Friday , September 30 2022

Trista poveste a clădirii de la km 0 al Sucevei

Vina ei este doar că a fost ridicată în buricul târgului. Tinerii identificau acel loc până mai ieri cu pub-ul Del’iri, fără să dea importanță, poate, clădirii din spate. Construit, dărâmat și reconstruit, imobilul cunoscut de sucevenii mai trecuți prin viață ca Restaurantul Național se arată azi din nou la față, ca un fel de șantier trist de pe care au fugit constructorii. Patronii ei s-au luptat ani în șir să scoată construcția de pe lista monumentelor istorice. După ce pub-ul Del’iri, construit în față, a trebuit dărâmat pentru că nu respecta normele PSI, rămâne întrebarea importantă: când se va găsi un destin rezonabil pentru clădirea ce a fost proprietatea, rând pe rând, a unor institutori ajunși la ananghie, a unor boieri armeni, a pionierilor, a oaspeților comuniști la Primăria Sucevei, a unei cooperații ce a făcut restaurant cu ștaif comunist, a unui patron fără mijloace

 
Casa Prunkul-1

Del’iri, Giovanni, mai înainte sediu pentru unele firme ale omului de afaceri sucevean Radu Kirstiuk și tot mergând înapoi pe firul istoriei restaurantul “Național”, Casa Pionierului, a învățătorilor sau, pur și simplu casa boierilor armeni Prunkul–Teliman – vorbim de o zonă din centrul Sucevei de care se leagă pentru mulți dintre oamenii locului sumedenie de amintiri.
Foarte puțini își amintesc ce făceau boierii în vila lor, până în anii ’40, când au vândut clădirea. Si mai puțini își amintesc cum acest imobil, naționalizat, a fost timp de câțiva ani sediul unei instituții de cinste pentru nou instalata conducere comunistă. Aici a funcționat o perioadă o casă a pionierilor. Preluată rapid de cooperație, un fel de struțo-cămilă capitalisto-comunistă, clădirea boierilor armeni a devenit crâșmă cu ștaif, denumită “Restaurantul Național”. De aici amintirile sucevenilor devin active, invocând cu nostalgie perioade din tinerețe în care pe terasa “Naționalului” se savura o bere după-amiaza, se invita o domnișoară spre seară și, de ce nu, mai către noapte se puteau organiza, acum trei decenii  petreceri ferite uneori de ochii indiscreți ai securiștilor, alteori cu prezența și complicitatea acestora.Casa Prunkul - 2
Precum vom vedea, această clădire care acum, dezbrăcată de toate însăilările din jur, arată ca un șantier fără organizarea aferentă, rămâne blocată în proiect, până când ori patronul Kirstiuk va avea bani să o termine, ori Ministerul Culturii o va scoate de pe lista monumentelor istorice și i se va putea schimba destinația, acceptându-se inclusiv demolarea, pentru valorificarea de către proprietar a terenului de la kilometrul zero al Sucevei.
A treia variantă ar fi să se perpetueze situația actuală, proprietarul nemaidorind să investească bani într-o clădire care părea acum mai bine de un deceniu și jumătate să fie o oportunitate de afacereri, iar acum e doar o povară.Casa Prunkul-4
 Odinioară cea mai frumoasă clădire din centru, acum distrusă
Aurel Buzincu, directorul Direcției de Cultură și Culte Suceava, a explicat că edificiul din centrul municipiului a fost o casă privată, intrată la începutul secolului 20 în posesia familiei de moșieri armeni Prunkul-Teliman. “A fost considerată reprezentativă pentru construcțiile de acest tip din Suceava, fiind în centrul orașului. Construcția a fost una foarte frumoasă. In timp și-a schimbat arhitectura, astfel încât din clădirea inițială a mai rămas în subsol câte ceva, restul suferind transformări. Clădirea a fost cumpărată imediat după război de