Românii din regiunea Cernăuți, împărțiți în două părți mari în cadrul unor macro-raioane. O mică parte va rămâne într-un alt macro-raion, covârșitor ucrainean

Un fost guvernator de top din regiunea Transcarpatia „uns cu toate alifiile politicii din Ucraina” susține că Ucraina „nu are documente” pentru raionul Herța (peste 95% din populație este românească), recunoscând că a ajuns în posesia acestuia după ce, în 1944, s-a „rătăcit” Armata Roșie și „acum pot începe problemele” deoarece de la discuțiile din perioada Leonid Kucima – Emil Constantinescu în care se discuta de înființarea unui raion cu populație preponderent românească și până acum lucrurile un au progresat. Noua reformă propusă de Ministerul Dezvoltării Regionale din Ucraina pare să vină însă în sprijinul comunității maghiare și a celei bulgare, dar mai puțin a celei românești îndeosebi din nordul Bucovinei.

 

Apelul din data de 28 mai a.c. al Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU) – o uniune a peste 20 de asociații, organe de presă și edituri, centre culturale românești din regiunile Cernăuți, Transcarpatia, Kiev și Odesa – prin care a solicitat autorităților centrale și locale să nu permită divizarea comunității românești în cadrul reformei administrativ-teritoriale nu a fost luat în considerare. Practic, demersul s-a dorit în sensul ca acele patru raioane în care comunitățile vorbitoare de limbă română au o pondere semnificativă să fie încadrate într-un singur macro-raion. Din cele postate pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale din Ucraina, rezultă că dacă propunerea de reducere a numărului de raioane va fi acceptată ca atare, atunci în regiunea Cernăuți în loc de 11 raioane vor fi 3: Storojineț, Cernăuți și Hotin.

În cadrul raionului Storojineț vor fi incluse, probabil alături de o mică parte din raionul Cozmeni, actualele raioane: Putila, Vijnița, Storojineț și Adâncata. Numai în ultimele două comunitatea românească are o pondere semnificativă, în timp ce în primele două care acoperă arealul montan din nordul Bucovinei, populația vorbitoare de limbă română este o raritate. Nu e mai puțin adevărat că, în general, populația din Putila și Vijnița este redusă numeric, dar în Storojineț majoritari (per ansamblu) sunt, totuși, ucrainenii iar în Adâncata (denumirea ucrainizată fiind Hliboca) numărul românilor nu este covârșitor majoritar față de cel al ucrainenilor.

În cadrul raionului Cernăuți vor fi incluse raioanele Cozmeni (cea mai mare parte), Zastavna, Noua Suliță, Herța și orașul Cernăuți, dar și o mică parte din raionul Adâncata. În primele două, situate la nord și nord-vest de Cernăuți situația demografică este ceva mai bună decât în cele două raioane preponderent montane din nordul Bucovinei, în sensul că sunt mai populate, dar românii nu sunt nici măcar 5%. Nu e mai puțin adevărat că în micul raion Herța, încă destul de populat, ponderea românilor este de peste 90% iar în ceva mai marele raion Noua Suliță ponderea locuitorilor vorbitori de limbă română – inclusiv a celor care dintr-un motiv sau altul au fost înregistrați ca „moldoveni” – este de peste 60% în datele oficiale, însă unele estimări neoficiale – rar vehiculate în media – indică un număr de vorbitori de limbă română care se apropie de 80%. Situația se complică atunci când este luat în calcul orașul Cernăuți. Datele de acum două aproape decenii – de atunci nu a mai fost organizat niciun referendum în Ucraina – arată că nu doar ucrainenii, ci și rușii au ajuns să fie mai mulți decât românii (cu tot cu cei declarați „moldoveni”) în capitala istorică a Bucovinei care numărau peste 14 mii de suflete și reprezentau puțin peste 6%. Recent, estimări neoficiale – vehiculate în situații cum a fost delicatul caz al înființării unei grădinițe cu predare în limba română – plasau populația românească din Cernăuți la aproximativ 20 mii de persoane. Indiferent cum ar fi aceste date, concluzia este destul de clară: nici la noul macro-raion Cernăuți nu poate fi vorba despre o structură care să avantajeze comunitățile românești istorice

