Wednesday , September 22 2021

Dr. COBUZ: Despre Thomas Parr și secretul longevității

În celebra catedrală anglicană din Londra, Westminster Abbey, se găsesc mormintele regilor şi ale reginelor Angliei. Tot acolo şi-au găsit ultima odihnă renumiţi poeţi şi savanţi. Una din cripte, însă, conţine resturile pământeşti ale unui om simplu, ale ţăranului Thomas Parr.

Epitaful lui cuprinde ceva incredibil: „Thomas Parr, din comitatul Sailop, născut în anul Domnului 1483. A trăit sub domnia a zece regi: regele Eduard al IV-lea, regele Eduard al V-lea, regele Richard al III-lea, regele Henric al VII-lea, regele Henric al VIII-lea, regele Eduard al VI-lea, regina Maria, regina Elisabeta, regele Iacob şi regele Carol I. A trăit 152 de ani şi a fost îngropat aici, la 15 noiembrie 1635”. Acest epitaf de necrezut poate fi dovedit prin documente. Se spune că Parr s-ar fi născut în anul 1483, în apropierea localităţii Shrewsbury. Se presupune că s-ar fi înrolat în armată în anul 1500 şi nu s-a căsătorit decât la vârsta de 80 de ani. A avut 2 copii, ambii murind de tineri. Parr şi-a atribuit lunga sa viaţă dietei sale vegetariene şi temperamentului său moral, deşi atunci când avea 100 de ani a avut o relaţie cu o femeie căsătorită, căreia i-ar fi făcut un copil. După moartea primei sale soţii, el s-a căsătorit a doua oară la vârsta de…122 de ani.

Tom Parr (1483-1635)

Chiar dacă deseori suntem asemănaţi cu nişte maşini, există totuşi o mare diferenţă: corpul nostru se repară şi se reînnoieşte mereu. Spre deosebire de un automobil nou, care începe să se uzeze din momentul în care părăseşte vitrina unde a fost expus, la un nou-născut sistemul imunitar, coordonarea, activitatea inimii şi circulaţia, judecata şi încă multe altele se ameliorează chiar, în loc să se degradeze în decursul primului deceniu de viaţă. E adevărat că şansele de deces pentru un nou-născut sunt relativ mari în jurul naşterii, însă ele scad mult până la vârsta de 10 ani. Şansele de deces cresc încet, odată cu sosirea pubertăţii, atunci când începe propriu-zis îmbătrânirea. Începând cu pubertatea urmează un declin lent, o pantă alunecoasă, până la mormânt. Dacă în Anglia perspectiva sau speranţa de viaţă a crescut în ultimul secol de la 49 la 74 de ani pentru bărbaţi, iar la femei, de la 52 la 79 de ani, durata maximă a vieţii n-a crescut decât foarte puţin. Perspectiva de viaţă nu e un indicator corect al ratei de îmbolnăviri, pentru că adună toate cauzele de deces, de la mortalitatea infantilă până la accidentele de circulaţie.

Până acum, în amânarea sau în încetinirea îmbătrânirii nu s-a găsit decât o singură metodă: restricţia alimentară. Şobolanii cărora li s-a dat 60% din hrana celorlalte animale rămân energici pentru o perioadă mai lungă, au un sistem imunitar mai bun şi o memorie mai bună. Ţesuturile lor suferă mai puţine leziuni oxidative, iar tendoanele şi ligamentele lor devin rigide mult mai încet. Un şobolan hrănit cu un regim hipocaloric poate trăi cu 40% mai mult decât animalele bine hrănite.

Cercetările moderne au demonstrat că alimentaţia are un efect incontestabil asupra creierului, influenţând bunăstarea generală şi dispoziţia psihică. Cineva a spus că ceea ce mâncăm azi va vorbi şi va umbla mâine. Să nu uităm că dulciurile şi grăsimile, inclusiv uleiurile uzuale, favorizează apariţia şi agravarea bolilor degenerative. Deoarece, odată cu vârsta, senzaţia de sete scade, nu neglijaţi să beţi şase până la opt pahare zilnic, de preferat în prima parte a zilei. Includeţi câte o zi de crudităţi şi mâncaţi fie numai fructe, fie numai zarzavaturi, de exemplu: roşii, morcovi raşi, varză, salată verde, castraveţi etc.

Nu uitaţi că singura măsură eficace, dovedită ştiinţific, de prelungire a vieţii este reducerea numărului de calorii consumate. Nu trebuie să înfulecăm tot ce e pe masă, chiar dacă buzunarul ne permite. În sfârşit, reţineţi că niciodată nu e prea târziu pentru a începe şi a continua un antrenament fizic, care poate fi efectuat până la vârstele cele mai înaintate.

Revenind la bătrânul Parr – acesta a devenit celebru atunci când a fost pictat de Rubens şi Van Dyke. În anul 1635, Thomas Howard, conte de Arundel, l-a vizitat şi l-a adus la Londra pentru a-l întâlni pe regele Angliei de atunci, Charles I. Schimbarea mâncării şi a atmosferei londoneze se pare că i-au cauzat moartea. Regele a comandat să fie înmormântat la celebra catedrală Westiminster Abbey, alături de personalităţi cunoscute ca William Shakespeare, Chaucer şi Spencer. După moartea lui, medicul englez William Harvey (cel care a descoperit circulaţia sângelui) a fost însărcinat de către Regele Charles să facă autopsia corpului pentru a afla de ce a trăit Thomas Parr aşa de mult. Raportul doctorului Harvey a fost scris în limba latină şi a fost păstrat până în zilele noastre. Raportul spune că toate organele lui Parr se aflau într-o stare perfectă, colonul său era atât de curat şi sănătos ca al unui copil, iar că moartea a fost produsă de „o indigestie prea acută, cauzată de alimentele prea bogate, cu care corpul său nu a fost obişnuit”. Astfel există dovada că un stil de viaţă sănătos şi o alimentaţie corectă pot fi secretul longevităţii.

 

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector universitar

 

Vezi si

Dr. COBUZ: A mânca reprezintă una dintre plăcerile vieții

Alimentaţia sănătoasă reprezintă o componentă importantă a stilului de viaţă sănătos. Este acel tip de …