la vechii proprietari de către o asociație de cadrelor didactice din Suceava. Aceasta nu a putut să beneficieze de ea pentru că în 1948 a venit naționalizarea, a fost preluată de stat și dată în folosință, ca multe alte clădiri, precum, de exemplu, cazinoul din Vatra Dornei, unor cooperații, care au organizat în aceste clădiri ce au vrut acestea, de la Casa Pionierului la restaurant”, a declarat  Aurel Buzincu. El a explicat că după 1990, clădirea ajungând proprietate privată, proprietarul (Radu Kirstiuk, n.r.) a încercat să scoată imobilul de pe lista monumentelor, dar a fost refuzat. A inițiat un proces în acest sens la care se pare că a renunțat. Probabil că atunci declasarea cerută avea ca scop comercializarea construcției la un preț bun.
“Eu cred că la acea vreme declasarea a fost dorită în vederea comercializării construcției, la un preț care ar fi fost altul, funcție de situație, dacă imobilul este grevat sau nu de astfel de sarcini, cum este calitatea de monument. Nereușindu-se scoaterea de pe lista monumentelor, pentru că s-a opus atunci comisia națională  a monumentelor și chiar dacă nu mai păstrează mare lucru din ceea ce a fost inițial, nu a putut fi scoasă de pe lista obiectivelor de patrimoniu. Din acest motiv nu a putut fi probabil vândută la prețul pe care proprietarul și l-a dorit. S-au făcut însă lucrări și clădirea a devenit ceea ce fusese și înainte – un restaurant. Până în 1990 eu am intrat în restaurantul, considerat de lux, din această clădire. In ultimii ani s-au construit de jur împrejur, ca și în alte locuri din oraș, niște copertine care au  extins spațiul comercial. Am înțeles că intervenția din ultima vreme a legislației care îl apără pe consumator a determinat demontarea acelor construcții provizorii din jurul casei”, a declarat directorul Direcței de Cultură Suceava, Aurel Buzincu.Casa Prunkul -3
Fațada clădirii, reconstruite parțial acum un deceniu, a ieșit din nou la iveală pe una din străzile principale ale orașului și nu mai este nicidecum una dintre cele mai frumoase clădiri din centru, cum era odinioară, ci dimpotrivă. “Ceea ce se vede acum din stradă nu mai este nicicum ce se vedea la începutul veacului trecut. A fost un loc frumos și o clădire frumoasă, care s-a distrus în timp și s-a ajuns aici”, a completat Buzincu.
Aurel Buzincu afirmă că din punctul de vedere al instituției pe care o reprezintă, clădirea trebuia declasată. Cei care aveau posibilitatea de a lua decizii nu au fost de acord. “E greu de spus ce urmează.  Ințeleg că ceea ce se găsește în subsolurile clădirii, acum umplute cu pământ, mai conservă originalul. Este de fapt o lungă afacere comercială, prin care s-a distrus pe filiera cooperației, un număr mare de clădiri de patrimoniu din județul Suceava, dar și din întreaga țară, care au fost folosite pentru scopuri cu totul diferite decât cel pentru care au fost ridicate”, a arătat Aurel Buzincu.
Casă a institutorilor ajunși la ananghie, a boierilor, a pionierilor, a oaspeților comuniști la Primăria Sucevei, restaurant cu ștaif comunist, acum un șantier trist
Conform datelor aflate în arhiva Direcției Pentru Cultură și Patrimoniu Suceava, casa Prunkul–Teliman este înscrisă în lista monumentelor încă din anul 1955, la categoria Monumente de arhitectură, sub numărul de inventar 2940 (regiunea Suceava, oraș Suceava), sub denumirea de Casă veche armenească, str. Pruncului nr. 5.
Monumentul este clasat în categoria II, monumente de arhitectură și grupa valorică B.
national 1
Fosta Casa Prunkul, 18 februarie 2016