Și în fine, în cadrul noului raionul Hotin vor fi incluse raioanele Hotin (probabil fără Colincăuți, singura localitate cu populație majoritar românească din respectivul raion), Secureni, Chelmenți, orașul Novodnistrovsk și Comunitatea Teritorială Unită (CTU) Mămăliga din raionul Noua Suliță. Cu puține excepții, localitățile din cele trei raioane au o populație predominant ucraineană. În acest caz este cel mai puțin probabil ca interesele comunității românești să fie reprezentate. Asta deși (CTU) Mămăliga este – constituită în jurul comunei cu același nume unde peste 85% din locuitori sunt români (majoritatea declarați „moldoveni”) – în mare parte populată de etnici români, însă este departe de a fi suficient pentru a putea contrabalansa numărul mare al etnicilor ucraineni.

Potențialul macro-raion din Cernăuți dorit de comunitarea românească din Ucraina avea o populație cu 55,4% români

După cum notează Agenția BucPress din Cernăuți, într-un memoriu al CNRU, președintelui, premierului din Ucraina, șefului parlamentului, guvernatorului regiunii Cernăuți, șefului Consiliului Regional și parlamentarului Gheorghe Mazurașu, li se solicită să nu admită divizarea administrativ-teritorială a românilor. „Cele patru raioane cu populație compactă românească în cadrul reformei administrativ – teritoriale în regiunea Cernăuți să fie incluse într-un singură unitate administrativ – teritorială (așa-numitul macro-raion)”, propune CNRU. De altfel, nici denumirea de macro-raion nu este neapărat una sigură, în decursul ultimul an vehiculându-se la nivelul autorităților centrale și regionale ucrainene mai multe variante între care cea de raion și de „okrug” ca subdivizuine de tip departamental pentru actualul „oblast” – termenul ucrainean care desemnează regiunea.

„Includerea artificială a teritoriului locuit compact cu minoritatea românească în componența unor macro-raioane diferite va determina o asimilare forțată, fapt ce intră în contradicție cu obligațiile internaționale asumate benevol de Ucraina. Menționăm că în contextul nerezolvării problemei privind predarea în limba maternă în școlile minorităților naționale, creată de guvernarea anterioară, în loc să se dezamorseze starea conflictuală, scenariul care se conturează poate deveni un motiv pentru agravarea situației interetnice într-un ținut cunoscut ca fiind tolerant”, potrivit Memoriului care nu a fost însă luat în considerare.

Conform datelor ultimului recensământ din 2001, în Ucraina 258.619 de persoane s-au declarat moldoveni, iar 155.130 persoane s-au declarat români. În regiunea Cernăuți a fost consemnat un număr de 114.555 persoane (12,5% din populația regiunii) care s-au declarat de etnie română, precum și 67.225 de persoane care s-au declarat moldoveni. Conform datelor ultimului recensământ, din 2001, românii reprezintă 55,4 % din populația cumulată a raioanelor Herța, Noua Suliță, Adâncata și Storojineț: 37,1 % în raionul Storojineț, 51,4 % în raionul Adâncata, 64,3% în raionul Noua Suliță și 93,8 % în raionul Herța.

Potrivit istoricului Constantin Ungureanu – expert în evoluția demografică și socio-lingvistică a comunității românești din Ucraina, cercetător la Institutul de Istorie din Republica Moldova – citat de Agenția cernăuțeană BucPress – în perioada sovietică, ponderea populaţiei ucrainene din regiunea Cernăuți a crescut de la 66,9% în 1959 la 70,8% în 1989, pe când procentul populaţiei româneşti, divizată artificial în români şi moldoveni, s-a menţinut la cca. 19,6%. S-a atestat o tendinţă de ucrainizare a satelor cu populaţie mixtă, de rusificare mai ales în oraşul Cernăuţi, dar şi de „moldovenizare” a unei părţi a etnicilor români. Evoluțiile negative au continuat și după 1991, iar reforma administrativ-teritorială ar putea aprofunda divizările produse în trecut.

