DIABETUL ZAHARAT TIP 2 ŞI FACTORII DE RISC

Diabetul zaharat este o boală metabolică cu evoluţie cronică, datorată fie carenţei, absolute sau relative de insulină, fie rezistenţei la insulină, ceea ce determină în primul rând perturbarea metabolismului glucidic, hiperglicemie cronică, urmată de perturbarea metabolismului lipidic şi protidic. Este cea mai frecventă boală metabolică, afectând circa 5% din populaţia generală în ţările dezvoltate (încă peste 50% din cazuri rămânând nediagnosticate).

Prevalența diabetului zaharat în populația adultă din România, în anul 2017 la o populaţie este de 1.785.300 cazuri de diabet la adulţi cu vârste între 20 și 79 de ani, cu o prevalenţă de 12,4%; numărul va scădea la 1.246.000 în anul 2045. În topul regiunilor cu cei mai mulţi diabetici se află Regiunea Sud-Muntenia, unde s-a înregistrat o prevalenţă a diabetului de 13,39%, urmată de regiunea Bucureşti-Ilfov, cu o prevalenţă a diabetului de 12,79%. Pe locul trei în topul prevalenţei diabetului se află regiunea de Nord-Est (12,38%), urmată de regiunile Sud-Oltenia(12,1%), Nord-Vest (11,69%) şi Sud-Est (10,44%). La polul opus, studiul PREDATORR arată că regiunile cu cei mai puţini diabetici sunt Regiunea Vest (8,2%) şi Centru (9,99%). Conform CNAS între 2006 și 2019 numărul persoanelor pentru care s-au decontat tratamente pentru diabet s-a dublat iar costurile au crescut de 6 ori, impunându-se astfel o îngrijire foarte atentă a acestei categorii. În ultimii ani extinderea diabetului zaharat a luat caracter epidemic în întreaga lume, trăiesc în prezent 425 milioane persoane cu diabet zaharat; în anul 2045, se preconizează că vor fi 629 milioane persoane cu diabet. Tipul 2 este cel mai frecvent, atingând o prevalenţă de 8% la persoanele între 45-55 ani; se consideră că 90% dintre cazurile de diabet sunt de tip 2.

Factorii de risc ai diabetului zaharat tip 2 sunt fie genetici, fie câştigaţi, în special cei reprezentaţi de stilul de viaţă. Factorii genetici –  Diabetul zaharat tip 2 este o boală poligenică heterogenă, mai des întâlnită la populaţiile de afrocaraibieni şi asiatici. Sunt vizate, în special, genele ce controlează sinteza/secreţia insulinei în celulele beta şi acţiunea insulinei. În practică, factorii genetici se suspectează atunci când se evidenţiază agregarea familială a diabetului la rudele de gradul I ale unei persoane cu diabet zaharat. Studiile au fost interpretate în mod variat, unele  arătând că  până la 90% iar altele că până la 30% din susceptibilitatea la boală este moştenită. În unele populaţii, cum ar fi nativii americani Pima sau cei din insula Narua din Pacific, până la 60% din populaţie poate fi diabetică sau poate avea toleranţă scăzută la glucoză. Diabetul zaharat de tip 2 este o boala complexă, heterogenă şi există multe studii în curs de desfășurare pentru a se clarifica cu precizie genele implicate în etiologia sa.

Factorii de mediu – principalii factori de mediu sunt dezechilibrele nutriţionale: regimuri hipercalorice pe bază de alimente rafinate, consum excesiv de zaharuri simple, lipide şi/sau carenţa în fibre – stilul de viaţă occidental, activitatea fizică insuficientă, care duce la exces ponderal, stres-ul – este considerat în ultimul timp un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea diabetului zaharat. Obezitatea este prima responsabilă de prevalenţa crescută a diabetului de tip 2 în ţările occidentale. Pe de altă parte 2/3 din pacienţii de tip 2 sunt obezi. Obezitatea creşte marcant rezistenţa la insulina şi, de asemenea, probabilitatea declanşării diabetului zaharat la o populaţie predispusă.

Alţi factori – în ultimii ani se subliniază rolul diabetogen al malnutriţiei intrauterine a fătului, care perturbă dezvoltarea normală a celulelor beta-insulare. De asemenea, persoanele cu greutate mică la naştere sunt mai susceptibile să dezvolte afecţiuni cardio-vasculare pe parcursul vieţii. Un nou-născut subponderal (<3000g) ar fi un semn al malnutriţiei intrauterine. S-a sugerat că o alimentaţie timpurie necorespunzătoare afectează dezvoltarea celulelor insulare şi, împreună cu un stil de viaţă occidental, conduce la toleranţa scăzută la glucoză şi diabet zaharat (ipoteza fenotipului “econom”).

Diabetul zaharat este o afecțiune extrem de răspândită în rândul populației care, din păcate, poate trece neobservată o lungă perioadă de timp. Acest lucru face ca diabetul zaharat să fie, de cele mai multe ori, diagnosticat în stadii avansate când deja s-au instalat una sau mai multe complicații. Alături de afecțiunile cardiovasculare, cu care de altfel se asociază frecvent, diabetul zaharat este una dintre cele mai frecvente cauze de mortalitate la nivel mondial. Informarea pacientului asupra principalilor factori de risc în diabetul zaharat tip 2 reprezintă primul pas spre prevenția afecțiunii. Un stil de viață sănătos este de asemenea esențial, printr-o dietă recomandata de un specialist şi printr-un program regulat de exerciții fizice. Intervenția nutrițională spre corectarea acestor anomalii ale reglării glicemiei, trebuie să înceapă cât mai curând în vederea obținerii unor rezultate favorabile și stoparea progresiei spre diabet zaharat, presupunând un stil de viață activ care include exerciți fizice regulate cel puțin 1 oră/zi și o dietă hipocalorică pentru persoanele obeze.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale. Email: [email protected]