Un secol de viata, sarbatorit de un dornestean

O via]\ de om, un secol de istorie. Cel mai `n v=rst\ b\rbat din localitatea sucevean\ Dorne[ti a trecut de un secol de via]\. Constantin Ionesi a `nfruntat vitregiile vie]ii [i necazurile vremii. Via]a, acest miracol care pentru unii se m\soar\ `n zile, pentru al]ii `n luni sau ani, ofer\ [i surprize. ~i las\ pe unii dintre noi s\ adauge [i o sut\ de prim\veri  l=ng\ ghioceii de la t`mple. Pentru aceste persoane, fiecare zi e o adev\rat\ s\rb\toare, con[tiente fiind c\ sunt printre privilegiatele sor]ii. Constantin Ionesi a `mplinit pe 5 decembrie 2010 o sut\ de ani, are o viaţ\ plin\ de amintiri, [apte copii, 33 de nepo]i [i 30 de  str\nepoţi. Cei dragi `l viziteaz\ destul de des pe b\tr=n, dar sarcina de a-l `ngriji zilnic revine unui nepot [i so]iei acestuia, care locuie[te chiar peste drum de casa b\tr=nului. Este vorba de Rodica [i Mihai Schitcu [i cei doi copii ai lor.
Constantin Ionesi locuie[te `n casa veche, b\tr`neasc\, unde  `[i petrece cea mai mare parte a zilei ascult=nd [tirile de la radio. C=nd e frumos afar\, b\trânul nu st\ locului ci treb\luie[te prin gospod\rie. Are `n curte p\s\ri care trebuie hr\nite dar taie [i lemne pentru foc.  El spune c\  nu exist\ un secret al celor 100 de ani. Pur [i simplu el a tr\it ponderat, nu a f\cut excese, nu a du[m\nit [i nu a dorit r\ul la nimeni, chiar dac\ nu i-a fost deloc u[or `n viaţ\. A[a i-a ajutat Dumnezeu s\ z=mbeasc\ `n fiecare diminea]\  zorilor de zi.
La `mplinirea a 100 de ani de via]\, familia  i-a oferit un tort iar primarul comunei, Gheorghe Lu]\, l-a vizitat la sf\r[itul s\pt\m`nii trecute [i  i-a adus `n dar un pachet cu produse alimentare. Faptul c\ unul dintre  s\teni reu[e[te s\ ajung\ la o v=rst\ venerabil\ [i s\ treac\ cu bine peste toate greut\]ile este un motiv de m=ndrie [i bucurie pentru edilul localit\ţii. Constantin Ionesi este cel mai `n vârst\ dorne[tean iar urm\torul s\tean, care `i calc\ pe urme are `mplinit\ deja v=rsta de 98 de ani.
“Suntem aici pentru c\ domnul Ionesi a participat la luptele duse pe front [i este unul dintre pu]inii veterani pe care avem cinstea [i onoarea de a-i cinsti la `mplinirea unei asemenea v=rste. A fost inclusiv prizonier de r\zboi. A ajuns p=n\ `n Siberia, a mers  zile `ntregi nem=ncat [i pe jos dar a rezistat. Din p\cate, num\rul veteranilor este din ce `n ce mai mic [i mul]i pleac\ dintre noi cu mult `nainte de a `mplini aceast\ v=rst\. Darul este mic, dar l-am oferit ca semn de pre]uire pentru o persoan\ a c\rui exemplu poate fi un model pentru cei tineri”, ne-a spus primarul comunei.

N  A plecat pe front l\s=nd acas\ o so]ie [i doi copii de doar c=]iva ani[ori

Constantin Ionesi s-a c\s\torit de t=n\r [i `n momentul `n care a fost chemat la arme, `n r\zboi, avea deja doi b\ie]i care aveau v=rsta de unu [i respectiv doi ani. Nu [tia dac\ se va mai `ntoarce. Cea care s-a rugat pentru el zi [i noapte a fost so]ia lui. “Am tr\it ca un om normal al\turi de familia mea [i am trecut cu greu peste molime, r\zboi [i necazuri. Acum nu m\ mai sperie nimic. Nici chiar moartea, poveste[te b\trânul, p\strându-[i `nc\ viu umorul. Nu era u[or deloc s\ [tii c\ pleci la r\zboi. {tia toat\ lumea c\ acolo e m\cel [i c=nd plecai `]i luai r\mas bun de la to]i cei dragi. ~i s\rutai ca pentru ultima oar\ pentru c\ nu [tiai dac\ mai apuci s\ o mai faci alt\dat\. Eu am avut noroc: am fost r\nit, un glonţ mi-a trecut dintr-o parte `n alta a corpului, dar nu mi-a atins niciun organ vital”, spune mo[ Costic\.
B\tr=nul a reu[it s\ treac\ prin toate greut\]ile cu resemnarea omului care [tie c\ “a[a ne e dat”. A[a a trecut peste colectivizare, a[a a trecut [i peste to]i anii din comunism. “Dumnezeu `i d\ omului c=t poate duce. Nu mi-am pierdut niciodat\ `ncrederea `n el [i totdeauna am zis c\ a[a `i e dat omului, s\ treac\ prin multe [i dac\ poate r\m=ne om, are via]\ bun\. Am muncit mult, mi-am crescut copiii, patru fete [i trei  b\ie]i, [i ne-am v\zut de casa noastr\. Baba mea a murit  acum 25 de ani [i de atunci am r\mas singur, dar am copii, ginerii, nepo]ii [i str\nepo]i  care trec pe la mine , m\ viziteaz\ [i au grij\ de mine. Am crescut copii cu fric\ de Dumnezeu, f\r\ ajutorul [i credin]a `n El nu faci nimic indiferent c=t de puternic te-ai crede. Nu pot s\ m\ pl=ng. Acum poate c\ e mai bine, dar pentru mine era mai bine `nainte, c`nd aveam putere. S\n\tate s\-mi dea Dumnezeu pentru c=t mai am de tr\it”, mai spune b\trânul.
Dintre cei [apte copii doar o fiic\ a murit acum [apte ani [i a condus-o la groap\, `n rest ceilal]i sunt la casele lor [i au o via]\ lini[tit\. Lui  Constantin Ionesi `i place s\ povesteasc\ cum a luptat `n cele dou\ r\zboaie [i s\ stea de vorb\ cu nepo]ii [i str\nepo]ii. Nu a stat prea mult `n spital. Atunci c`nd a avut v`rsta de 98 de ani a stat vreo cinci zile `n spital, fiind diagnosticat cu prostat\ iar de atunci nu a mai fost bolnav. Dac\ simte o durere ia un calmant [i at=t. Nu `i plac ciorbele [i bor[urile. Cred c\ nicioadat\ nu i-au prea pl\cut. ~n schimb `i place conserva de pe[te [i pateul. P=n\ la vreo 98 de ani mai lua zilnic c=te un p\h\ru] de rachiu `ns\ de vreo doi ani nu mai pune b\utur\ `n gur\, ne-a povestit nepoata b\tr=nului, Rodica Schitcu. (Cristina SCOR}ARIU)