Cum arată proiecția administrativă ucraineană pentru comunitățile românești din sudul Basarabiei și nordul Maramureșului

Este de menționat că în privința unei alte regiuni din Ucraina în care există o populație românească de ordinul zecilor de mii de locuitori – Transcarpatia – situația s-a pliat mai favorabil, cel puțin în aparență, în sensul că raioanele Rahău și Teceu (ambele fac parte din nordul Maramureșului istoric) vor fi unite într-un singur macro-raion și astfel, chiar dacă populația românească nu este majoritară în acestea două, măcar nu va fi divizată în mai multe noi structuri administrative pe cale a se înființa. Potrivit proiectului guvernamental, macro-raionul va avea 268,1 mii de locuitori, iar populația românească (aproximativ 30 de mii de persoane) nu va fi dispersată.

În privința unei alte zone din Ucraina în care există o populație românească de ordinul zecilor de mii de locuitori – sudul Basarabiei (Bugeacul istoric) inclus în regiunea Odesa – situația s-a pliat de o manieră aparte și fiindcă pe fondul unui puternic proces de deznaționalizare nu peste tot sunt comunități românești compacte, învecinate, poate cu excepția notabilă a raionului Reni. Noul macro-raion Ismail este alcătuit din raioanele Reni (49% populație declarată română, de cele mai multe ori după glotonimul „moldovean”), Ismail (27,6% populație declarată după glotonimul „moldovean”) cu excepția unei localități unde principala limbă vorbită este bulgara și arondată noului macro-raion Bolgrad, Chilia (15,8% populație declarată după glotonimul „moldovean”) și orașul de nivel regional Ismail (4,3% populație declarată după glotonimul „moldovean”). Prin urmare, deși era dificil de alcătuit un nou macro-raion cu populație predominant românească – fie și declarată după glotonimul „moldovean” – totuși macro-raionul Ismail va avea în cadrul său cele mai multe localități populate de români, fiind situația oarecum similară cu noul macro-raion Teceu din nordul Maramureșului (regiunea Transcarpatia).

În schimb, noul macro-raion Bolgrad care cuprinde raioanele Bolgrad (1,5% populație declarată după glotonimul „moldovean”), Arciz (6,3% populație declarată după glotonimul „moldovean”) și Tarutino (16,5% populație declarată după glotonimul „moldovean”) pare a fi constituit mai mult pentru a realiza un melanj etno-lingvistic preponderent bulgaro – rusesc (în multe localități principala limbă vorbită este fie cea bulgară, fie cea rusă) și, pe alocuri, cu influențe ucrainene, găgăuze și, din când în când, în dulcele grai moldovenesc.

De asemenea, situația nu este prea încurajatoare pentru etnicii români din noul macro-raion Cetatea Albă (Bilgorod Dnistrovski este denumirea ucraineană) alcătuit din orașul de interes regional Cetatea Albă (1,9% populație declarată după glotonimul „moldovean”), raionul Cetatea Albă (6,2% populație declarată după glotonimul „moldovean”), raionul Sărata (19% populație declarată după glotonimul „moldovean”), raionul Tatarbunar (Tătărăști) cu 9,4% populație declarată română sau după glotonimul „moldovean”. Este, poate, macro-raionul cel mai ucrainizat cu putință din sudul Basarabiei istorice și unde, cu mici insule de grai moldovenesc ori de limbă bulgară, doar limba rusă mai poate concura cu cea ucraineană ca influență.

Istoricului Constantin Ungureanu remarcă faptul că, totuși, satul Babele nu va fi inclus în componența districtului Ismail, ci va fi alipit la districtul Bolgrad, cu o populație majoritar bulgărească. Satul Babele în Bolgrad diluează, pe de o parte, proporția vorbitorilor de limbă bulgară în macro-raionul Bolgrad, și, pe de altă parte, descrește numărul vorbitorilor de limba română din macro-raionul Ismail. Constantin Ungureanu susține că nu s-a putut aplica scenariul din nordul Maramureșului pentru că satele din raionul Sărata și din celelalte zona arondate macro-raionului Cetatea Albă sunt la distanță mare de cele din macro-raionul Ismail.

