Redeschiderea Bazarului, fara clienti si cu reprosuri la gard

Redeschiderea bazarului public al municipiului Suceava a fost ieri dimineaţă, prilej de bucurie şi revoltă concomitent.
Bazarul sucevenean reorganizat conform imperativelor ISU, are acum câteva alei principale largi, dar şi câteva peisaje  care se pliază pe o viziune distopică, cu hale la care pereţii construiţi cu puţină vreme înainte au fost dărâmaţi, iar dedesubt, comercianţii încearcă, încet-încet să îşi reia activitatea.  Clienţii sunt cei aşteptaţi să îşi redobândească, după o lună de la data când bazarul a fost închis, încrederea în comercianţii din această zonă comercială.
Ieri dimineaţă, deocamdată, Bazarul public al municipiului Suceava tresălta de viaţă. Nu vizitatorii erau cei care îi dădeau nota de spaţiu comercial în activitate, cât deţinătorii de chioşcuri, grăbiţi să mai recupereze, înainte de sărbători, pierderile din vânzările nerealizate pe parcursul unei luni întregi.
Câţiva dintre comercianţi, mai orientaţi, au reuşit să înşele sau să cumpere vigilenţa poliţiştilor comunitari, vânzând mărfuri din chioşcurile din Bazar, pe spânceană, clienţilor cunoscuţi. Activitatea aceasta nu a rămas secretă pentru că alţi bazarişti invidioşi au avut grijă să îi denunţe pe cei care s-au pretat la astfel de practici, la mass-media locală, fiind filmate schimburi de mărfuri în perimetrul bazarului închis.
O atitudine care nu convinge nici pe bazariştii care au rămas în componenta publică a complexului comercial, nici pe cei care au rămas în spaţiul comercial privat, de dincolo de gardul construit între bazarul public şi cel privat.
Vigilenţa dusă la maximum a poliţiştilor comunitari a produs efecte comice pe tot parcursul zilei de ieri. De exemplu, un poliţist comunitar, extrem de vigilent, a traversat toate aleile din incintele semi-protejate ale bazarului public, cerând în mod explicit celor care au îndrăznit să îşi etaleze marfa pe alee, să îşi “bage manechinele înăuntru”.
La câţiva metri mai sus, la gardul instalat între bazarul public şi cel privat, discuţia era ieri dimineaţă şi mai aprinsă. Pe partea de gard a bazarului public, poliţişti comunitari şi jandarmi asigurau cu maximă vigilenţă buna funcţionare a bazarului public. Dincolo de gard, deţinătorii de chioşcuri şi tarabe, în spaţiul privat al avocatului Mihai Stefănoaia, au deschis la rândul lor tarabele cu oferta de mărfuri.
Situaţia este complicată fiindcă depinde acum cine sau care are dreptate, în lupta finală a bazariştilor, de la stat sau de la privat, cu sistemul care le-a permis să îşi construiască un scop în viaţă, pentru mulţi dintre ei. 
“Eu şi soţul meu suntem amândoi ingineri, cu diplome necumpărate. Am fost trimişi în şomaj din fabricile care acum nici nu mai există. Avem copii ce au aproape un sfert de veac de viaţă. Ii ţinem în facultate departe de Suceava, ca să nu ştie cum câştigăm banii necesari pentru a-i ţine în şcoală. O lună de zile nu am câştigat nimic, am  împrumutat bani şi am trimis fata la facultate fără niciun ban în poşetă”, este un mesaj venit din partea unei pesoane care are chioşc închiriat în bazar, pentru care o lună de nefuncţionare a centrului comercial i-a dat peste cap tot calculul familiei: “Dacă unul dintre noi aveam un loc de muncă la stat, ne-am fi putut descurca. Dacă amândoi suntem bazarişti, şi toţi ne arată cu degetul pentru acest lucru, avem doi copii mari, care aşteaptă de la noi să le asigurăm un viitor,împrumutăm bani să-i trimitem pe copii la facultate, cui ajută?”,  este o declaraţie a unei persoane care vinde în bazar lucruri. Valutiştii de la intrarea în centrul comercial Bazar aveau ieri un tonus pozitiv, arătând că o lună de zile au stat “pe tuşă”, necâştigând niciun leu.
