Antarctica, acoperită de păduri luxuriante în urmă cu o sută de milioane de ani

Unul dintre primii care au descoperit dovezi despre o Antarctică verde a fost nimeni altul decât exploratorul Robert Falcon Scott, care a ajuns la Polul Sud pe 17 ianuarie 1912, numai pentru a afla că expediţia norvegiană a lui Roald Amundsen i-o luase înainte. Pe drumul de întoarcere, în timpul căruia şi-a şi pierdut viaţa, a făcut însă o descoperire interesantă.

A găsit în Antarctica, pe gheţarul Beardmore, nişte plante fosilizate. Descoperirea lui a deschis o fereastră cu totul neaşteptată înspre trecutul subtropical al Antarcticii, scrie bbc.co.uk., citat de gandul.info. Pe care Jane Francis, profesor de paleoclimatologie la Universitatea din Leeds, nu s-a sfiit să privească.

Exploratoarea a mers pe urmele lui Scott şi şi-a petrecut o lungă vreme colectând plante fosilizate din Antarctica. Una dintre cele mai uimitoare descoperiri a făcut-o în munţii Transantarctici, nu departe de locul în care Scott a găsit plantele fosilizate. “Eram sus, pe un vârf îngheţat când am găsit un strat sedimentar plin de frunze şi crenguţe fragile”, îşi aminteşte Jane Francis.

S-a dovedit că acestea erau rămăşiţe ale unor tufe, a căror vechime a fost estimate între trei milioane şi cinci milioane de ani. Acestea au fost, cumva, unele dintre ultimele plante care au trăit pe continent înainte să se instaureze gheaţa. Alte fosile au scos însă în evidenţă faptul că în vremuri mai vechi au existat în Antarctica adevărate păduri tropicale. Acest lucru s-a întâmplat în timpul erei dinozaurilor, când nivelurile mult mai mari de CO2 au declanşat o fază de încălzire globală extremă. “Cu o sută de milioane de ani în urmă, Antarctica era acoperită de păduri tropicale luxuriante, asemănătoare cu cele care există astăzi în Noua Zeelandă”, spune dr. Vanessa Bowman, care lucrează la Universitatea din Leeds cu Jane Francis. “Găsim destul de des buşteni fosilizaţi care trebuie să vină de la copaci mari”.

Probabil cea mai ciudată trăsătură a pădurii polare a fost capacitatea ei de a se adapta la regimul luminii din Antarctica. În apropierea polului, noaptea durează toată iarna, în timp ce vara soarele străluceşte şi la miezul nopţii, scrie bbc.co.uk. Profesorul David Beerling, de la Universitatea din Sheffield, arată cât de greu trebuie să le fi fost copacilor să reziste în timpul nopţii polare. “În timpul perioadelor de întuneric, copacii consumă din rezerva de hrană. Iar dacă acest lucru durează prea mult timp, sfârşesc prin a se înfometa”. Experimentele pe care le-a făcut simulând condiţiile din acea perioadă i-au arătat că plantele s-au adaptat admirabil la ciudatul mediu: chiar dacă îşi consumau rezervele de hrană iarna, compensau prin faptul că vara aveau abilitatea de a realiza fotosinteza 24 de ore din 24.