Dr. Cobuz: Litiaza și colica renală – rolul diurezei și al dietei

Pietrele de la rinichi se formează când anumite substanţe din urină – incluzând calciul şi acidul uric – se cristalizează şi cristalele se unesc. Pietrele mici trec în urină şi sunt adesea neobservate. Dar pietrele mai mari irită şi întind ureterul în drumul lor spre vezică, provocând dureri cumplite şi blocând scurgerea urinei. Mai rar, o piatră mai mare poate rămâne blocată în rinichi, provocând o afecţiune mult mai gravă. Acestea sunt mai obişnuite la tineri şi la cei de vârstă mijlocie decât la bătrâni şi sunt frecvent întâlnite la bărbaţi. Persoanele care trăiesc în climat cald sunt predispuse la formarea de pietre, deoarece organismul lor se deshidratează mai repede şi mineralele sunt mai concentrate în urină. De asemenea, studiile arată că cei care beau prea puţine lichide pot face mai uşor litiază urinară. În 90% din cazuri, cauza rămâne necunoscută.

În cea mai mare parte a situaţiilor, litiaza renală nu se manifestă clinic. Ea devine simptomatică atunci când apare aşa-numita colică renală, care se manifest astfel: durerea apare după un efort fizic sau după o călătorie; este localizată în regiunea lombară, pe o singură parte, şi iradiază spre organele genitale externe sau spre rădăcina coapsei; durerea este intensă şi profundă, continuă sau apare la anumite intervale, accentuată de atingerea regiunii, tuse, strănut; este însoţită de agitaţie, nelinişte; apare deseori nevoia imperioasă de a urina; urina poate fi roşiatică. Pentru că multe dintre simptomele litiazei pot indica alte afecţiuni, medicul trebuie să confirme prezenţa pietrei.

În ceea ce priveşte măsurile generale de tratament, de primă importanţă este cura permanentă de diureză, adică aportul zilnic al unui volum suficient de lichide, capabil să realizeze o urină diluată (2,5-3 l/24 ore). Practic, bolnavii vor trebui să bea ziua o cană de apă la 2 ore, iar la culcare, 500 ml de ceai. Se vor trezi o dată sau de 2 ori pe noapte, iar atunci vor mai bea câte o cană de apă sau ceai. În afară de aportul de lichide, întrucât calculii pot avea o structură chimică diferită, în funcţie de această structură, trebuie corelată şi dieta utilizată. Astfel, bolnavii cu litiază urică trebuie să aibă un regim alimentar cu conţinut redus în proteine, bogat în fructe şi fără alcool. Sunt contraindicate carnea sub orice formă, inclusiv viscerele sau supele de carne, precum şi brânzeturile fermentate. Grăsimile pot fi consumate în cantităţi mici, fiind permise şi cremele cu lapte, aluatul fiert, tartele cu fructe. În litiaza oxalică, formă care este ceva mai frecventă, trebuie eliminate alimentele cu conţinut ridicat în acid oxalic: cacaoa, ciocolata, băuturile calde, ceaiul, berea, dar şi ţelina, spanacul, morcovii, portocalele, ceapa, castraveţii, conopida, mazărea, sfecla, smochinele, pătrunjelul, coacăzele, prunele uscate, agrişele. Sunt interzise, de asemenea, ouăle în cantitate mare, derivatele preparate cu bicarbonat, apele minerale alcaline şi cele bogate în calciu, hreanul, muştarul şi piperul. Alimentele permise sunt cele care conţin magneziu (fulgii de ovăz, aluaturi), dintre legume: varza, salata, ciupercile, conopida, iar dintre fructe: strugurii, perele, piersicile, caisele, gutuile. Dintre băuturi sunt permise ceaiurile diuretice din mătasea porumbului sau din muşeţel, sucurile de legume şi fructe. Litiaza fosfatică necesită un regim scăzut în fosfor şi calciu, în grăsimi şi sare şi bogat în lichide. Tărâţele reduc eliminările urinare de calciu la 20-25%, reducând astfel la jumătate riscul formării de calculi. Este foarte util un aport minim de 25 g de tărâţe măcar o dată pe zi, dimineaţa. Alimentele care trebuie evitate în litiaza fosfatică sunt deci cele care au conţinut ridicat de calciu şi fosfor. Din prima categorie fac parte: brânza fermentată, caşcavalul, laptele de vacă, gălbenuşul de ou, pătrunjelul, hreanul, fasolea boabe albă, dar şi cea verde în cantitate mai redusă, ceapa verde, precum şi alunele, migdalele, nucile, fragii şi ciocolata. Dintre alimentele cu conţinut ridicat în fosfor, care trebuie deci evitate, putem enumera: brânza de burduf, gălbenuşul de ou, carnea (mai ales de oaie şi de vacă), măruntaiele (ficat, inimă), mazărea verde, ciocolata şi pâinea neagră. Se pare totuşi că aportul crescut de lichide are o eficienţă mai mare decât regimul dietetic menţionat.

Pentru a preveni reapariţia pietrelor se recomandă: cel puţin 2-3 litri de lichid în fiecare zi, în special când este cald, se vor evita alimentele care conţin oxalaţi: ciocolata, ţelină, strugurii, căpşunile, spanacul, sparanghelul, ceaiul negru. Se recomandă un supliment de vitamina B6 (10 mg) şi Mg (300 mg), ambele reducând formarea de oxalaţi. Aportul de acid uric trebuie redus printr-o dietă săracă în proteine. Trebuie evitate antiacidele – ele sunt adesea bogate în calciu şi suplimentele de vitamină D, care pot creşte nivelul de Ca.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale