Dr. Cobuz: Comportamentul alimentar

Provenind din psihologie, cuvântul „comportament” semnifică suma reac­țiilor adaptative observabile pe care organismul în întregul său le produce ca răs­puns la stimuli proveniți din mediul intern sau extern. Omul, ca orice organism din regnul animal, își reglează greutatea și compoziția corporală prin echilibrul stabilit între aportul și cheltuielile energetice. Aportul energetic, la rândul său, depinde direct de cantitatea și calitatea alimentelor ingerate.

Viziunea unanim acceptată astăzi privește balanța energetică (constituită de diferența aport-cheltuieli energetice) ca fiind controlată de mecanisme de reglare multiple, adesea suprapuse. În funcție de perioada de timp pe durata căreia se exercită controlul asupra aportului energetic se disting două circuite separate, unul pe termen scurt și unul pe termen lung, care interacționează și se completează reciproc.

Reglarea pe termen scurt a balanței energetice se caracterizează prin variații în limite largi și absența core­lației cu rezervele energetice existente (concentrate majoritar în țesutul gras) și cu necesarul energetic al organismului, aportul energetic suferind oscilații ample de la o zi la alta. Pentru a integra aceste oscilații ale aportului energetic într-un întreg, deasupra mecanismelor de reglare pe termen scurt se așează cele ale reglării pe termen lung. Dezechilibrul energetic survenit pe termen scurt (ore-zile) va fi compensat, ca urmare, în intervale de timp mai lungi (săptămâni-luni). După cum promovează o balanță energetică pozitivă sau negativă, meca­nismele de reglare pe termen scurt au fost denumite catabolice sau anabolice, ele exercitându-și efectele în general prin intermediul sistemului nervos vegetativ.

O ipoteză pusă în circulație în ultimii ani – și care poate justifica parțial creșterea rapidă a incidenței și prevalenței globale a obezității la ora actuală – descrie balanța energetică sub forma unei balanțe imperfect echilibrate, care favorizează câștigul în greutate. Protecția împotriva deficitului de masă grasă pare să se facă, la specia umană cel puțin, mai bine decât protecția împotriva excesului ponderal. La urma urmei, pe scara evoluției, necesitățile de supraviețuire și reproducere în medii cu acces limitat la hrană au exercitat, în mod clar, o presiune de selecție incomparabil mai puternică decât ar fi putut-o face expunerea la medii bogate în resurse. Abundența hranei nu solicită civilizația umană decât de un număr limitat de generații, timp insuficient pentru readaptarea mecanismelor de reglare la noile condiții.

Comportamentul alimentar se află sub influența necesității. Cu toate acestea, în societatea umană actul de hrănire are un determinism complex, capătă valențe hedonice și depășește rolul unui simplu mijloc de supraviețuire. Gama alimentelor alese și consumate cu preponderență de un individ rezultă din interacțiunea mediului în care se află acesta cu un set prestabilit de reguli sociale și psihobiologice implicite și explicite. Alegerea alimentară reflectă rezul­tanta dintre disponibilitatea alimentului, obiceiurile individuale, procesele și meca­nismele de învățare și, nu în cele din urmă, credințele și așteptările preformate. Sub influența tuturor acestora individul își formează un set relativ stabil de obiceiuri alimentare și răspunsuri afective (preferințe și aversiuni alimentare). Patru elemente sunt determinante ale comportamentului alimentar: disponibilitatea alimentară, obiș­nuin­țele, procesele de învățare și așteptările alimentare. Disponi­bilitatea alimentară constituie deseori determinantul primar al calității aportului alimentar și influențează, între anumite limite, și cantitatea în care se produce acesta.  Stabilitatea obiceiurilor alimentare, provenind din efectele experienței și depinzând în timp de aceasta, este atât de mare încât ridică bariere în calea introducerii unor noi produse sau concepte alimentare și depășește ca influență exercitată importanța căilor fiziologice de reglare a aportului alimentar zilnic. Afirmația că învățarea joacă un rol determinant în alegerea anumitor alimente este demonstrată de faptul că inclusiv unele preferințe sau aversiuni înnăscute pot fi modificate ulterior; este cazul adaptării pe parcursul vieții la consumul de mâncăruri picante sau băuturi amare (cafea, bere), care deși nu sunt acceptate în prima copilărie, devin parte a meniului obișnuit și chiar preferat la mulți indivizi adulți.

Elementele menționate alături de noțiuni de sociologie, economie și gastrotehnie, oferă un tablou cât mai complet asupra factorilor determinanți ai comportamentului alimentar al omului contemporan și orientează  asupra intervențiilor specifice în cazul în care modificarea de durată a deciziei alimentare este necesară pentru corecția unei anume entități patologice ce ia naștere din alterări calitative și/sau cantitative ale alegerii alimentare.

 Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Doctor în științe medicale. Lector universitar