CONTINUUM-UL CARDIOVASCULAR ÎN DIABETUL ZAHARAT
Creșterea prevalenţei diabetului zaharat la nivel mondial a dus la o situaţie în care în 2011 aproximativ 360 de milioane de oameni au avut diabet, dintre care mai mult de 95% au avut diabet zaharat tip 2. Acest număr se estimează că va crește la 552 de milioane până în 2030, aproximativ jumătate dintre aceștia nefiind conștienţi de diagnostic. În plus, se estimează că alte 300 de milioane de persoane au caracteristici care indică un risc crescut de a dezvolta ulterior diabet zaharat tip 2, incluzând hiperglicemia à jeun, scăderea toleranţei la glucoză (IGT), diabetul zaharat gestaţional. Majoritatea cazurilor noi de diabet zaharat tip 2 apar în contextul stilului de viaţă de tip vestic, al dietelor bogate în grăsimi și al scăderii practicării exerciţiului fizic care duc la creșterea obezităţii, a hiperinsulinemiei compensatorii și, în cele din urmă, a insuficienţei celulelor beta și diabet zaharat tip 2. Complexul riscului vascular observat în asociere, adesea menţionat ca sindrom metabolic, a condus la concluzia că riscul cardiovascular apare precoce, anterior apariţiei diabet zaharat tip 2, în timp ce relaţia puternică dintre hiperglicemie și boala microvasculară (retinopatie, nefropatie, neuropatie) indică faptul că acest risc nu este evident până la apariţia hiperglicemiei manifeste.
Aceste concepte subliniază natura progresivă atât a diabet zaharat tip 2 cât și a riscului cardiovascular asociat, constituind provocări specifice în diferitele etape ale vieţii unui individ cu diabet zaharat. Efectele înaintării în vârstă, comorbidităţile și problemele asociate anumitor grupuri impun gestionarea individualizată a riscului prin responsabilizarea pacientului cu un rol major în managementul bolii. Diabetul zaharat și bolile cardiovasculare se dezvoltă concomitent cu anomalii metabolice oglindind și provocând modificări ale vascularizaţiei. Mai mult de jumătate din mortalitate și o mare parte a morbidităţii la persoanele diabetice sunt legate de bolile cardiovasculare determinând medicii din domeniul diabetologiei și al cardiologiei să își unească forţele pentru a cerceta și a gestiona aceste patologii.
Diabetul zaharat tip 2 este caracterizat de diferite grade de creștere a glicemiei plasmatice, asociate cu risc cardiovascular și de dezvoltare a bolii cardiovasculare înainte de diagnostic. Afectarea glucometabolică iniţială este caracterizată de o scădere progresivă a sensibilităţii la insulină și niveluri crescute de glucoză dar care se află sub pragul de diagnostic al diabetului zaharat tip 2, o stare cunoscută sub numele de prediabet. Mecanismele fiziopatologice, în timp duc la formarea de plăci aterosclerotice, care, în prezenţa contextului inflamator, devin instabile și se rup cu formarea activă de trombi. Comparativ cu pacienţii fără diabet, pacienţii diabetici au plăci de aterom mai bogate în lipide, modificări inflamatorii și trombi. Aceste schimbări au loc pe o perioadă de 20-30 de ani.
Scopul evaluării riscului este de a clasifica populaţia în clase de risc scăzut, moderat, mare și foarte mare pentru bolile cardiovasculare pentru a intensifica strategia preventivă la nivel individual. Deoarece riscul cardiovascular crescut nu este eradicat prin control glicemic intensiv asociat tratamentului multifactorial optim, sunt necesare strategii terapeutice bazate pe mecanismul fiziopatologic al bolii. Toate acestea subliniază importanţa majoră de a manageria pacienţii diabetici conform strategiilor de atingere a ţintelor terapeutice bazate pe dovezi, adaptate nevoilor individuale ale pacientului.
Importanţa evaluării riscului multifactorial și managementului stilului de viaţă, inclusiv dietă și exerciţii, în prevenţia și tratamentul diabetului zaharat și bolilor cardiovasculare a devenit preocuparea comună a diabetologilor si cardiologilor. Cu toate acestea, susţinerea pacienţilor în a atinge și menţine modificările stilului de viaţă în mod individual, folosind obiective și strategii terapeutice definite este în continuare o problemă importantă. Odată ce intervenţia intensivă se oprește, schimbările pozitive ale stilului de viaţă și asupra factorilor de risc pot înceta, cu toate că desfășurarea unor sesiuni de sprijin la anumite intervale pot menţine efectele. Îngrijirea centrată pe pacient pune accentul pe persoane, experienţele acestora, priorităţile și ţintele lor în gestionarea diferitelor afecţiuni, precum și pe parteneriatul între specialişti și pacienţi.
Dr. Claudiu COBUZ
Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector Universitar