VIDEO, FOTO. Peste o mie de participanți la manifestările de Ziua Națională a României din centrul Sucevei

Ceremonia religioasă și militară organizată în centrul Sucevei, la Piața Tricolorului, cu ocazia Zilei Naționale a României s-au bucurat de o prezență numeroasă, în pofida restricțiilor care au fost anunțate, inițial, de autorități.

Circa o mie de persoane au participat în zona centrală, în general respectând obligativitatea purtării măștii de protecție, dar nu și cea a distanțării fizice.

Efectivele unităților militare de jandarmi și de pompieri au participat la defilare pe porțiunea străzii Ștefan cel Mare situată de la Palatul Administrativ până în zona Muzeului de Istorie.

Ceremonia religioasă a fost oficiată de un sobor de preoți avându-l în frunte pe Preasfințitul Damaschin Dorneanul, episcopul – vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Cum era, de altfel, de așteptat, primul care a ținut o scurtă cuvântare a fost ierarhul sucevean care, după slujba oficiată a rostit un îndemn la mai multă dragoste și respect de țară – fără să le numească așa, însă a fost destul de clar pentru toți participanții că mesajul a fost în această direcție – iar atitudinea de respect față de valorile noastre naționale și de credință, deopotrivă, trebuie să fie una care să intre în reflexul comportamentului cotidian, nu doar de 1 Decembrie când sunt urări frumoase, cuvinte de recunoștință față de participanții la Marea Unire din 1918 iar Tricolorul este prezent mai cu dinadinsul la intrarea în instituții, pe străzi, dar și la pieptul și în mâinile oamenilor. „Cum facem însă ca ele să nu rămână doar gesturi și cuvinte neîntrupate?”, s-a întrebat, retoric, PS Damaschin și tot el răspunzând a menționat că nu doar din partea celor îndrituiți a purta frâiele acestei țări, „ci și din partea mea și a ta și a tuturor” s-ar cădea ca urarea frumoasă să fie tradusă în ceva concret. În aceeași linie a întrebărilor retorice, rostite însă mai mult cu blândețe în glas decât cu fermitate, ierarhul a transmis ideea că recunoștința față de trecut ar trebui dublată de grija pentru prezent și de aceeași grijă „dacă nu cumva și mai susținută” față de cei de după noi. Totuși, PS Damaschin consideră că atitudinile care ar trebuie să le aibă ancorate românii sunt, pe de o parte, legate de ceea ce și-au dorit făuritorii Unirii și, de cealaltă parte, sunt „frumos și cuviincios deschise spre acele valori europene înrădăcinate în credința originară a părinților fondatori”. De aceea, Ziua Națională devine cu atât mai frumoasă – în opinia Preasfințitului Damaschin – cu cât ea nu doar comemorează festivist, ci problematizează, responsabilizează și determină atitudini corecte, nu de moment, ci de durată și care justifică „mândria de a fi români și de a avea o țară liberă”, și obligațiile individuale ale fiecăruia față de România, față de ceilalți români și „față de lumea întreagă până la urmă”. Ierahul a arătat că România aniversată astăzi nu mai are teritoriile de acum 103 de ani, arătând că, pe de o parte, sunt români pentru care ar trebui să facem mai mult în teritorii precum Basarabia și nordul Bucovinei, dar în același timp sunt plecați mulți români din țară pentru un trai mai bun și ar trebui conștientizat faptul că România le rămâne țară-mamă. În ceea ce îi privea pe cei rămași în țară, ierahul a arătat printre altele că trădarea țării este nu doar la nivel mare, ci și la nivel mic prin lipsa de compasiune pentru cei de neamul tău, adoptarea de ideologii străine de ceea ce este compatibil cu specificul național, indiferența la cele ce se întâmplă în țară, denigrare, promovarea de virtuți străine și înlocuirea muncii cinstite cu profitul necinstit. „Putem să-i avem în cuget și în atenția noastră și pe cei din Basarabia și Nordul Bucovinei. Mulți români sunt astăzi plecați din țară pentru un trai mai bun. Și ei sunt ai noștri și România le rămâne țara mamă. Îți iubești țara dacă îți onorezi chemarea, cu cinste, cu onoare, cu demnitate. Îți trădezi țara nu numaidecât semnând tratate oficiale în dezinteresul ei, ci și la nivel mult mai mic: fiind indiferent față de ce se întâmplă în ea, când o denigrezi verbal, elogiind virtuți străine ori condiții de trai mult confortabile, când înlocuiești munca onestă cu profitul necinstit, când nu ai compasiune față de celălalt, român ca tine, când îți schimbi crezul de veacuri al strămoșilor cu ideologii și curente noi, care nu fac casă bună cu plămada sufletului românesc. Pentru această sinceritate în lucrare, cuvânt și gândire a noastră a tuturor, rog pe Dumnezeu să ne aibă în paza Sa. O Românie serbată astăzi aici, pe pământ, are un corespondent sus, în Împărăția lui Dumnezeu, a acelor români care prin viața și lucrarea lor au cucerit Cerul. Pe ei să nu-i facem de rușine. Ci de acolo să se bucure văzând urmași demni de numele de român și de creștin. Așa să ne ajute Dumnezeu!”, a încheiat episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Au urmat alocuțiunile rostite de ministrul Turismului, suceveanul Daniel Cadariu și apoi de președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur și de primarul municipiului Suceava, Ion Lungu, primul dând citire, de fapt, mesajului premierului Nicolae Ciucă.

