecință manipularea comportamentului indivizilor în favoarea unui singur personaj politic).

Alte tipuri de minciuni:

Minciuna socială: susține ideea existenței unor deosebiri în ceea ce privește performanța și calitatea umană a indivizilor, aceasta fiind orientată cultural sau rasial.

Scopul celor ce utilizează acest tip de minciună este de a introduce diferențe false de valoare între indivizi și să susțină aplicabilitatea unor acțiuni discriminatorii celor indezirabili (din perspectiva celor ce adoptă acest mod de gândire).

Minciuna culturală: se caracterizează prin răspândirea în mod voit a unor afirmații false (pozitive sau negative) în privința conținutului sau a valorii unor produse culturale.

Indiferent care sunt cauzele pentru care un individ alege să mintă, acesta este un obicei care în timp se poate dovedi a fi foarte dăunător atât pentru calitatea vieții, cât și pentru credibilitatea noastră (modul în care suntem percepuți: persoane de încredere sau nu) și, nu în ultimul rând, acțiunile noastre pot deveni oglinzi pentru cei din jur. Copiii dacă văd că adulții mint în jurul lor, vor considera acest fapt un obicei firesc, specific contextului în care trăiesc și pe care îl vor adopta și în alte medii, cu persoane noi care vor intra în viața lor.

Pe lângă factorul moral, mințitul ne poate afecta la nivel psihologic prin faptul că ne poate crea mustrări de conștiință mari și, în același timp, ne poate modifica felul în care ne privim pe noi înșine și respectul pe care îl arătăm propriei persoane.

Când un individ spune adevărul în general, pe cât posibil (realitatea este că toți oamenii mint într-o anumită măsură), acesta este scutit de “povara” minciunilor și, automat, a consecințelor spuselor sau faptelor sale.

Mințitul este ca efectul de domino, o minciună care pare inocentă poate evolua în ceva care ne poate distruge viața dacă permitem propriei persoane să adopte un stil de viață bazat pe falsitate.

Deși mereu va exista riscul să fiți considerat o persoană “indezirabilă”, dacă spuneți exact ce gândiți, acest lucru este de preferat în detrimentul unei vieți trăite doar în ideea de a facilita o iluzie frumoasă care mereu va rămâne doar atât: o iluzie.

Exprimați ceea ce simțiți, lipsit de apologie. (Raluca NICOLAE)

Surse:  www.wikipedia.ro