Un fost guvernator al regiunii Transcarpatia susține că, în viitor, actualele regiuni vor fi comasate iar Cernăuțiul și Transcarpatia vor fi „înghițite” de Liov și Ivano-Frankovsk

Constatăm că, practic, va fi extins raionul Bolgrad din sudul Basarabiei (regiunea Odesa), unde locuiește o importantă comunitate de bulgari iar asta în condițiile în care, anterior, raionul Bolgrad urma să fie divizat, însă din cauza împotrivirii Bulgariei (demersurile au fost făcute la nivel de parlament), autoritățile ucrainene au renunțat la această idee.

De asemenea, în Transcarpatia va fi, în sfârșit, creat un macro-raion cu populație preoponderent maghiară prin includerea în cadrul noul înființatului Raion Beregovo a raionului Vinogradiv. Deși este evident un succes pentru comunitatea maghiară din Transcarpatia iar unii spun că de vină este politica externă extrem de agresivă a Ungariei, ministrul de Externe al Ucrainei, Dmytro Kuleba ar fi dat asigurări că vizita recentă a acestuia la Budapesta pentru detensionarea relațiilor ucraineano-ungare nu a avut vreo legătură cu noul înființatul macro-raion cu centrul la Beregovo.

Potrivit lui Ghenadi Moskal (originar din Luganskul ucrainean, guvernator al Transcarpatiei până la finalul mandatului fostului președinte Petro Poroșenko), în Vestul Ucrainei vor exista doar trei regiuni: Liov, Ternopil și Ivano-Frankovsk. Despre aceasta a publicat un articol publicația de limbă română din Cernăuți intitulată „Libertatea cuvântului” cu referire la o ediție a emisiunii „Prime” pe canalul TV „112 Ukraina”, în cadrul căreia a fost invitat fostul guvernator al regiuni Transcarpatia, Ghenadi Moskal. „Restul for fi alipite altor regiuni. Nu vor mai exista regiunile Volyn (nord vestul Ucrainei cu centrul regional la Luțk), Cernăuți, Transсarpatia. Chiar și existența regiunii Ternopil este sub semnul întrebării”, a spus Ghenadi Moskal.

Potrvit lui Ghenadi Moskal, Transcarpatia va fi împărțită între regiunile Lviv și Ivano- Frankovsk, notează  Znaj.ua. Cea de-a doua etapă a reformei a dus la prăbușirea consiliilor raionale, care acum nu au fonduri. „În calitate de șef al Administrației Regionale de Stat Transcarpatia nu am acceptat nicio reformă. Presa locală m-a criticat  că nu sunt un reformator, iar astăzi toată lumea vede că am avut dreptate”, a spus Ghenadi Moskal.

El a menționat că datorită reformei descentralizării, regiunea Transcarpatia va dispărea. De asemenea, vor dispărea și orașele de subordonare regională, precum Mukacevo, Hust (parte din Maramureșul istoric, dar în care populația românească este foarte rară), Ujgorod, etc. „Am primit din Rada Supremă un proiect de rezoluție în care se menționa că în loc de 13 raioane vor fi doar 5. În general, trebuia să fie 3. Aceste comunități, care au luptat atât de mult pentru unificare, vor fi subordonate noilor consilii raionale. Aceste comunități erau independente și aveau relații directe cu Cabinetul de Miniștri”, a subliniat Ghenadi Moskal.

El adăugat că o regiune formată din 5 raioane este ineficientă, astfel că (nou înființatele) raioane Hust și Rahiv (Rahău, totuși conform propunerii Ministerului de resort denumirea noului macro-raion va fi Teceu) vor fi trecute în subordonarea regiunii Ivano-Frankovsk, restul teritoriului regiunii Transcarpatia va fi alăturat regiunii Liov. „Gata! Nu vor mai fi probleme cu maghiarii, consideră cei de la Kiev. Nu vor mai fi probleme cu localnicii pe care ei îi numesc separatiști. Ați vrut să distrugeți regiunea cu propriile mâini? Distrugeți-o acum!”, a mai spus Gennady Moskal, citat de „Libertatea cuvântului”.