La unison, numitorul comun al celor trei oficiali care au luat cuvântul la ceremonia de Ziua Națională a fost contextul pandemic actual și recunoștința față de personalul implicat „în prima linie”, în mod evident referirea fiind în primul rând la personalul din unitățile medicale.

Daniel Cadariu a dat citire doar mesajului Guvernului României semnat de premierul Nicolae Ciucă, iar primarul Ion Lungu a făcut o scurtă trimitere în trecutul istoric și apoi, „ancorat în prezent” s-a referit și la măsurile de restricție luate la Târgul de Crăciun – pentru care edilul a primit câteva critici – și față de care a spus că au fost o necesitate și că există modele de urmat în acest sens în alte orașe mai mari din vestul Europei.

În schimb, președintele CJ Suceava, pe lângă referirea și recunoștința față de cei aflați în prima linie în lupta pentru limitarea efectelor pandemiei de COVID-19, a avut un discurs nu tocmai lung, dar axat și pe alte teme politice, îndemnul fiind cel de unitate și patriotism. „De această unitate este nevoie în fiecare dintre noi, în fiecare zi. Și vorbesc aici de unitatea cu vecinii tăi, cu cei cu care lucrezi la serviciu, de unitate chiar și în politică. Chiar dacă știu că v-ați cam săturat să auziți acest lucru, mai ales astăzi. Dar e nevoie de unitate. Pentru că unitate înseamnă înțelepciune, să treci peste orice pentru interesul comunității tale pe care o reprezinți. Și aceste lucruri le încercăm noi astăzi. Și mă rog la bunul Dumnezeu să ne iasă. Pentru că dacă ne ies aceste lucruri înseamnă avantaje și prosperitate pentru Suceava, pentru suceveni. Și vreau să mulțumesc colegilor mei, parlamentarilor, primarilor că sunt alături de Ziua Națională”, a spus Gheorghe Flutur. Cât privește patriotismul, Gheorghe Flutur a spus că deși a fost o demonetizare a termenului de patriot care își are rădăcinile în perioada comunistă „și poate pe bună dreptate nu l-am mai rostit mulți ani de zile”, totuși a insistat că a fi patriot înseamnă să ții cu adevărat la țara ta, la tradițiile și obiceiurile tale. „Și un gând se îndreaptă și spre românii și sucevenii din Diaspora, pe care îi salut cu această ocazie. A fi patriot înseamnă a promova și a cumpăra produsele românești, ca să încurajăm să fie produse aici în România. Și niciodată nu e prea mult când vorbești de țara ta de bine și de Bucovina”, a spus Gheorghe Flutur.

De altfel, el nu a omis nici să facă referire la faptul că Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 nici nu putea fi sărbătorită fără Unirea Bucovinei cu Țara care a avut loc la 28 Noiembrie 1918, aceasta fiind precedată de unirea la 27 martie 1918 a Basarabiei cu Țara. De altfel, Gheorghe Flutur a amintit că, zilele trecute, a fost sărbătorită Unirea Bucovinei iar premierul Nicolae Ciucă a fost atent și a transmis un mesaj în acest sens.

 

Prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, data de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Aceasta în amintirea datei de 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a Românilor, lucrările finalizându-se cu Hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu România, votată în unanimitate. Acest act a avut loc după ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea. Pe 1 decembrie 1918, se decide astfel în unanimitate unirea Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului cu România, dar cu păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitate între naţionalităţi şi religii. „Adunarea Naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungurene a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Goldiş în întregimea ei şi astfel unirea acestei provincii româneşti cu ţara mamă este pentru toate veacurile decisă”, anunţa Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunări.

La Adunarea Națională au fost prezenţi peste 1.200 de delegaţi aleşi şi alţi 100.000 de români veniţi să susţină decizia de formare a României Mari. Cel care a deschis lucrările a fost Gheorghe Pop de Băsești, după el luând cuvântul Vasile Goldiş, care a proclamat unirea într-un singur stat a tuturor românilor. În Rezoluţia Unirii s-a specificat instituirea unui regim democratic în România. În așa fel, la Alba Iulia, în 1 decembrie 1918 se constituie Marele Consiliu Naţional Român, care este format din 200 de membri aleşi şi încă 50 cooptaţi. În următoarea zi, Consiliul numeşte un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, care îl are în frunte pe Iuliu Maniu. La 11 decembrie se ratifică Marea Unire de către Guvernul României, iar declaraţia de la Alba Iulia este înmânată regelui Ferdinand. Regele promulgă în aceeaşi zi decretul de sancţionare a unirii, inclusiv a Basarabiei – actul de Unire al acesteia fusese hotărât la Chișinău pe 27 martie 1918 – şi Bucovinei – Unirea cu Țara fiind decisă pe 28 noiembrie 1918. (D.P.)