CONTINUUM-UL CARDIOVASCULAR ÎN DIABETUL ZAHARAT

Creșterea  prevalenţei  diabetului zaharat  la  nivel  mondial  a  dus  la  o  situaţie  în  care  în  2011  aproximativ  360  de  milioane  de  oameni  au  avut  diabet,  dintre  care  mai  mult  de  95%  au  avut  diabet zaharat tip 2.  Acest  număr  se  estimează  că  va  crește  la 552 de milioane până în 2030, aproximativ jumătate dintre aceștia nefiind conștienţi de diagnostic. În plus, se estimează că alte 300 de milioane de persoane au caracteristici care indică un risc crescut de a dezvolta ulterior diabet zaharat tip 2, incluzând hiperglicemia à jeun, scăderea toleranţei la glucoză (IGT), diabetul zaharat gestaţional. Majoritatea cazurilor noi de diabet zaharat tip 2 apar în contextul stilului de viaţă de tip vestic, al dietelor bogate în grăsimi și al scăderii practicării exerciţiului fizic care duc la creșterea obezităţii, a hiperinsulinemiei  compensatorii  și,  în  cele  din  urmă,  a  insuficienţei  celulelor  beta  și diabet zaharat tip 2.  Complexul  riscului vascular observat în asociere, adesea menţionat  ca  sindrom  metabolic,  a  condus  la  concluzia  că  riscul  cardiovascular  apare  precoce,  anterior  apariţiei  diabet zaharat tip 2, în timp ce relaţia puternică dintre hiperglicemie și boala microvasculară (retinopatie, nefropatie, neuropatie) indică faptul că acest risc nu este evident până la apariţia hiperglicemiei manifeste.

Aceste concepte subliniază  natura  progresivă  atât  a  diabet zaharat tip 2  cât  și  a  riscului  cardiovascular  asociat,  constituind  provocări  specifice în diferitele etape ale vieţii unui individ cu diabet zaharat. Efectele înaintării  în  vârstă,  comorbidităţile  și  problemele  asociate anumitor grupuri impun gestionarea individualizată a riscului prin responsabilizarea pacientului cu un rol major în managementul bolii. Diabetul zaharat  și  bolile cardiovasculare  se  dezvoltă  concomitent  cu  anomalii  metabolice oglindind și provocând modificări ale vascularizaţiei.  Mai  mult  de  jumătate  din  mortalitate  și  o  mare  parte  a  morbidităţii  la  persoanele  diabetice  sunt  legate de bolile cardiovasculare determinând medicii din domeniul diabetologiei și al cardiologiei să își unească forţele pentru a  cerceta  și  a  gestiona  aceste  patologii.

Diabetul zaharat tip 2 este caracterizat de diferite grade de creștere a  glicemiei  plasmatice,  asociate  cu  risc  cardiovascular  și de dezvoltare a bolii cardiovasculare înainte de diagnostic.  Afectarea  glucometabolică  iniţială  este caracterizată de o scădere progresivă a sensibilităţii la  insulină  și  niveluri  crescute  de  glucoză  dar  care  se află sub pragul de diagnostic al diabetului zaharat tip 2, o stare cunoscută sub numele de prediabet. Mecanismele fiziopatologice, în timp duc la formarea  de  plăci  aterosclerotice,  care, în prezenţa contextului inflamator, devin instabile și se rup cu formarea activă de trombi. Comparativ cu pacienţii fără diabet, pacienţii diabetici au plăci de aterom mai bogate în lipide, modificări inflamatorii și trombi. Aceste schimbări au loc pe o perioadă de 20-30 de ani.

Scopul evaluării riscului este de a clasifica populaţia în clase de risc scăzut, moderat, mare și foarte mare pentru bolile cardiovasculare pentru a intensifica strategia preventivă la nivel individual. Deoarece  riscul  cardiovascular  crescut  nu  este  eradicat  prin  control  glicemic  intensiv  asociat  tratamentului  multifactorial  optim,  sunt  necesare  strategii  terapeutice  bazate  pe  mecanismul  fiziopatologic al bolii. Toate acestea subliniază importanţa majoră de a manageria pacienţii diabetici conform strategiilor  de  atingere  a  ţintelor  terapeutice  bazate  pe  dovezi,  adaptate nevoilor individuale ale pacientului.

Importanţa evaluării riscului multifactorial și managementului  stilului  de  viaţă,  inclusiv  dietă  și  exerciţii,  în prevenţia și tratamentul diabetului zaharat și bolilor cardiovasculare a devenit preocuparea comună a diabetologilor si cardiologilor. Cu toate acestea, susţinerea pacienţilor în a atinge și menţine modificările stilului de viaţă  în  mod  individual,  folosind  obiective  și  strategii  terapeutice definite este în continuare o problemă importantă. Odată ce intervenţia intensivă se oprește, schimbările pozitive ale stilului de viaţă și asupra factorilor de risc pot înceta, cu toate că desfășurarea unor sesiuni de sprijin la anumite intervale pot menţine efectele. Îngrijirea centrată pe pacient pune accentul pe persoane, experienţele acestora, priorităţile și ţintele lor în gestionarea diferitelor afecţiuni, precum și pe parteneriatul între specialişti și pacienţi.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector Universitar