Dr. Cobuz: Consumul de zahăr

Majoritatea zahărului se consumă sub forma băuturilor şi a dulciurilor de tot felul. Cine îşi permite să se îndulcească prea mult şi prea des se expune la obezitate, la carii dentare şi la dezechilibrul metabolismului, cu consecinţe multiple şi severe. Mulţi încă nu ştiu că băuturile dulci, indiferent de nume şi de alcătuire, sunt adevărate bombe de zahăr. Se consideră că India este patria trestiei de zahăr. Aici consumul de zahăr e de 14 kg, pe cap de locuitor, iar în China se consumă 6,1 kg pe an, pe cap de locuitor.

Pentru a exclude posibilitatea unei înţelegeri greşite, menţionez că hidraţii de carbon, sau glucidele, ar trebui să constituie 55% din aportul de energie, deoarece combustibilul organismului uman este monozaharidul numit glucoză. Aprovizionarea celulelor cu combustibilul necesar se face prin intermediul sângelui care, în condiţii de alimentaţie normală, conţine o cantitate relativ constantă de glucoză. Zahărul care se foloseşte pe mesele noastre este alcătuit dintr-o moleculă de glucoză şi una de fructoză, în părţi aproape egale. Zahărul se desface foarte rapid în cele două componente şi e absorbit aproape instantaneu, crescând glicemia, în funcţie de cantitatea consumată şi de cantitatea de insulină secretată, care determină pătrunderea glucozei în celulele musculare. Cei care adoră dulciurile trebuie să ştie că celulele care au menirea să distrugă microbii nu-şi pot efectua misiunea, dacă în sânge se găsesc concentraţii mari de glucoză. Cercetările au arătat că reducerea capacităţii de luptă antimicrobiană a leucocitelor, după consumul de dulciuri, nu este de scurtă durată, ci persistă în următoarele 5 ore.

Cele mai recente cercetări arată că zahărul dăunează inimii la fel ca şi grăsimile saturate. De asemenea, s-a constatat că mesele prea frecvente pot fi cauza care transformă ficatul într-o maşină ce fabrică fără încetare grăsimi. De fiecare dată când mâncăm, în sânge se eliberează o cantitate de insulină. Acest hormon de importanţă vitală, secretat de celulele beta ale pancreasului, încurajează ţesuturile noastre, în special celulele musculare, să utilizeze glucoza. Acest fapt e deosebit de necesar, deoarece cantităţile mari de glucoză din sânge constituie un material primejdios. Glucoza se poate ataşa de proteine, împiedicându-le să-şi îndeplinească rolul, ceea ce poate duce la pierderea vederii, la leziuni renale şi la obstrucţii arteriale periferice, ce pot necesita amputaţia. Însă insulina are şi un alt rol vital. După mese, insulina opreşte eliberarea de grăsime din ficat, în sânge. Mesele şi gustările frecvente, bogate în calorii, expun ficatul la insulină pentru perioade prea lungi, fără o pauză, care e atât de necesară. Prezenţa insulinei un timp prea îndelungat blochează o cale metabolică şi ficatul nu mai poate opri secreţia de trigliceride. Ca urmare, e nevoie de mai multă insulină, pentru ca glucoza să poată fi introdusă în celule. Ulterior încep să se distrugă celulele pancreatice secretoare de insulină, nivelul de insulină scade, glucoza se acumulează în sânge şi apare diabetul zaharat tip 2. Dacă bolnavul nu-şi schimbă modul de alimentaţie şi nu scade în greutate, distrugerea celulelor secretoare de insulină continuă cu paşi grăbiţi şi, în cele din urmă, pentru a menţine pacientul în viaţă, va fi nevoie de injecţii zilnice cu insulină. Dar această perspectivă sumbră poate fi evitată. Folosind cât mai mulţi muşchi prin activitate fizică, aceştia vor utiliza combustibilul în plus. O alimentaţia echilibrată cu evitarea dulciurilor concentrate este necesară pentru combaterea tulburărilor metabolice.

Zahărul e dăunător tuturor, indiferent dacă suferim sau nu de diabet zaharat. Numeroase statistici arată o legătură între ingestia de zahăr şi cancerul colorectal, ovarian, uterin, de sân, de prostată, de rinichi şi de sistem nervos. Datele disponibile oferă un motiv în plus să reducem consumul de zahăr. Dar îndulcitorii artificiali, folosiţi pentru conţinutul lor mic de calorii? După unele cercetări, aceşti îndulcitori artificiali cresc pofta de mâncare, ceea ce, de obicei, nu e de dorit. O altă problemă este că utilizarea lor menţine şi creşte dorinţa după zahăr. Zahărul nu cauzează diabetul zaharat, dar obezitatea rezultata in urma consumului excesiv de zahar si rezistenta la insulina sunt factori de risc care cresc probabilitatea apariției acestei condiții.

Gustul dulce este unul din cele mai plăcute pentru om, deoarece este asociat cu  laptele matern primit în copilărie, iar acesta este bogat în zaharuri, pentru a asigura copilului necesarul de energie. Pofta pentru gustul dulce poate fi educată, iar pragul de sensibilitate pentru zahăr poate fi scăzut. Cel mai bine este să consumăm alimentele ce oferă gustul dulce în mod natural, primind la pachet și beneficiile acestor alimente.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector universitar