Reprofilare în perioada maternității. Sucevencele devin manichiuriste, coafeze, croitorese sau florărese, de dragul copiilor

Unele mămici se ambiționează și chiar reușesc să îmbine utilul cu plăcutul, îndeplinindu-și visele din copilărie sau îmbrățișând meserii din care reușesc să dezvolte afaceri frumoase și profitabile. Vorbind strict despre mămicile din Suceava, putem concluziona că meseriile de manichiurist-pedichiurist, coafeză, cosmeticiană, cofetar, florăreasă sau croitoreasă sunt cele care se bucură de cea mai mare atractivitate. Sunt ușor de învățat, asigură venituri bune și constante și programul se poate plia după nevoile proprii, astfel că se pot ocupa de copii și, în același timp, au și o ocupație plăcută, care le oferă stabilitate financiară 

 

Perioada maternității se dovedește a fi o răscruce de drumuri pentru tot mai multe mămici, care, odată ce îmbrățișează viața de ­fa­milie, nu se mai pot întoarce la traiul dinainte de nașterea copilului. Fie situația familială nu le permite să se întoarcă la locul de muncă, neavând o persoană de bază care să se ocupe de copil până la vârsta grădiniței, fie nu își permit o bonă sau o grădiniță privată sau pur și simplu își doresc să se dedice creșterii și educării copilului. Nevoile financiare sau cele personale le împing, într-un final, să se reorienteze în carieră, optând pentru meserii ce le permit să lucreze de acasă, după propriul program, și, în același timp, să le asigure venituri măcar echivalente cu cele pe care le încasau înainte de maternitate. Astfel, unele mămici se ambiționează și chiar reușesc să îmbine utilul cu plăcutul, îndeplinindu-și visele din copilărie sau îmbrățișând meserii din care reușesc să dezvolte afaceri frumoase și profitabile. Vorbind strict despre mămicile din Suceava, putem concluziona că meseriile de manichiurist-pedichiurist, coafeză, cosmeticiană, cofetar, florăreasă sau croitoreasă sunt cele care se bucură de cea mai mare atractivitate. Sunt ușor de învățat, asigură venituri bune și constante și programul se poate plia după nevoile proprii, astfel că se pot ocupa de copii și, în același timp, au și o ocupație plăcută, care le oferă stabilitate financiară.

Drumul până la această situație ”de vis” este uneori lung și chiar anevoios, presupune sacrificii, dar și costuri considerabile, însă tot mai multe mămici reușesc să îmbrățișeze noi meserii, care să le permită să se dedice copiilor și să aibă și câștiguri financiare frumoase.

A devenit manichiuristă când bebelușul ei încă nu împlinise jumătate de an, iar acum se zbate să devină podolog

La baza poveștilor de succes stă, de regulă, un vis din copilărie, o chemare sau o încăpățânare de a ajunge la destinația propusă. Este și cazul Cristinei Crâșmari, mămica unui băiețel de 4 ani jumătate, care pe timpul maternității s-a hotărât să se dedice unui hobby care se înrădăcinase oarecum în copilăria ei, sub forma unei pasiuni, dar pe care nu avusese curaj să îl perceapă ca pe o viitoare meserie. ”De mică îmi lipeam pe unghii petale de trandafiri, cu miere de albine, sau îmi pictam de Crăciun și Paște tipsuri pe care apoi mi le lipeam pe unghii. La câteva luni după ce am născut am început cursurile de manichiurist-pedichiurist, pentru că îmi doream să pot lucra ceva de acasă cât timp sunt în maternitate. Sunt perfecționistă de felul meu așa că am făcut în ultimii cinci ani vreo 30 de cursuri, am participat la seminarii și conferințe în domeniu, am investit în echipament, aparatură și produse și consider că încă am multe de învățat și de făcut în acest domeniu. Însă momentan am o clientelă de bază, câștig bine și pot spune că am ales un drum care îmi place și care îmi oferă posibi­litatea să mă ocup și de copilul meu”, a explicat Cristina.

Sub sigla CC Nails și-a dezvoltat o clientelă aparte, specializându-se în ultimii doi ani pe pedichiură, mai ales pedichiura medicinală, numită podologie de cei din domeniu, înscriindu-se și la o școală sanitară în vederea deschiderii unui cabinet în acest sens. ”Este un domeniu nou, încă nu este înscris în nomenclatorul meseriilor din țara noastră, însă intenționez să mă înscriu și la facultate după ce termin cursurile școlii postliceale, tocmai pentru a-mi putea deschide un cabinet de podologie. Este visul meu și intenționez să îl îndeplinesc în următorii doi ani”, a conchis Cristina, menționând că nu se consideră a fi pe profit încă, deoarece investește mare parte din ce câștigă în seminarii și cursuri de perfecționare, dar și în produse de calitate din străinătate și echipamente de ultimă generație.

