Un nou val de miros urât poate să ajungă oricând în Suceava

 
ACET a reuşit să ajungă, din singurul furnizor al serviciilor de apă potabilă şi canalizare şi unul din marii furnizori ai mirosului pestilenţial în Suceava. Surse din interiorul societăţii, cât şi din instituţii cu care ACET se află în unele legături, creditează faptul că deranjul a pornit şi a fost accentuat nu atât de la lucrările neterminate de la staţia de epurare, ci şi de la graba cu care unii muncitori şi-au făcut treaba.
Tot nămolul rezultat din dejecţiile ajunse la staţia de epurare trebuie depozitat într-o zonă de la Ambro. Până aici, nimic nou, doar că „turta de nămol” de la staţia de epurare unde lucrările nu au fost finalizate a fost scoasă în grabă, pentru a fi dusă pe un teren care aparţine de Ambro. Graba cu care a fost scos tot nămolul de acolo nu a făcut altceva decât să stârnească mai tare mirosurile. „Puţea de trăsnea, dar cred că nu numai din cauza staţiei de epurare. După cum am văzut, pe paturile alea de nămol s-au dus de la ACET cu utilajele şi au răscolit tot nămolul care este, de fapt, un fel de gunoi. Asta a creat la un val de miros, care ajutat de presiunea atmosferică şi de curenţii de aer, l-au dus cât colo peste oraş”, a spus o persoană avizată, sub protecţia anonimatului. ~ntrebaţi cu privire la acest lucru, câţiva angajaţi ai ACET au plecat capul şi au preferat să nu mai răspundă, probabil ca să nu se facă mai tare de râs. Mai mult decât atât, tot nămolul ce mirosea mai rău decât gunoiul de grajd nu a fost pus ca într-o groapă, ci pe un fel de zonă mai înclinată, iar asta a accentuat mai tare mirosul. „După ce au dus la Ambro nămolul au început să-şi niveleze cu nişte utilaje patul de nămol”, a precizat o altă persoană dintr-o altă instituţie suceveană, confirmând că într-adevăr nămolul a fost scos din staţia de epurare, poate prea repede şi asta a accentuat mai tare duhoarea din lunca Sucevei.
Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra dimensiunii fenomenului, trebuie spus că în fiecare zi rezultă, din procesele tehnologice care au loc la staţia de epurare, între două şi trei tone de nămol, volumul acestuia ajungând până la treizeci de metri cubi. {i mai nasol este că nămolul respectiv este, în proporţie de 70 până la 75% lichid, nu substanţă uscată, iar asta accentuează mai mult situaţia neplăcută. Dacă mai este şi mutat în grabă şi nivelat, atunci „pute de trăsneşte”, indiferent cât de bună sau proastă este staţia de epurare.
Partea proastă este că nici la Ambro nu mai poate fi dus nămolul foarte multă vreme, cel mult anul acesta, după cum spun atât cei de la ACET, cât şi de la alte instituţii abilitate. Asta înseamnă că nici nu se mai poate sta multă vreme cu „turta de nămol” în curte.
Soluţia pe care o văd cei de la ACET şi nu numai este transportul la una dintre haldele de zgură a CET-ului, pentru renaturare. Asta ar însemna parcurgerea unui traseu de vreo patru kilometri de la actuala staţie de epurare. Dacă, însă, va fi cărat nămolul pe zona respectivă într-un stil voinicesc, câte 20 de rabe pe zi, iar va fi o problemă urâtă indiferent cât de multe lucrări se vor mai face la staţia de epurare. (D.P.)