Friday , February 3 2023

Restaurarea uzinei de apă a Sucevei și redarea îîn circuitul cultural – exemplu de bună practică pentru orașul Cernăuți, care caută de ani de zile soluții pentru conservarea patrimoniului arhitectural

O tânără arhitect din Suceava, Iulia Cosovanu, a împărtășit la Cernăuți, zilele trecute, din experiența sa în privința conservării patrimoniului istoric din sudul Bucovinei, concentrându-se pe exemplul restaurării unei „stații de producție de apă” abandonată în Suceava și relativ recenta transformare a acesteia într-un centru cultural cultural și artistic modern.

Mai exact, este vorba despre așa numitul Centru de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj „Uzina de Apă” Suceava. Din 2011 și până acum, la această clădire are loc, an de an, în luna august, evenimentul intitulat „Zilele Culturrii Urbane” iar tema de anul acesta a fost „Patrimoniul de arhitectură, între tradiție și inovație”.

Cazul a fost unul destul de  bine receptat în comunitatea cernăuțeană unde discuții cu privire la protejarea patrimoniului arhitectural se poartă de mai mulți ani iar contra-exemplele nu încetează să apară, de la „delăsarea” autorităților în privința clădirilor și/sau neglijența proprietarilor – fie persoane fizice, fie juridice – până la demersurile „insistente” din partea unor dezvoltatori imobiliari sau alte genuri de afaceriști. Printre altele, s-a menționat la Cernăuți despre cazul uzineid e apă de la Suceava că s-a dovedit faptul că, prin eforturile comune ale autorităților și publicului, este posibil să se creeze un spațiu modern și multifuncțional, chiar și dintr-un obiectiv nu tocmai atractiv. S-a făcut trimitere și la așa numita „Foto-fixare” s acestui proces.

În antiteză, critici avizați ai situației actuale de la Cernăuți cum ar fi Iaroslav Volosciuk, profesor asistent la catedra de arhitectură a universității cernăuțene, sunt de părere că autoritățile ascund – folosindu-se de „citate” ale unor specialiști – lipsa lor de opinie și de poziție iar asta nu este o viziune de îmbunătățire și reînnoire în orașul de pe Prut, ci servește doar de pază la declinul acestuia.

Şeful departamentului de arhitectură și conservare a site-urilor patrimoniului mondial UNESCO, prof. Dr. Irina Korotun a identificat însă printre ­pro­blemele majore, nu conservarea, ci mai degrabă păstrarea moștenirii istorice și arhitecturale, unde scopul nu este protejarea obiectivelor, ci participarea activă la moștenirea lăsată de acestea, scopul nefiind a urmări în mod științific cum „moare” o clădire istorică.

Cauza de bază a condiției externe nu foarte atractive și chiar amenințătoare a clădirilor este o anumită „multifuncționalitate” a deținătorilor de proprietăți (proprietate de stat, regională, orașenească, privată) și ­neres­pectarea unei proceduri de parti­cipare a Guvernului la organizarea și finanțarea renovării locuințelor rezidențiale privatizate. Pe de o parte, există prevederi prin care statul ucrainean ar putea fi chemat să suporte până la 100% din cheltuielile de renovare a unei clădiri de cel puțin 40 de ani, care a fost a statului și a fost transferată între timp altor proprietari. Numai că, după cum notează chiar unele medii cernăuțene, statul vecin este aproape falimentat iar mulți din locuitorii care stau în clădiri istorice nu au o situație financiară atât de bună cât să își permită să finanțeze lucrări atât de importante, dar și complexe. Suplimentar, este și problema personalului calificat pentru execuție și pentru ­do­cumentația necesară restaurării. (D.P.)

 

Vezi si

CSU Suceava și-a aflat adversara din primul tur al Cupei României

Echipa antrenată de Petru Ghervan va debuta în competiției pe terenul Universității Cluj, pe data …