DESPRE SOIA

În ultimele decenii, s-au observat diferenţe mari, în ceea ce priveşte frecvenţa bolilor cardiovasculare, a osteoporozei şi a mai multor forme de cancer, între ţările asiatice şi marea majoritate a ţărilor vestice, ceea ce i-a făcut pe oameni să cerceteze posibilele cauze ale acestor deosebiri. Un domeniu care a trezit un interes deosebit a fost acela al alimentaţiei. De regulă, asiaticii consumă un regim semivegetarian sau vegetarian, mult mai sărac în grăsimi şi în colesterol decât regimul populaţiilor din ţările industrializate. Un alt aspect e faptul că asiaticii consumă cantităţi mari de produse din soia, care, în mod virtual, nu există în alimentaţia vestică. De milenii, soia a constituit sursa majoră de proteine pentru populaţiile din Asia. Să fie soia motivul frecvenţei mai mici a bolilor cardiovasculare, canceroase, degenerative şi a osteoporozei din ţările asiatice? În timp ce unii o consideră ca binecuvântarea timpurilor noastre, acum, când produsele animale şi-au dovedit nocivitatea, alţii continuă s-o supună unor atacuri necruţătoare.

În timp ce unii consideră soia un remediu universal, alţii cred că nu e bună decât pentru hrana animalelor. Printre altele, se afirmă că soia conţine cantităţi mari de toxine şi de substanţe naturale dăunătoare, ca inhibitori de proteaze, lectine, acid fitic, fitoestrogeni şi substanţe ce influenţează în mod negativ funcţia glandei tiroide. La un consum mai mare, acidul fitic din soia ar duce la un deficit de substanţe minerale, în special fier, calciu şi zinc. Fitoestrogenii sunt consideraţi ca fiind cauza pubertăţii precoce, care ar apărea la copiii hrăniţi cu formule de soia pregătite industrial. De asemenea, s-a susţinut că la copii fitoestrogenii ar produce tulburări de creştere, deformări articulare, tulburări tiroidiene şi sterilitate. Chiar şi frecvenţa mai mare a unor forme de cancer pe continentul asiatic s-a pus în legătură cu consumul de soia. Astfel de susţineri au produs îngrijorare în rândurile multor consumatori de soia, dar : În Asia, unde populaţia consumă soia de mii de ani, se întâlnesc mai puţine boli cardiovasculare şi canceroase. Chinezii, care se alimentează în mod tradiţional cu soia, nu prezintă decât 10% din numărul infarctelor care se întâlnesc în Statele Unite. Femeile japoneze fac într-o proporţie mai mică neoplasm mamar decât cele americane sau cele din Europa de Vest. În schimb, nepoatele lor emigrate în Statele Unite prezintă cancerul de sân în aceeaşi proporţie cu femeile americane. În sfârşit, nu există nici un indiciu că populaţiile care consumă cantităţile cele mai mari de soia – chinezii, japonezii şi coreenii – ar fi pe cale de dispariţie. Epidemiologii au ajuns la concluzia că folosirea zilnică a produselor din soia, asociată cu alţi factori de stil de viaţă, are o acţiune protectoare asupra sănătăţii.

La ora actuală nutriţioniştii sunt de acord că soia constituie un aliment deosebit de valoros. Dar, pe lângă valoarea nutritivă, soia posedă acţiuni benefice şi în domeniul prevenirii diferitelor boli. Substanţele din soia, considerate ca dăunătoare, nu joacă nici nu rol negativ în cursul alimentaţiei cu preparate din soia. Dar soia nu e un panaceu sau un medicament-minune. Nu e un înlocuitor al intervenţiei chirurgicale pentru cancer şi al întregului arsenal terapeutic, indicat împotriva neoplaziilor. Soia e un aliment, nu un medicament. Folosirea boabelor e mai util decât a extractelor puse pe piaţă mai mult din motive de câştig. Experienţa de secole a populaţiilor din Asia demonstrează că soia poate constitui o parte valoroasă a nutriţiei profilactice moderne. Calitatea şi valoarea biologică a unei proteine depind de digestibilitatea ei şi de cantitatea aminoacizilor esenţiali. Profilul de aminoacizi al proteinei din soia este deosebit de bine alcătuit pentru o proteină vegetală. Nu numai că proteina de soia e o proteină completă, cu nimic inferioară albuminei, dar consumarea ei cu alte proteine vegetale, în special proteine din cereale, ameliorează calitatea lor, putând servi ca o sursă completă şi bine echilibrată de aminoacizi, pentru a satisface necesităţile fiziologiei umane. Autorii francezi recomandă ca, înainte de pregătirea termică, boabele de soia să fie germinate aproximativ trei zile, după care să se treacă la fabricarea laptelui sau a celorlalte produse.

Deseori, cercetătorii caută o moleculă care să prevină, să vindece sau, cel puţin, să oprească ateroscleroza sau cancerul, dacă se foloseşte în doze zilnice şi, eventual, la un preţ bun, dar fără nici o schimbare în stilul de viaţă. O astfel de atitudine violează legile fiinţei noastre. Păstrarea sănătăţii cere ascultarea de toate legile organismului uman. Din fericire, soia e un buchet de nutrienţi utili, dar nu o aspirină. Să nu uităm că nutrienţii din soia trebuie folosiţi în contextul tuturor factorilor ce promovează sănătatea, în cadrul unei diete echilibrate de fructe, zarzavaturi, cereale integrale şi toate celelalte componente care alcătuiesc alimentaţia sănătoasă.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale

Email: [email protected]