Un brand handmade dezvoltat pe parcursul maternității

Corina, mămică a doi copii, în urmă cu 7 ani, pe când se afla în prima maternitate, a pus bazele unei povești care avea să devină de succes în doar un an și jumătate. Totul a început de la o pasiune din copilărie, croitoria, pe care a exploatat-o prin liceu și pe care a desăvârșit-o abia în maternitate. Evy style handmade este numele sub care este cunoscută de sutele de clienți care au apelat la serviciile ei în ultimii ani, cumpărând sau comandând costumașe pentru botez, căciulițe croșetate sau împletite, bentițe sau fustițe tutu.

”Am început să fac pentru fetița mea pănglicuțe și modificări de hăinuțe, pentru că m-a pasionat de mică tot ce ținea de domeniul croitoriei și design-ului vestimentar. Făcusem cursuri la Palatul Copiilor și altele de acest gen prin liceu. Apoi am avut cerințe de la mămici și prietene și am început să fac și pe comandă, după care am postat pe facebook produsele mele, iar la 1 an și jumătate, prin recomandări, am ajuns să câștig bani buni din vânzarea produselor făcute de mine”, a povestit Corina. De-a lungul anilor, a diversificat tipul produselor create și vândute clienților ei, de la rochițe de botez făcute din baticuri cu modele tradiționale, fustițe tutu, bentițe și căciulițe, până la seturi pentru miri, costumații pentru domnișoare de onoare și ținute pentru serbările școlare.

”Vara am cea mai intensă activitate, cele mai multe comenzi și vânzări fiind pentru cumătrii și pentru domnișoarele de onoare, dar și în perioada serbărilor școlare, când am de făcut tot felul de costumașe. În rest, am treabă constant, plus că particip și la târgurile handmade din oraș. Îmi place foarte mult ceea ce fac, nu intenționez să mă angajez în viitorul apropiat, mai ales că mă pot ocupa de copiii mei așa cum au nevoie, nu am șef și sunt tot timpul stăpână pe programul meu”, a completat Corina.

Visul de a fi coafeză, devenit realitate după ce a născut al doilea copil

Mihaela Cozmiuc nu a avut curajul să-și urmeze visul din copilărie, cel de a fi coafeză, decât în cea de a doua maternitate. A urmat cursuri de frizer-coafor, apoi a început să coafeze acasă, iar după ce a prins curaj și ceva experiență șansa i-a bătut la ușă.

”Fratele meu avea spațiul amenajat pentru o frizerie, în satul natal, Dănila. Urma să închirieze spațiul, însă l-am preluat eu, profitând de mobilierul și scaunul care erau deja achiziționate de el. Tot ce câștigam cu clientela de acasă investeam în salon, mai cumpăram o placă, un ondulator, ce aveam nevoie. La jumătate de an de activitate am început să am cliente și la salonul din satul natal, deși eu locuiam în cartierul Burdujeni, așa că făceam naveta. Am 3 ani de când am ­des­­chis salonul în Dănila și am o clientelă de bază, treaba merge foarte bine, astfel că am decis în această vară să mă mut la țară. Acum, pe lângă faptul că am timp să mă ocup de copii, reușesc să am propria afacere, care merge foarte bine, și pot spune că îmi trăiesc visul. De mică mi-am dorit să fiu vânzătoare și să coafez. Am fost vânzătoare înainte de maternitate, iar acum sunt coafeză și nu mă văd făcând altceva nici peste 10 ani”, ne-a spus Mihaela Cozmiuc, mamă a unui băiețel și a unei fetițe, care a cochetat și cu meseria de cofetar, tot în perioada maternității. A început să prepare prăjituri de casă pe comandă, mai ales în preajma marilor săr­bători, și s-a bucurat de aprecierea clienților ei, motiv pentru care încă le mai onorează comenzile, atunci când îi permite timpul.

Toate poveștile din maternitate au în comun investiția inițială de 500-1.000 de euro în cursurile de specializare, pentru obținerea unor diplome recunoscute național sau internațional în meseriile vizate de mămici și nevoia de a fi stăpâne pe program și de a putea lucra de acasă, pentru a avea timp și pentru copiii lor. La fel de importantă este înclinarea spre o anume meserie, care prinde forma unui hobby sau o pasiune manifestată încă din copilărie. Dedicarea sau talentul le ajută ca dintr-o simplă meserie să transforme povestea lor într-una de succes. (Oana NUȚU)