Preotul Iraclie Porumbescu, tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu, omagiat ieri la Sucevița

Consiliul Județean, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Primăria comunei Sucevița l-au omagiat, ieri, pe preotul Iraclie Porumbescu, la împlinirea a 200 de ani de la naștere

Cu exact două veacuri în urmă, de sărbătoarea celor 40 de mucenici (din Sevastia), a văzut lumina zilei pentru prima dată, la Sucevița, Iraclie Porumbescu, preotul care a rămas în istorie ca fiind unul dintre cei care au contribuit semnificativ la emanciparea românilor din părțile Bucovinei, pe atunci aflată sub stăpânire habsburgică. Şi întrucât anul acesta a fost declarat An omagial al lui Ciprian Porumbescu (și al lui Dimitrie Cantemir), nu se putea ca tocmai tatăl marelui compozitor Ciprian Porumbescu să nu fie omagiat la împlinirea a 200 de ani de la naștere. și asta nu oricum, ci în cadrul eveniment care a avut loc – cum altfel decât așa? – în localitatea de baștină, Sucevița – iar în cinstirea memoriei sale și-au „dat mâna” Consiliul Județean Suceava, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Primăria Comunei Sucevița.

Dis de dimineață, la mănăstirea Sucevița – ctitoria movileștilor (ies în evidență domnitorii Ieremia și Simion, dar și mitropolitul Gheorghe Movilă) – unde PS Damaschin Dorneanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a oficiat o slujbă (Liturghia darurilor mai înainte sfințite) la care au fost prezenți nu doar clerici din zona Rădăuților și viețuitoarele așezământului monahal, ci și oameni de cultură din diferite părți pentru ca ulterior, în jurul orei 11:00 să aibă loc un parastas la mormântul lui Varvarei Golembiovschi, mama preotului Iraclie Golembiovschi (ulterior Porumbescu) și bunica marelui compozitor Ciprian Porumbescu.

Ca și primul serviciu religios, și acesta a fost oficiat de un sobor de preoți în frunte cu PS Damaschin Dorneanul. Mormântul a fost bine întreținut, o iscripție veche de la baza acestuia fiind curățată, un tricolor fiind așezat pe cruce, oameni din Consiliul parohial – căci mormântul este în cimitirul parohiei Sucevița, situat la baza unui deal din spatele mănăstirii – au venit în straie populare, la fel ca și câteva femei care au venit la slujba de pomenire, prapurile fiind bine curățate iar în interiorul bisericii parohiale (cu o foarte frumoasă istorie, altminteri) fiind aduse și puse în partea stângă a naosului straie preoțești curate. Totul arăta clar că a fost un eveniment pentru care unii au pus suflet și s-au străduit să fie organizat bine.

Grija pentru organizare a mers mai ales cu detaliile de suflet, care să ajungă și la inimile unora mai pretențioși sau mai obișnuiți cu evenimente fastuoase, dar și a celor care pun preț pe sentimente, pe inima oamenilor. Astfel, până să ajungă toți clericii în frunte cu PS Damaschin Dorneanul la mormântul mamei pr. Iraclie Porumbescu – locul unde se oficia parastasul acestuia – au putut fi ascultate acordurile nemuritoarei balade a fiului celui pomenit, adică a compozitorului Ciprian Porumbescu. Zăpada nu lipsea – fiind o zonă unde nu ai nevoie de binoclu ca să vezi munții – însă nu era chiar din abundență și din fericire nu a suflat vântul atât de puternic încât să pună mult la încercare pe cei prezenți. Printre ultimii care au călcat pe cărarea lungă până la mormântul mamei lui Iraclie Porumbescu și acoperită cu crengi de brad proaspăt tăiate a fost și vicepreședintele CJ Suceava, Niculai Barbă. Respectuos – altfel nici nu se prea putea din partea celui care se implică din partea CJ Suceava ca evenimentele de comemorare legate de Anul Ciprian Porumbescu – Niculai Barbă a stat în modul și locul cuvenit așteptând să treacă fiecare parte a slujbei de pomenire și nu a procedat greșit neluând cuvântul la acest eveniment. Asta și pentru că avea să o facă mai târziu, la momentul și în cadrul optim, adică la o conferință omagială care a avut loc la un restaurant mare din Sucevița, comună care este declarată stațiune turistică de interes național și care are, de altfel, multe lucruri de oferit, cum avea să spună și primarul Dorin Pînzar în scurtul său cuvânt. Desigur, în nota respectuoasă pe care a avut-o la parastas, Niculai Barbă nu a luat cuvântul rapid, ci la final de conferință când însă trebuie spus că a avut mai multe lucruri de spus decât primarul, poate și pentru că s-a implicat în mult mai multe evenimente decât doar cel de la Sucevița.

