Comunicarea în sănătate

„A vorbi e o nevoie. A asculta e o artă”. Goethe

Cuvânt sau tăcere, surâs sau strângere de mână, privire caldă sau glacială – fie că vrem fie că nu vrem – totul semnifică și totul comunică. Prima imagine care ne vine fără îndoială în minte atunci când se vorbește despre comunicare este aceea a unei săgeți plecând de la o persoană la alta. Săgeata evocă transmiterea intenționată a unui mesaj, cel mai adesea verbal, de la un emițător spre un receptor care, la rândul său, poate să devină emițător, și așa mai departe. Comunicarea se identifică deci, în vocabularul curent și în imaginarul cotidian, cu transmisia, dacă nu chiar cu ceea ce este transmis: informația. Comunicăm pentru a ne transmite ideile, sentimentele, emoțiile, părerile, pentru a influența, pentru a ne corela între noi, pentru a putea munci, pentru a ne socializa. Faptul că nu putem comunica direct gândurile, acestea trebuind mai întâi transpuse în simboluri verbale și neverbale, face comunicarea un proces extrem de complex cu nuanțe profunde de artă și știință. Procesul de comunicare este adesea asemănat cu un proces de input, procesare și output de informație. Competența în “lucrul” cu informația, de orice natură ar fi ea, a devenit o cerință indiscutabilă pentru aproape orice profesie.

Comunicăm informații, atitudini, sentimente, emoții, idei; comunicăm pentru a informa, a convinge, a impresiona, a determina acțiunea cuiva sau doar pentru amuzament. Comunicarea este un proces extrem de complex: ea se realizează prin intermediul mai multor feluri de limbaje, poate fi perturbată de diferiți factori, depinde de contextul în care are loc, este specifică fiecărui individ, poate avea loc la diferite niveluri. Ascultarea este o condiție sine qua non a comunicării eficiente. Nu poți furniza un feedback corect dacă nu ai receptat integral mesajul, dacă nu ai practicat o ascultare activă și dacă nu ai verificat acuratețea interpretării mesajului (prin eventuale întrebări, clarificări, reformulări).

Comunicarea pentru sănătate sau promovarea sănătății prin comunicare este unul din instrumentele pentru îmbunătățirea stării de sănătate. Pentru a rezolva însă o problemă de sănătate, trebuie operate schimbări la nivelul serviciilor, tehnologiilor, regulilor și politicilor. Acest proces presupune o colectare de date pentru a descrie problema, respectiv: cine este afectat și ce se întâmplă versus ceea ce ar trebui să se întâmple. Făcând asta se poate decide și cum ar putea comunicarea să ajute la rezolvarea problemei. În timpul acestei subetape esențialul este adunarea a cât mai multe date despre problemă și ce s-a făcut până la momentul acela pentru a o adresa. Procesul presupune revizuirea datelor disponibile, identificarea activităților curente și a nevoilor, obținerea de noi date care sunt considerate necesare, identificarea componentelor unei posibile soluții și analiza oportunității folosirii comunicării din perspectiva problemei, dar și din perspectiva organizației care trebuie să o inițieze.

Spitalele joacă un rol important în promovarea sănătății, prevenirea bolilor și oferirea de servicii de reabilitare. Unele dintre aceste activități reprezintă o parte esențială a activității spitalelor. Cu toate acestea, prevalența în creștere a afecțiunilor legate de stilul de viață și a bolilor cronice necesită o furnizare mai extinsă și sistematică a unor asemenea activități cum ar fi educația privind tratamentul, strategii de comunicare eficientă pentru a permite pacienților să aibă un rol activ în managementul bolilor cronice sau pentru consiliere motivațională.

Modificarea așteptărilor publicului, un număr în creștere al pacienților cronici care necesită suport continuu, precum și expunerea frecventă a personalului din spitale unui stres emoțional și fizic duc, la nevoia spitalelor de a încorpora abordarea promovării sănătății ca un serviciu cheie pentru pacienți și personal. În plus, spitalele au un rol asupra sănătății nu numai prin faptul că oferă servicii de prevenție, tratament și reabilitare de calitate, ci și prin impactul lor asupra mediului local. În aceste condiții, reformarea serviciilor spitalicești trebuie să aibă și o componentă internă care nu depinde hotărâtor de procesul general de reformă declanșat la nivel guvernamental. Cu alte cuvinte, dacă o serie de elemente de schimbare trebuie induse prin intermediul unor măsuri la nivel de legislație, există domenii ce pot fi schimbate prin organizare internă sau schimbare modului de abordare. Un astfel de domeniu este și promovarea sănătății care trebuie să devină o componentă esențială a calității serviciilor spitalicești. Promovarea sănătății este diferită de promovarea unor produse sau servicii comerciale. „Sănătatea” nu este palpabilă la fel cum este un produs comercial și beneficiile în a urma îndemnul unui mesaj de sănătate nu sunt, în multe cazuri, obținute imediat.

Dr. Claudiu Cobuz

Medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Doctor în științe medicale