Depresia și diabetul zaharat

Asocierea sindromului depresiv la o boală cronică cum este diabetul are implicații clinice și socio-profesionale în abordarea terapeutică a pacienților, ridică probleme legate de alocarea judicioasă de resurse și afectează indicatorii de calitate a vieții. Diabetul și depresia sunt ambele patologii frecvente în societatea de azi. Există aproximativ 200 milioane de persoane cu diabet în lume și, dacă nu vor exista intervenții care să stopeze trend-ul actual de creștere, în 2025 vor fi peste 333 milioane de diabetici. Mai mult, se estimează că 121 milioane de oameni suferă de depresie (6% din bărbați și 10% dintre femei trec prin episoade de depresie în fiecare an). O incidență ridicată a depresiei este asociată cu factori demografici precum nivelul redus de educație, sexul feminin, statusul marital – necăsătorit. Există numeroase evidențe care arată că diabetul și depresia sunt asociate. Analize recente arată că prevalența depresiei este dublă la pacienții cu DZ, comparativ cu populația generală.

Relația temporală și cauzală între depresie și diabet este încă incomplet elucidată. Depresia este adesea privită ca o comorbiditate sau ca o condiție rezultată din faptul că pacienții prezintă diabet și complicațiile acestuia. Episoade de depresie au fost mai frecvent înregistrate la debutul diabetului în numeroase studii populaționale, corelația cea mai puternică fiind stabilită la pacienții aparținând grupei de vârstă 20 – 50 de ani. Depresia nu influențează negativ doar calitatea vieții, ci și controlul glicemic și este asociată cu creșterea necesarului și costurilor de îngrijiri medicale. Dispoziția depresivă este corelată pozitiv cu prezența complicațiilor cornice ale diabetului. Mai mult de 75% din pacienții cu diabet prezintă complicații, iar prezența acestora dublează riscul de apariție a depresiei, având în vedere că multe dintre aceste condiții creează dizabilități fizice și afectează negativ calitatea vieții. Persoanele cu depresie prezintă mult mai frecvent variații ponderale și au mult mai puțină disponibilitate de a se angaja în activități sănătoase și exercițiu fizic. În plus, o mare parte din medicația antidepresivă determină câștig ponderal.

Viața cu diabet poate fi o provocare. Tratamentul diabetului zaharat este complex, cu necesitatea unor schimbări semnificative asupra stilului de viață. Boala în sine, complicațiile ei acute și cronice, cât și tratamentul ei pot avea impact nu numai asupra persoanei cu diabet ci și asupra familiei acesteia. Diabetologii, mulți doctori din alte specialități, alți lucrători din domeniul sanitar și casele de asigurări de sănătate (din unele țări) recunosc importanța educației medicale în diabet pentru a sprijini pacienții în eforturile de a-și atinge țintele terapeutice. Depășirea sentimentelor de descurajare motivează pacientul să se implice în propria lui îngrijire și este un factor cheie al unei evoluții pozitive pe termen lung.

O viață plină de mișcare atenuează efectele stresului deoarece cresc secreția de compuși chimici neurologici cu rol antidepresiv și euforizant. Participarea regulată la exerciții moderate reduce și procentul de grăsimi, crește masa musculară, împiedică apariția osteoporozei, stimulează sistemul imunitar, îmbunătățește funcțiile cerebrale. Exercițiile fizice aerobe sub forma mersului pe jos, alergării, înotului, ciclismului sunt mult mai favorabile.

Tehnicile de relaxare sunt un mijloc eficient de luptă împotriva stresului. Relaxarea în sine nu înseamnă doar liniștea sufletului sau împăcarea cu sine ci mai mult decât atât, un proces care scade efectele agenților stresori asupra minții și corpului. Prin practicarea acestor tehnici de relaxare se poate obține un mai bun răspuns la stres al organismului prin: reducerea metabolismului, scăderea frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale, reducerea frecvenței respiratorii, creșterea fluxului sanguin la nivelul grupelor musculare majore, reducerea tensiunii musculare. Se pare că nu contează tipul de tehnică de relaxare ales, ci mai degrabă faptul că acestea trebuie practicate regulat. Există și o gamă destul de largă de preparate și elemente nutriționale care ar putea permite omului să susțină un răspuns adaptativ la stres și să minimalizeze unele din efectele sistemice ale acestuia.

Alimentația sănătoasă nu presupune ca anumite mâncăruri să fie interzise, iar altele obligatorii. Trebuie doar să existe un echilibru între alimentele din dietă, având drept scop obținerea si menținerea unei greutăți corporale normale, creșterea calității vieții și minimalizarea riscului apariției bolilor.

Cu cât varietatea alimentelor consumate este mai mare, cu atât mai  mult organismul va primi toți nutrienții esențiali, în special vitaminele și mineralele atât de necesare menținerii sănătății.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Doctor în științe medicale, Lector universitar