COMPONENTA SOCIALĂ A NUTRIŢIEI

Primejdia cea mai mare pentru sănătatea omenirii porneşte de la un stil de viaţă nesănătos şi, în primul rând, de la alimentaţia nepotrivită. Cu toate că, cel puţin în societatea industrializată, există o abundenţă de alimente valoroase, cu toate că regulile de bază ale nutriţiei sănătoase sunt mai cunoscute în prezent decât înainte, tulburările de nutriţie legate de alimentaţie, mai ales obezitatea, hipertensiunea arterială şi diabetul zaharat, sunt în continuă creştere.

Chiar dacă, la sondajele efectuate, 80% din populaţie susţine că alimentaţia sănătoasă şi condiţia fizică bună constituie o preocupare permanentă, realitatea arată contrariul. Există o discrepanţă mare între dorinţa unei alimentaţii sănătoase şi modul real de hrănire. Cercetările arată că, în majoritatea regiunilor globului, modul de alimentaţie nu e determinat în primul rând de foame, ci de o serie de factori complecşi: sociali şi psihici. Educaţia, obiceiurile şi tradiţia joacă un rol imens, dar şi starea psihică individuală. Alimentaţia face parte din comportamentul nostru social; luarea mesei cu alţii ne apropie, creează senzaţia de „noi” şi satisface nevoia contactului social.

Baza atitudinii faţă de modul de alimentaţie se aşează în prima copilărie. Deoarece hrănirea are loc de mai multe ori pe zi, copiii se obişnuiesc cu anumite gusturi, pe care ajung să le iubească. Prin părinţi, fraţi, surori şi copii de aceeaşi vârstă, care apreciază sau desconsideră anumite alimente şi băuturi, se transmite componenta socială a nutriţiei. Mâncăm pentru a sărbători, pentru a ne răsplăti, pentru a ne relaxa sau pentru a ne consola. Problema apare când, în situaţiile respective, în locul alimentelor nu dispunem de alternative. În aceste cazuri, consumul crescut de hrană, de exemplu pentru a ne consola, este programat, pregătindu-se apariţia obezităţii. De multe ori, stresul poate anihila controlul asupra consumului de alimente, ducând la o ingestie crescută de alimente.

Cheia combaterii obezităţii se găseşte în domeniul profilaxiei, iar prevenirea surplusului ponderal trebuie să înceapă deja în copilărie. Părinţii trebuie să ştie că în această perioadă se fixează gusturile faţă de alimentele sănătoase, formându-se stilul de viaţă, care, de obicei, va fi continuat pe tot parcursul vieţii. Este extrem de important ca, de la cea mai fragedă vârstă, copiii să consume împreună cu părinţii alimentele cele mai sănătoase, oferite în formele adecvate vârstei: salate de roşii, de varză, castraveţi, spanac, morcovi, gulii; zarzavaturi fierte, fără grăsimi, conopidă, broccoli, mazăre verde; leguminoase: fasole, linte, cereale integrale şi tot felul de fructe. Mult mai importante sunt mecanismele dobândite, începând din primele zile de viaţă. Căci a mânca nu înseamnă doar potolirea senzaţiei de foame, ci în acelaşi timp o plăcere, iar atitudinea faţă de hrană, care începe la sânul mamei, este întotdeauna fixată într-o relaţie socială şi emotivă.

Alimentaţia, cea mai importantă componentă a calităţii vieţii a fost motorul omenirii. Din cele mai vechi timpuri, fără cunoştinţe de fizică, chimie, inginerie, biologie, societatea a evoluat datorită necesităţii şi dorinţei de a consuma alimente. De  aceea,  poate  o  atenţie  sporită  e  necesar  să  o  acordăm implementării în mediile de referinţă (şcoli, grădiniţe, facultăţi, centre,  etc.)  a educaţiei pentru sănătate,  pornind  chiar  de  la spălatul pe mâini, la servitul mesei şi terminând cu respectul faţă de hrană, alimente şi actul nutriţional. Doar  atunci, nutriţia sub toate  aspectele  sale,  va  reprezenta  un  punct  de  maximă importanţă  în  menţinerea  stării  de  sănătate  a  noastră,  (atât  cea fizică, cât şi psihică), ducând la menţinerea echilibrului, pornind chiar de la factorii dezvoltării: ereditatea, mediul şi educaţia, care pot prima într-o relaţie ajungând a fi „matricea” unui nou mileniu aflat sub auspiciile sale.

Stă  în  puterea noastră  de  a  fi  propriul  artizan  al dualităţii: a mânca pentru a trăi, sau a trăi pentru a mânca. De aceea, este interesant de amintit teoria lui Holford P. (2008), care stipulează că „Nu există nimeni ca dumneavoastră. Există câteva reguli care se aplică rasei umane-de exemplu avem nevoie cu toţii de vitamine, dar cantitatea de care avem nevoie pentru a atinge performanţe de vârf,  variază  de  la  un  individ  la  altul.  Depinde  de  materialul genetic pe care l-aţi moştenit de la părinţi, împreună cu punctele forte şi cele slabe, precum şi de interacţiunea dintre moştenirea genetică  şi  mediul  înconjurător,  începând  chiar  din  viaţa intrauterină şi prima copilărie. Interacţiunea complexă a acestor factori asigură că fiecare individ se naşte unic din punct de vedere biochimic, dar există cu siguranţă asemănări cu ceilalţi indivizi”. Ca o completare, mai precis ca o atitudine comportamentală la stilul de viaţă, actul nutriţional ar trebui privit ca o consecinţă în unele cazuri, dar şi ca preambul al unei noi stări de evoluţie. În fond,  ne  vom  hrăni  „la  modă”  pentru  a  nu  ne  strica/  afecta imaginea, sau vom consuma acele alimente ce prin efectul lor, ne confirmă nevoia stringentă, sub toate formele, de a ne menţine sănătatea atât fizică cât şi psihică?

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector universitar