Proprietarul imobilului este în acest moment SC „PÂINE CO” SRL Suceava. Imobilul boierilor armeni a fost în proprietatea asociației învățătorilor suceveni („Casa Institutorului”), fiind cumpărat de la familia Prunkul Teliman. După 1947, casa a fost naționalizată, în ea funcționând, pe rând, până în anul 1960, „Casa de oaspeți” a primăriei, apoi, până în 1966, „Casa Pionierilor”, iar din 1966 restaurantul „Național”. După 1990, imobilul a intrat în procesul de privatizare, fiind vândut în anul 1992 suceveanului Radu Kirstiuk.

 O clădire de 200 de ani, dărâmată și reconstruită după  vremuri și gusturi
Clădirea veche, acum dărâmată și reconstruită conform cu vechile planuri, ar fi fost ridicată pe la 1820, în primă formă, suferind modificări majore la începutul secolului trecut.
Prin unele documente se afirmă că „imobilul este atestat ca fiind construit în deceniul 2 al secolului al XIX-lea, prin contribuția învățătorilor suceveni și a funcționat până la sfârșitul secolului cu titlul de „Casa Institutorului”. La începutul secolului al XX-lea, în urma unor datorii ale administratorilor, imobilul trece în posesia familiei Prunkul”.
In anul 1901 clădirea este deja obiectiv pentru o carte poștală, pe care este aplicat prin ștampilare „Villa Warteres Prunkul. Gruss aus Suczawa”.
Warteres este fiul lui Garabet Prunkul (1822 – 1895), bogat negustor armean din Suceava.
În fondurile de documente ale Filialei Suceava aparținând Arhivelor Naționale, s-au păstrat câteva acte datând din anii 1898 și 1899, în care Warteres G. von Prunkul, mai întâi, în calitate de deputat dietal, cerea, într-un memorabil discurs rostit la Cernăuți pe 22 februarie 1898, ca instrucția copiilor români din Suceava să se facă în limba maternă în școlile existente sau să se înființeze o școală proprie, românească, în orașul al cărui reprezentant de seamă era, în Dieta Bucovinei.
Dintr-o serie de imagini găsite în diverse arhive, datând din anii perioadei interbelice (cel mai probabil din anii 1920-1926), se vede că imobilul nu a mai suportat alte etape de extindere și amenajare.
Din anul 1966, a fost transferat în administrarea noului înființat Oficiu Județean de Turism din Suceava și a devenit „Restaurantul Național” – unitate de elită în șirul „localurilor de deservire și alimentație publică”, localul cel mai cu ștaif din oraș, până pe la mijlocul anilor 70, când, în Suceava, se dădeau în folosință hotelurile „Arcașul” (1974) și „Bucovina” (1976).
După anul 1966, pentru o adaptare cât mai bună a planului de locuință al clădirii la cel de restaurant, se desființează treptele de la intrare la nivelul parterului, de pe fațada de nord, dinspre stradă și se înlocuiesc cu o terasă mare, cu forme curbe, la care se accede printr-o scară mare de onoare, având și aceasta, la rândul ei, o formă curbă. Demisolul, la care se intra, ca și în faza inițială, pe sub scară, se adaptează ca loc de depozitare și grupuri sanitare, ne-a dezvăluit Viorel Blanaru, consilier pe probleme de patrimoniu în cadrul Direcției de Cultură Suceava.
Începând cu anul 1999, la restaurantul existent   s-au adăugat săli de jocuri, extinzându-se suprafețele utile cu noi zone – la demisol și parter, pe jumătatea de sud-vest a terenului parcelei, iar la etaj, de asemenea cu extinderea spre sud a zonei utile.
După nenorocirea din clubul bucureștean “Colectiv”, s-au întețit controalele ISU și așa s-a ajuns ca și clubul Del’iri să fie închis. Proprietarii clubului au decis însă că nu merită să mai investească pentru aducerea la standardele legale a structurii din lemn din fața fostei Casei Prunkul și au decis desființarea construcției. In două săptămâni aceasta a fost pusă la pământ, ieri fiind strânse de către muncitori și ultimele urme a ceea ce a fost clubul respectiv. E acum din nou la vedere, în mijlocul târgului, ce a mai rămas din Casa Prunkul. O casă mare, părăsită, cenușie, a cărei renovare a fost abandonată și despre al cărei viitor nimeni nu mai poate spune nimic. (Neculai ROSCA)

Vezi si

Definitivat examen profesori Suceava Obiectiv

Cadrele didactice se pot înscrie la Definitivat 2023 până la data de 14 octombrie

 După admiterea dosarului de înscriere, candidații la Definitivat 2023 vor avea de susținut, în Etapa …

One comment

  1. Conform listei monumentelor istorice din județul Suceava, publicată pe pagina de internet a Direcției de Cultură, listă actualizată la nivelul anului 2010, totuși, nu apare niciun monument istoric „sub numărul de inventar 2940 (regiunea Suceava, oraș Suceava), sub denumirea de Casă veche armenească, str. Pruncului nr. 5”. Din câte m-am informat, nici în nomenclatorul străzilor din municipiul Suceava nu mai figurează așa numita stradă a Pruncului.
    Din articol se deduce că ar fi vorba de o listă a monumentelor istorice din 1955. Comparând cu situația actuală și cu datele din lista actualizată la nivelul anului 2010 și care poate fi căutată și găsită pe pagina de internet a Direcției de Cultură – http://www.suceava.djc.ro/DocumenteHtml.aspx?ID=6347 – cred că se poate deduce de asemenea că ar fi vorba de monumentul „SV-II-m-B-05461 Casă” situat pe Str. Bălcescu Nicolae 3.
    Oricum, foarte frumos subiect și articol în egală măsură. Felicitări pentru idee și pentru autor, deoportrivă!