Război rece la Rădăuţi din cauza Zonei Ochiuri a oraşului, dorită să devină arie protejată

Este greu de catalogat modul în care Primăria oraşului Rădăuţi “protejează” Zona Ochiuri. Această Zonă este cunoscută ca fiind o zonă mlăştinoasă din partea de nord – vest a oraşului în care trăiesc specii de păsări ce nu au posibilitatea să cuibărească în altă parte, în această zonă. In terminologia ecologică astfel de zone sunt denumite “zone umede”. Să înţelegem ce înseamnă o zonă umedă. Conform definiţiei, aceasta reprezintă un ecosistem care se caracterizează printr-o mare diversitate biologică şi ecologică, care furnizează o gamă largă de servicii şi resurse atât populaţiei, cât şi altor tipuri de specii. Zonele umede se prezintă cel mai adesea ca întinderi de bălţi, mlaştini artificiale sau naturale, permanente sau temporare, cu apă stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată. Judeţul Suceava se mândreşte cu astfel de ecosisteme, cele mai cunoscute zone de acest tip aflându-se de-a lungul principalelor cursuri de apă. Ca zone umede importante, avem în judeţ acumulările de la Rogojeşti şi Bucecea de pe râul Siret şi acumulările de la Moara şi Fălticeni de pe Somuzul Mare. Totuşi Zona Ochiuri, care se prezintă sub forma unei mlaştini, nu apare ca arie protejată de Agenţia de Protecţie a Mediului, însă are o importanţă mare pentru locuitorii oraşului Rădăuţi, care se laudă cu acest habitat şi vorbesc despre frumosul şi desul stufăriş al locului, despre rasa rară de ulii care trăieşte acolo şi care măsoară un metru jumătate la întinderea aripilor, despre cum apa din această mlaştină nu îngheaţă, devenind astfel, pe timp de iarnă, adăpostul raţelor sălbatice, al lebedelor, dar şi principala sursă de hrană pentru alte specii de vieţuitoare.
Insă Primăria Rădăuţi pare să nu fie de accord cu părerile locuitorilor. Pe o rază de 29 de ari de mlaştină, lucrătorii de la drumuri depozitează toate deşeurile rezultate în urma construcţiilor lor. Acolo, în loc să poţi admira fauna şi vegetaţia locului, îţi sar în ochi mormane de moloz, cărămidă, asfalt sau alte deşeuri. Am fi putut spune că, reprezentanţii instituţiei, care şi-au dat acordul pentru depozitarea rezidurilor în Zona Ochiuri, sunt insensibili, iresponsabili sau chiar nepăsători faţă de habitatul pe care, în mod normal, ar fi trebuit să-l protejeze sau, de ce nu, să-l amenajeze şi să-l facă punct turistic pe raza judeţului Suceava. Da, am fi putut spune toate astea, doar dacă nu am fi aflat o altă poveste, care începe aşa: partea de 29 de ari, din zona umedă, pe care Primăria oraşului Rădăuţi lasă să se arunce acele mizerii rezultate în urma construcţiei sau reabilitării reţelei de drumuri, are un proprietar. Pe numele lui, Sorin Isopescu, proprietarul susţine că, acum cinci ani, Primăria Rădăuţi i-a luat peste un metru din teren pentru a construi un drum. Considerând că această acţiune a Primăriei este un act de tulburare de proprietate, Sorin Isopescu a înaintat o plângere la poliţie împotriva primarului Aurel Olărean. In această plângere, omul căruia îi aparţine o parte din zona umedă a Rădăuţiului, susţine că i s-a spart gardul de către cei ce lucrau la crearea drumului, aceştia din urmă băgându-se cu peste un metru în terenul proprietate personală a bărbatului, fâşie de pământ pe care au şi construit strada. Deşi a ajuns şi la Parchet, plângerea nu a fost soluţionată însă, ca un fel de răsplată pentru cele întâmplate atunci, instituţia numită Primărie, a oraşului Rădăuţi, şi-a dat acordul ca deşeurile rezultate în urma construirii sau realibitării de drumuri din oraş, să fie depozitate pe porţiunea de pământ aparţinând lui Sorin Isopescu. Deranjat fiind de toată această situaţie, deţinătorul terenului astfel batjocorit, a depus pe data de 06 iunie a acestui an, o altă plângere, de această dată la Garda de Mediu, sperând că această instituţie se va sesiza, va desfăşura un control la faţa locului şi va dispune măsurile necesare conform legislaţiei în vigoare. Până la urmă, proprietarul celor 29 de ari pe care se lasă toate rezidurile rămase în urma construcţiei de drumuri, nu vrea decât ca acest teren să fie curăţat şi readus la forma iniţială, iar Primăriei oraşului să-i fie adus la cunoştinţă că astfel de rămăşiţe se depozitează numai în locuri special amenajate şi autorizate, conform APM. Este păcat că ,în general, omul nu reuşeşte să înteleagă importanţa acestor ecosisteme şi că le pune mereu sub presiune, fapt care a condus deja la dispariţia a peste jumătate din ariile de acest gen. In cazul acestei probleme ecologice de la Zona Ochiuri, rămâne de văzut dacă şi în cât timp, reprezentanţii Gărzii de Mediu vor dispune măsurile de control şi refacere a mlaştinii sau dacă, judeţul Suceava, va rămane fără unul din importantele puncte ecologice de pe hartă. (Ida MOISII)