În cele 16 minute ale discursului său, vicepreședintele CJ Suceava a atins mai multe teme – amintindu-i pe preopinenții săi care, la rândul lor, nu au avut discursuri scurte și de la care a reținut ideea de „abordare critică” – și cu unul dintre ei chiar a avut, într-o manieră naturală, un schimb de opinii cu prof. Liviu Papuc în ce măsură a fost sau nu Iraclie Porumbescu un critic sau un cârcotaș și mai ales dacă trebuie sau nu „să cădem la pace”. În mod elegant, Niculai Barbă l-a lăsat pe prof. Liviu Papuc să aibă ultimul cuvânt – mesajul fiind „să cădem la pace” (în ideea de a renunța astfel la principii sau la idealuri, desigur). Toate astea s-au spus poate și pentru că episodul conflictului cu episcopul de atunci Eugenie Hacman nu a fost trecut cu vederea la această conferință amintindu-se clar și fără echivoc regretabila atitudine a ierarhului de atunci al Bucovinei care i-ar fi reproșat pr. Iraclie tocmai utilizarea grafiei latine în locul celei chirilice.

Este remarcabilă însă și nota autocritică pe care Niculai Barbă a avut-o despre Anul Ciprian Porumbescu. „Mi-aș dori să se întâmple mult mai multe lucruri, mai profunde și mai de amploare. A început cam greu (Anul Ciprian Porumbescu – n.r.), dar dacă evenimentele de la Timișoara care marchează capitală culturală europeană au început la jumătatea lui februarie (iar) noi am început chiar de la 1 Ianuarie ar trebui (poate) să mă facă să nu fie chiar așa de nemulțumit”, a spus vicepreședintele CJ Suceava care a adăugat – spre finalul discursului său care a încheiat seria lucrărilor de cuvânt de la conferința de pe 9 martie de la Sucevița, la 200 de ani de la nașterea lui Iraclie Porumbescu – că lucrurile par a intra într-un ritm plăcut, satisfăcător. „Anul Ciprian Porumbescu poate fi un nou început pentru ceea ce înseamnă spiritualitatea din Bucovina”, a concluzionat Niculai Barbă. Menționăm că pe lângă Liviu Papuc, au luat cuvântul prof. Marian Olaru – acesta având o poziție destul de radicală împotriva mentalități de colonie față de Austria – și pr. Ilie Molea, care a evidențiat foarte multe aspecte delicate și interesante din biografia și din activitatea clericală a pr. Iraclie Porumbescu.

Sunt și alte lucruri de remarcat la conferința de la Sucevița prilejuită de împlinirea a 200 de ani de la nașterea pr. Iraclie Porumbescu: lansarea (de către Protopopiatul Rădăuți) a Cenaclului literar „Iraclie Porumbescu” – despre care Niculai Barbă a avut doar cuvinte de laudă și și-a exprimat speranța că va continua cu același nume și în perioada următoare – la care se adaugă două momente artistice de referință și anume interpretarea „Baladei” lui Ciprian Porumbescu de către un tânăr talentat pe nume Vasile Mocea și recitalul de poezie (conform celor stabilite în program trebuia să includă poezii ale lui Iraclie Porumbescu) al elevilor de la școala „Dimitrie Vatamaniuc” din Sucevița, fundalul muzical fiind asigurat de același tânăr, dar cu alte melodii românești. În final, nu putem să nu remarcăm faptul că deși prezent la prezidiu, PS Damaschin Dorneanul a făcut o figură exemplară de ascultător smerit, lăsându-i pe laicii pregătiți – și nu mai puțin pregătitul preot Ilie Molea – să ia cuvântul, iar Preasfinția Sa s-a rezumat doar la a face acele acte și gesturi simbolice (și) cu semnificație religioasă la început și final de conferință. (Dan PRICOPE)