Moskal: „Se vorbea de formarea unui raion aparte (cu populație românească). Nu s-a făcut acest lucru. Acum pot începe problemele. Nu există aceste documente (pentru raionul Herța)”

A se nota că deși unii politologi ucraineni precum Ruslan Bortnik susțin că „autoritățile de la Kiev au reușit cu adevărat să ajungă la un acord cu maghiarii, bulgarii și  românii în ceea ce privește reorganizarea administrativ-teritorială a raioanelor” și că, din informațiile sale „o astfel de divizare este percepută pozitiv în Bulgaria, Ungaria și România și poate reprezenta o concesie în problema lingvistică, care este acută pentru  guvernul ucrainean și care nu poate fi soluționată din cauza împotrivirii radicalilor de dreapta”, autoritățile de la București nu au avut nici pe departe abordări publice extreme precum cele ale Ungariei sau ferme precum cele ale Bulgariei. De regulă, s-au limitat doar la susținerea unor demersuri culturale, transfrontaliere iar singura situație notabilă și lăudabilă din perspectivă patriotică când Bucureștiul a luat poziție a fost o recentă declarație a actualului președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenschi, conform căruia Bucovina de Nord a fost ocupată de România. A fost o situație în care ambasadorul Ucrainei, Oleksandr Bankov a fost nevoit să vină cu fel de fel de explicații filologice în care susținea că traducerea nu este precisă și că termenul corect era „luat”, nu „ocupat”, după care a precizat că potrivit normelor de drept internațional nu putea fi vorba de „ocupație” fiind vorba de un teritoriu al un stat aflat în plin proces de dizolvare, respectiv Imperiul Austro-Ungar.

În schimb, sunt politicieni ucraineni care nu exclud că unele probleme ar putea începe de acum încolo cu România. Unul dintre aceștia este chiar Ghenadi Moskal. El a criticat reforma descentralizării puterii și a făcut o incursiune în istorie spunând că „toate regimurile care s-au perindat nu au abordat această chestiune” a moștenirii pe care unele regiuni o au de la alte țări în contextul primului război mondial: Trascarpatia – Cehoslovacia; Galiția – Polonia (Volinia așijderea, cu excepția actualei regiuni Jitomir); Bucovina – România. Precizând că erau la fel împărțite, doar că erau diferențe terminologice de la o țară la alta, Ghenadi Moskal a făcut trimitere la Pactul Ribbentrop-Molotov din 28 iunie 1940 (de fapt, este vorba de ultimatumul dat de URSS ca o consecință a Pactului Ribbentrop-Molotov încheiat în 1939 și numai după capitularea Franței în fața Germaniei hitleriste – n.r.) în urma căruia regiunea Cernăuți a fost înglobată în Ucraina.

Ciudat este că, potrivit celor specificate de „Libertatea cuvântului”, ex-guvernatorul ucrainean al Transcarpatiei spune că „În conformitate cu acest Pact, o parte a Bucovinei a trecut la România”, cu toate că adevărul istoric arată că, de fapt, „o parte a Bucovinei a rămas la România”. Referindu-se la situația din 1944, Ghenadi Moskal a explicat – probabil ironic – cum că armata sovietică s-a „rătăcit” și a acaparat o parte din teritoriul care nu făcea parte din Bucovina sau Basarabia. „Este vorba de o zonă etnografică numită Moldova (Herța, făcea parte din ceea ce mai rămăsese din Moldova în urma rapturilor Bucovinei din 1775 și ale Basarabiei din 1812 – n.r.) … Nu există nici un fel de documente pentru acest raion (Herța – n.r.). Pe vremea lui Leonid Kucima și a lui (Emil) Constantinescu, un președinte progresiv, se vorbea de formarea unui raion aparte. Nu s-a făcut acest lucru. Acum pot începe problemele. Nu există aceste documente”, a conchis Ghenadi Moskal. (D.P.)