Cum ne stimulează alimentația psihicul

“Hrana să vă fie medicament, nu medicamentul hrană.” Hipocrate

Încă de la începutul omenirii, relația omului cu alimentația a fost una multifațetată.

Rolul primordial al alimentației este de a ne asigura supraviețuirea ca specie și de a ne oferi necesarul de vitamine și nutrienți pe care le cere corpul.

Percepția omului asupra mâncării a luat o turnură decisivă în momentul în care a trecut de la rolul de culegător la cel de vânător.

Consumul de carne a avut un rol care a modificat drastic anumite caracteristici ale individului, în sensul în care carnea roșie, spre exemplu, sau cea în sânge ne stimulează latura instinctuală, consumul acesteia devenind un act făcut mai mult pentru plăcerea gustului decât ca necesitate și, într-o anumită măsură, poate crea dependență.
Plăcerea psihică creată de consumarea anumitor preparate se obține atât din felul în care sunt pregătite în prealabil (fezandat, marinat, condimentarea cărnii), cât și din combinațiile de arome rezultate.

Industria alimentară a reușit să utilizeze anumite “scurtături” pentru a obține gustul specific care ne dă satisfacție în urma consumării preparatelor din comerț (utilizarea monoglutamatului de sodiu sau “sarea chinezească”, zaharuri, sare iodată, coloranți alimentari cu arome etc).
Consumerismul și cererea foarte mare de alimente a “forțat” industria alimentară să aleagă cantitatea în detrimentul calității în multe situații.

Aspectul problematic la consumarea preparatelor ce conțin monoglutamat de sodiu, zahăr sau sare de masă în exces este că acestea creează dependență atât fizică, cât și psihică, rezultatul consumării acestora fiind apariția unor afecțiuni sau cresterea în greutate care ne pot pune viața în pericol.
Substanțele nocive pe care le conțin aceste produse sunt doar o parte din problemă.

Un rol foarte important îl joacă obiceiurile noastre alimentare (mai specific, autocontrolul când vine vorba de ce și cât consumăm).

Mâncatul compulsiv este o problemă specifică mai ales epocii moderne.
Bolile precum bulimia, anorexia sunt boli extrem de periculoase ce nu trebuie neglijate sub nici o formă.

Repercusiunile pot fi foarte grave.
Pentru a putea gestiona aceste boli este necesar atât tratament fizic, cât și consultarea unui psiholog/psihiatru, după caz.

Obiceiurile noastre alimentare sunt o reprezentare a stării noastre psihice sau a afecțiunilor noastre psihologice (depresia): percepția greșită asupra propriului corp bazată pe o imagine negativă, rezultând în refuzul de a mai mânca în anumite cazuri). De aceea este vital să NU le ignorăm sub nici o formă și să observăm la timp dacă acestea au consecințe care pot deveni grave.
Responsabilitatea oamenilor, provocările de zi cu zi și schimbările care survin în societate și la nivel cultural au devenit din ce în ce mai variate și cu un impact psihologic semnificativ (stresul simțit de oameni a crescut enorm, mai ales în acest context pandemic).
De la mâncatul la ore neregulate sau mâncatul noaptea, până la consumarea unei cantități excesive de dulciuri, obiceiurile noastre alimentare ne pot afecta viața pe o multitudine de arii.

Mâncatul în exces ne afectează atât sănătatea fizică, dar poate crea și disconfort psihic foarte mare și o senzație de vină.
Creierul nostru este conceput în așa fel încât să ne dea semnale în momentul în care suntem plini.

Dacă nu mestecăm corespunzător mâncarea (îndeajuns de mult) și o ingerăm prea repede sau dacă nu lăsăm câteva minute corpul să ne transmită informația că este alimentat îndeajuns, nu ne vom da seama că suntem sătui și vom mânca prea mult.
Diferențele în privința alimentației se pot observa de la continent la continent, fiecare cultură având preferințele sale în contextul gustului și a preparării mâncării.
Spre exemplu, diferența dintre America de Nord și America de Sud în privința preferințelor gastronomice este foarte mare (deși și în America de Nord au fost preluate rețete de origine latină).
Dacă în America de Nord cererea pentru fast-food, alimente prăjite, dulciuri (produse procesate în general) este foarte mare, în America Centrală și de Sud oamenii optează mai mult pentru rețete tradiționale.
În Mexic și în restul țărilor care au fost colonii spaniole a fost combinată mâncarea specifică indigenilor (din perioada civilizațiilor mayasă, aztecă) cu cea specific spaniolă.
Din punct de vedere al mâncării, colonizarea a avut efecte pozitive prin faptul că a diversificat rețetele, punând în lumină mai mult metodele indigenilor de a prepara mâncarea.
În Asia domină consumul de orez, al preparatelor picante, al fructelor de mare, tăițeilor și al legumelor și fructelor care în trecut nu se găseau decât pe continentul asiatic.
În Australia, tehnicile folosite de aborigeni pentru a se alimenta au devenit cunoscute în lumea întreagă și au fost testate de diverși experți în supraviețuire în condiții ostile.
Venirea italienilor pe continentul australian a avut un rol decisiv în creșterea varietății mâncărurilor consumate și a aportului de legume în alimentație (înainte de venirea acestora, domina foarte mult influența britanică, bazată pe consumul de carne multă).
În Africa de Nord își face simțită prezența influența musulmană în privința mâncării (aceasta fiind variată, chiar dacă prezintă câteva elemente comune care au fost preluate între popoarele islamice).
În Africa de Sud, mâncarea indigenă este predominantă, având combinații inedite și sațioase, dar bineînțeles cu elemente preluate din alte culturi și de la popoarele care și-au făcut colonii în partea de sud a continentului african.
Pe continentul european, datorită transportului maritim, coloniștii au reușit să aducă legume, fructe, condimente sau specii de animale pentru consum care nu se găseau la momentul respectiv decât în Asia, Africa sau America.

Acest fapt a garantat în primul rând diversificarea agriculturii și consumarea de cărnuri variate.
Toate aceste influențe culturale au marcat istoria gastronomiei fiecărei țări și au creat o plăcere mai mare în momentul consumării hranei, oamenii au început să mănânce pentru plăcerea gustului, nu doar din nevoia de a supraviețui.
Deși din punct de vedere istoric, colonizările au creat haos și teroare în anumite situații, un aspect pozitiv a fost faptul că din ce în ce mai multe popoare au avut acces la o varietate mai mare de alimente și au deprins tehnici noi de agricultură.
Deși relația omului cu mâncarea a fost uneori una de “love-hate” (dragoste combinată cu ură), hrana este indispensabilă pentru supraviețuirea speciei umane. Este atât combustibil, cât și o sursă de fericire temporară (mâncarea este unul dintre cele mai facile moduri de a crea amintiri frumoase în familie sau cu prietenii). (Raluca NICOLAE)
Surse: Documentarul “Food Safari”. www.wikipedia.ro