Diabetul zaharat și boala cardiovasculară

reportersite
21 ianuarie 2021, 2:26

Diabetul zaharat crește riscul de mortalitate și morbiditate datorită complicațiilor care afectează multiple organe și sisteme. Complicațiile macrovasculare afectează aparatul cardiovascular (boli cerebrovasculare, boală coronariană, boală arterială periferică), iar cele microvasculare aparatul renal (nefropatie), organele de simț (retinopatie), sistem nervos periferic (neuropatie). Complicațiile asociate diabetului zaharat sunt frecvente și afectează sistemele de sănătate în întreaga lume. O analiză făcută în Marea Britanie arată că diabeticii au un risc de 64,9 % de a fi spitalizați pentru insuficiență cardiacă, de 48% pentru infarct miocardic acut și de 24,9 % pentru accident vascular cerebral.

Boala cardiovasculară aterosclerotică, în care sunt incluse boala coronariană, bolile cerebrovasculare și boala arterială periferică, reprezintă principala cauză de morbiditate și mortalitate la pacienții cu diabet zaharat și are implicații directe asupra costurilor din sistemul sanitar. Conform statisticilor, boala cardiovasculară este de 2-3 ori mai frecventă la persoanele cu diabet zaharat. Patologii asociate diabetului (hipertensiunea, dislipidemia), sunt factori de risc implicați în apariția bolii cardiovasculare aterosclerotice. Numeroase studii au demonstrat că un control eficace și individualizat al factorilor de risc asociați diabetului previn sau încetinesc apariția bolii cardiovasculare aterosclerotice la diabetici. Mai mult decât atât au fost observate beneficii când s-a intervenit simultan asupra tuturor factorilor de risc.

Substratul dominant al bolii cardiovasculare este ateroscleroza. Din punct de vedere evolutiv, aterogeneza are un debut precoce, chiar din perioada adolescenței, complicându-se la vârstă adultă cu tromboză. În ceea ce privește tabloul clinic, ateroscleroza are intervale asimptomatice și simptomatice. Riscul cardiovascular total reprezintă rezultatul acțiunii factorilor de risc asupra sistemului cardiovascular. Acesta este evaluat, de regulă, pe o perioada scurtă de timp (5 sau 10 ani), și este  exprimat procentual. Riscul cardiovascular absolut măsoară numărul de evenimente, dintr-o populație dată, într-o anumită perioadă de timp. Practic, riscul absolut compară riscul individual sau al unui grup cu riscul zero. Riscul cardiovascular relativ poate fi obținut prin compararea riscului absolut al unui subiect, cu o persoană de aceeași vârstă, dar cu risc absolut scăzut. Cuantificarea riscului cardiovascular total și încadrarea persoanei într-una din cele trei clase de risc (scăzut, moderat sau crescut) sunt obligatorii pentru stabilirea tipului de management. Toate ghidurile de prevenție susțin principiul cuantificării multifactoriale a riscului cardiovascular, ca bază de decizie a managementului ulterior.

Asociația Americană de Diabet (ADA) recomandă evaluarea factorilor de risc cardiovascular cel puțin o dată pe an la pacienții diagnosticați cu diabet zaharat. Printre aceștia sunt incluși: hipertensiunea arterială esențială, dislipidemia, fumatul, istoricul familial de boală coronariană, boala cronică de rinichi și prezența albuminuriei. Cum în rândul pacienților cu diabet zaharat tip 2 evaluarea factorilor de risc cardiovasculari a devenit atenția principală a medicului diabetolog, moleculele antidiabetice vin în sprijinul acestora prin efectele favorabile cardiovasculare. Candidații pentru testare cardiacă avansată sau invazivă sunt cei care prezintă: 1) simptome tipice sau atipice cardiace și 2) un ECG anormal de repaus. Nu se recomandă screening-ul la pacienți asimptomatici cu risc cardiovascular ridicat, în parte pentru că acești pacienți cu risc ridicat ar trebui să fie deja în tratament medical intensiv, o abordare care oferă beneficii similare cu revascularizarea invazivă.

Intervențiile intensive asupra stilului de viață se concentrează pe pierderea în greutate, prin aport caloric scăzut și activitate fizică crescută. Acestea sunt luate în considerare pentru îmbunătățirea controlului glicemic, a condiției fizice, și a unor factori de risc cardiovascular.  Pacienții cu risc crescut de BCV ar trebui să primească antiagregant plachetar și terapie dacă sunt hipertensivi. Susţinerea pacienţilor în a atinge și menţine modificările stilului de viaţă  în  mod  individual,  folosind  obiective  și  strategii  terapeutice definite este în continuare o problemă importantă. Odată ce intervenţia intensivă se oprește, schimbările pozitive ale stilului de viaţă și asupra factorilor de risc pot înceta, cu toate că desfășurarea unor sesiuni de sprijin la anumite intervale pot menţine efectele. Îngrijirea centrată pe pacient pune accentul pe persoane, experienţele acestora, priorităţile și ţintele lor în gestionarea diferitelor afecţiuni, precum și pe parteneriatul între specialişti și pacienţi.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector Universitar