Două planete care seamănă cel mai mult cu Terra, descoperite de telescopul Kepler

Cele două exoplanete, denumite “Kepler-62f” şi “Kepler-62e”, fac parte dintr-un sistem solar de cinci planete şi sunt mai mari decât Terra doar cu 40%, respectiv cu 60%.
“Pornind de la ceea ce am putut să observăm, adică raza lor şi durata orbitei lor în jurul stelei lor, aceste două exoplanete sunt corpurile cereşti cele mai asemănătoare cu Terra care au fost descoperite vreodată”, a explicat Justin Crepp, un astrofizician de la Universitatea Notre-Dame, unul dintre autorii acestui studiu, publicat în revista americană Science.

Kepler-62f este astfel cea mai asemănătoare cu Terra, prin prisma mărimii, fiind situată în zona locuibilă din jurul unei stele şi având o compoziţie cel mai probabil telurică. Ea se învârte în jurul stelei sale (Kepler-62) în 267 de zile.
Kepler-62-e, care orbitează în jurul aceleiaşi stele în 122 de zile, se află la limita distanţei locuibile – unde temperatura nu este nici prea mare nici prea scăzută pentru a permite apei să existe în stare lichidă -, au precizat astrofizicienii.

Steaua Kepler-62, aflată la o distanţă de 1.200 de ani-lumină de Terra (1 an-lumină echivalează cu 9.460 miliarde de kilometri), este o stea pitică, având o masă ce reprezintă două treimi din masa Soarelui nostru. Ea deţine totodată doar 20% din luminozitatea Soarelui.
Aceste două exoplanete sunt cele mai îndepărtate de steaua lor dintre cele cinci exoplanete ale acelui sistem solar şi primesc o radiaţie similară celor primite de planetele Venus şi de Marte de la Soarele nostru.
Mărimea lor i-a făcut pe specialişti să afirme că aceste două exoplanete sunt telurice, la fel ca Terra, sau formate din gheaţă (apă).

Potrivit unor studii anterioare, planetele cu o rază mai mică de 1,6 ori decât cea a Terrei au o densitate compatibilă cu compoziţia telurică.
Astrofizicienii au descoperit o altă exoplanetă (Kepler-69c) pe orbită, în zona locuibilă, din jurul unei stele similare Soarelui nostru, denumită Kepler-69, dar aceasta este cu 70% mai mare decât Terra, şi, deci, natura structurii ei rămâne incertă.

Căutările pentru găsirea unei planete-surori a Terrei, pe orbita unei stele asemănătoare Soarelui nostru, se restrâng tot mai mult, afirmă oamenii de ştiinţă, care nu pot însă să afirme cu certitudine dacă viaţa poate să existe pe acele două planete telurice identificate de telescopul Kepler.
“Descoperirea acestor planete telurice într-o zonă locuibilă ne apropie de momentul în care vom găsi o planetă ca a noastră”, a declarat, joi, John Grunsfeld, un coordonator de misiuni spaţiale de la NASA.

“Este doar o chestiune de timp înainte de a afla dacă galaxia noastră are o multitudine de planete ca Terra sau dacă suntem o raritate”, a adăugat el.
La sfârşitul anului 2011, NASA a confirmat descoperirea primei exoplanete aflată în zona locuibilă dintr-un sistem stelar, ce a fost denumită Kepler 22b, aflată pe orbita unei stele (Kepler 22), aflată la o distanţă de 600 ani-lumină.

Însă, ţinând cont de dimensiunea ei mare – are o rază de 2,4 ori mai mare decât Terra – natura compoziţiei ei interne rămâne incertă.
Astronomii detectează exoplanetele măsurând scăderea intensităţii luminoase a unei stele, atunci când acele planete trec prin faţa stelelor lor.

Lansat de NASA în 2009, telescopul Kepler monitorizează peste 100.000 de stele care seamănă cu Soarele nostru, aflate în constelaţiile Lebedei şi Lirei.
Misiunea telescopului Kepler este de a căuta planete asemănătoare Terrei, care ar putea să adăpostească viaţa, în galaxia noastră, Calea Lactee.
Kepler a identificat până în prezent 2.470 de exoplanete potenţiale, dintre care 122 au fost confirmate până acum cu ajutorul altor telescoape şi echipamente.