AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII ÎNDULCITORILOR ALIMENTARI

Atât îndulcitorii calorici, cât şi cei necalorici oferă consumatorilor posibilitatea de a-şi îmbunătăţi stilul de viaţă, de a-şi menţine greutatea ideală şi de a avea un regim alimentar echilibrat. S-a demonstrat că îndulcitorii nu cresc pofta de mâncare, nu stimulează nevoia de a consuma dulce, iar dacă aceştia sunt consumaţi în mod constant, au potenţialul de a sprijini gestionarea greutăţii şi de a ajuta la echilibrarea aportului caloric, de preferat îndulcitorii necalorigeni.

În urma unor studii recente ale organizațiilor importante din domeniu, începând cu anul 1997 şi până în prezent, se demonstrează beneficiile consumului moderat de îndulcitori în cadrul unei diete echilibrate şi efectele acestuia asupra unui stilul de viaţă sănătos. Se ştie că fructoza are aceeași capacitate calorigenă asemănătoare zahărului, fapt care admite, cel puțin teoretic, eventualitatea înlocuirii unor cantități mai mari de glucoză cu fructoză, cu scopul menținerii aceleiași senzații de dulce. Se prevede astfel un aport caloric mai redus, cu efecte pozitive asupra scăderii greutății corporale în diabetul zaharat asociat obezității. Studiile clinice au demonstrat că la cantități izocalorice de glucoză și fructoză, în ultima situație profilul glicemic și glicozuria sunt mult mai apropiate de normal, dacă insulinizarea este adecvată. Se recomandă ca îndulcitori cantități medii de fructoză de 30 – 35 g pe zi, avându-se în vedere și aportul caloric adițional. Manitolul și sorbitolul, în cantități limitate, nu prezintă pericolul acumulării acestora în cristalin sau în alte țesuturi. Xilitolul, datorită faptului că are un cost crescut și a disponibilității mai avantajoase a altor îndulcitori alimentari, este mai puțin folosit. Substituit zaharozei produce modificări mult mai reduse ale glicemiei și nu induce cetoză. Despre zaharină s-a presupus că ar induce la nivelul vezicii urinare, efect carcinogenetic, dar studii ulterioare au negat acest aspect. Același lucru s-a speculat și despre ciclamat, aspect aprobat de la unele cercetări pe animale, dar negat la subiecții umani. Aspartamul se recomandă în cantități reduse datorită puterii mari de îndulcire, deoarece din punct de vedere al aportului energetic îl face cu aproximație neglijabil. Cu toate că este de 4-5 ori mai costisitor decât zaharina, el are un gust dulce care-l face favorabil multor persoane.

Așa cum fiecare componentă a stilului de viață poate acționa cu două tăișuri, așa și consumul de îndulcitori în cantități care depășesc doza maximă admisă de Organizația Mondială a Sănătății poate produce efecte nu tocmai benefice pentru organismul uman. Astfel, înclinarea balanței spre risc sau împotriva lui este dată de frecvența consumului în cantități care depășesc recomandările nutriționale. S-a constatat, la copii, că fructoza în cantități care depășesc 0,5 g/kg corp/zi, alterează echilibrul glicemic. Dacă este administrată, la adulți, în cantități de peste 50 g/zi pe cale orală poate provoca diaree. În plus, la persoanele cu predispoziție la hipertrigliceridemie, fructoza nu trebuie recomandată, datorită facilității instituirii sau agravării acestei tulburări a metabolismului lipidic. Întrucât sorbitolul și manitolul se absorb lent, pot induce diaree osmotică, dacă ingestia depășește 30-50 g/zi. Se precizează că prin utilizarea unor cantități nelimitate de sorbitol, există pericolul acumulării acestuia în cristalin sau în alte țesuturi. Zaharina este recomandată de unii autori cu prudență la copii și gravide, datorită faptului că în urmă cu un deceniu și jumătate s-au găsit rețineri față de utilizarea acesteia, din cauza unui potențial efect carcinogenetic, chiar dacă apoi a fost reintrodusă în circuitul terapeutic. Despre aspartam se știe că se permite ca îndulcitor numai pentru alimentele reci și băuturi. Datorită acestui fapt, nu poate fi folosit la obținerea unor produse culinare coapte sau fierte. În ceea ce privește presupusele efecte nocive ale acestui edulcorant (precipitarea fenilcetonuriei, provocarea de leziuni cerebrale, tulburări neuroendocrine sau tumori cerebrale) investigațiile realizate nici nu le aprobă, dar nici nu le dezmint.

În concluzie, îndulcitorii buni pentru organism pot fi: Extractul de stevie – îndulcitor natural, extras din frunzele plantei cu același nume, de preferat fiind cel sub forma lichidă. Conține zero calorii, însă singurul minus pe care îl are este ca nu se comporta bine la copt. Xilitolul, sorbitolul, eritritolul  – sunt îndulcitori naturali obținuți printr-un proces de fermentare a porumbului sau a zaharului de trestie. Conțin mai puține calorii decât zaharul pur sau mierea, dar mai multe decât extractul de ștevie, si previn formarea cariilor. Mierea – are un conținut destul de ridicat de fructoză, conține şi mulți antioxidanți care protejează împotriva cancerului.

Dr. Claudiu COBUZ,
Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale

Email: [email protected]