Târgul de covoare, o entitate privată specială, izolată în mijlocul complexului bazar din lunca Sucevei
O chestiune complicată o reprezintă modul în care a fost delimitat bazarul public de cel privat. Un gard de sârmă, amplasat pe linia de demarcaţie a zonei publice, în care funcţionează Bazarul public al municipiului Suceava şi bazarul privat, a un motiv de conflict comercial, între cele două entităţi. Dacă mai adăugăm faptul că în perimetrul Bazarului privat funcţionează de ani întregi un bazar de covoare aparţinând unei entităţi private care a cumpărat câţiva zeci de ari de teren în lunca Sucevei, situaţia este şi mai complicată.
Tehnic vorbind, intrarea în bazarul privat al avocatului Mihai Stefănoaia  şi implicit în târgul de covoare din perimetrul pe care acesta şi-l asumă nu poate fi făcută decât pe calea de acces din partea din spate a bazarului, convenită ca fiind drept de servitute. Dar acest lucru nu mulţumeşte nici pe propietarul terenului pe care sunt aplasate chioşcurile care până cu puţină vreme în urmă  erau în fapt corp comun cu Bazarul Sucevei şi nici pe proprietarii terenului pe care s-a construit în partea din spate a bazarului sucevean magazinul de covoare, desfăşurat pe câţiva zeci de ari. In fapt, proprietarii acestui microbazar de covoare nu au niciun drept de servitute decât pe digul de protecţie al râului Suceava. Este drept că clienţii inteligenţi au găsit nişte găuri prin gard, pe unde să penetreze în bazarul privat, dinspre apa Sucevei, economisind timp şi kilometri de parcurs pe ruta oficială.
Simbioza bazar public – bazar privat, fracturată de gardul de sârmă
Redeschiderea Bazarului public, din punctul de vedere al comercianţilor care au chioşcuri în  perimetrul acestuia, poate fi privită ca o măsură bună în esenţă, dar care nu rezolvă probleme pe termen lung. Astfel, simbioza între bazarul public al primăriei şi cel privat de pe proprietatea avocatului Mihai Stefănoaia a ajuns în ultimii ani la un nivel care nu poate fi delimitat printr-un gard de sârmă. Astfel, mulţi dintre deţinătorii de chioşcuri din bazarul public, unde îşi etalau marfa, aveau chioşcuri amplasate şi pe proprietatea avocatului Stefănoaia, unde îşi depozitau marfa. Le era foarte uşor să se mişte de la o locaţie la alta, atunci când un client solicita un produs. Gardul instalat între cele două entităţi a complicat situaţia, pentru un produs nu foarte valoros trebuind să se parcurgă un traseu de un kilometru.
Nici comercianţii neautorizaţi, vorbind doar de cei din partea din spate a gardului care face delimitarea bazarului privat de cel public, nu sunt mulţumiţi de instalarea gardului. Unii dintre aceştia au comentat că sunt izolaţi precum refugiaţii la granitele Europei, alţii au arătat că nu mai au nicio posibilitate de a dezvolta o afacere rezonabilă în spaţiul pe care l-au închiriat de la proprietarul de teren Stefănoaia Mihai, alţii au arătat, printre sârmele gardului,  semne cu degetul neacademice.
O şansă ca bazarul privat să se lipească de cel public, dacă proprietarii se pun de acord”
Primarul Ion Lungu a declarat ieri că a avut loc o discuţie cu comercianţii din Bazarul privat.  “Le-am spus că nu avem ce discuta până când nu vor obţine o autorizaţie de la ISU”, a spus primarul. Administratorii Bazarului privat l-au asigurat pe Ion Lungu că vor face demersuri în perioada următoare pentru a obţine autorizaţia”, a explicat primarul municipiului reşedinţă de judeţ. “Nu vrem să facem garduri de separare, noi vrem să îi tratăm corespunzător pe oamenii de acolo, suntem interesaţi de soarta lor, dar prima condiţie  este să se autorizeze. Sper să se găsească această posibiltate, să fie şi ei autorizaţi. Să putem găsi relaţii de colaborare ca de la egal la egal, între spaţii autorizate”, a declarat primarul municipiului Suceava. (N.R.)