Parintele Argatu, de la Boroaia, a murit intr-un accident in judetul Bacau

Preotul Alexandru Argatu, care a slujit o viata la biserica ortodoxa din Boroaia, și-a pierdut marti viața într-un tragic accident de circulatie petrecut în satul Oniscani, comuna Filipesti, județul Bacău.

Nenorocirea s-a întâmplat marti, 11 august, după-amiaza, dupa cum noteaza cronicadefalticeni. Din primele informatii, se pare ca autoturismul în care se afla preotul Argatu a lovit un stâlp, după care s-a răsturnat într-un lan de porumb.

Minunea din 2006 

In mai, 2006, la sapte ani de la moarte, corpul neinsufletit al arhimandritului Ilarion Argatu, inmormantat in biserica de la Boroaia, a fost descoperit intact, iar de multe ori, in biserica plina de oameni, se simte un placut si puternic miros asemenea celui de mir.

De altfel, satenii sunt convinsi ca este un semn divin si spera ca parintele Ilarion Argatu, cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari duhovnici si exorcisti pe care i-a avut Romania, sa fie canonizat.
Zilnic, sute sau poate chiar mii de oameni au trecut atunci pragul bisericii din Boroaia pentru a vedea minunea. Printre ei au fost si oameni care au venit de peste Oceanul Atlantic, altii doar de la cativa kilometri.

Vestea s-a raspandit imediat, la Boroaia sosind treizeci de preoti, in frunte cu Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, IPS Pimen. In cripta unde fusese inhumat preotul era un pod de lemn care putrezise, la fel ca si sicriul. Doar corpul parintelui Argatu a ramas aproape intact. Cativa ucenici de-ai lui de la Manastirea Cernica au facut tot oficiul calugaresc, scotand si curatind trupul cu aghiazma, cu untdelemn si cu mir. Corpul neinsufletit al arhimandritului a fost depus in biserica, in stanga altarului, in numai  cateva zile care au trecut, fiind vizitat de sute de enoriasi si fete bisericesti din toate colturile tarii. Osemintele au stat atunci in biserica din Boroaia pana la Duminica Mare – 11 iunie.

Pentru Alexandru Argatu, fiul arhimandritului Ilarion si preot paroh in biserica din Boroaia, faptul ca trupul tatalui sau era neputrezit la sapte ani dupa moarte nu a reprezentat decat un semn dumnezeiesc.
El a spus ca era obisnuit ca si dupa moartea tatalui sau sa asiste la minuni, in special vindecari ale bolnavilor de duhuri necurate sau de paralizie. Cu cateva zile inainte de deshumare, preotul Alexandru Argatu a povestit ca a simtit in biserica miros de mir mai puternic decat cel de nard adus de la Ierusalim. Acelasi lucru s-ar fi petrecut de cateva ori si dupa dezgroparea parintelui Ilarion.

File din istoria familiei

Istoria familiei Argatu incepe cu sute de ani in urma, cand, satui de persecutiile religioase din Transilvania, sute de romani ardeleni iau calea Moldovei. Stramosii familiei Argatu au fost nevoiti sa renunte la glie si s-au mutat din zona Maramuresului in partile Galatilor, Neamtului si Falticenilor. Dintre acei care s-au stabilit la Valea Glodului se trage neamul arhimandritului Ilarion Argatu. El s-a nascut la 2 august 1913, intr-o familie numeroasa din satul Valea Glodului, comuna Vulturesti.
Din cei 15 copii ai familiei, sase au murit la varste fragede, cuprinse intre sapte luni si un an si jumatate. Arhimandritul Ilarion Argatu a facut opt clase la Seminarul Teologic din Dorohoi, apoi Facultatea de Teologie de la Cernauti si Scoala de ofiteri de la Bacau, activand chiar in cadrul unitatii de graniceri de la Carei. A fost hirotonisit preot in anul 1940, an in care s-a si casatorit cu Georgeta Mihailescu, fiica preotului Sebastian din Oniceni – Falticeni, impreuna cu care a avut cinci copii. De-a lungul vietii, parintele Argatu a slujit in parohiile la Oniceni, Rusi-Oneasa si Boroaia. Biserica din Boroaia a reusit sa o finalizeze cand inca era preot de mir si se numea Ioan. Un rol important l-a avut, insa, si prezbitera Georgeta. In 1972 a ramas vaduv si in anul urmator, in luna ianuarie 1973, s-a calugarit la Manastirea Antim din Bucuresti.

La venerabila varsta de 86 de ani, arhimandritul Ilarion Argatu a plecat in lumea celor drepti. Dorinta de a fi inmormantat in comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu mari eforturi, o frumoasa biserica si unde a slujit ca preot timp de 18 ani, i s-a indeplinit.

Ilarion Argatu a fost un copil bolnavicios si foarte iubit de mama sa. Toti ceilalti frati au ajuns maturi si au reusit sa intemeieze familii. Tatal preotului, Alexandru, a fost primar timp de aproape 16 ani, iar dupa ce a ramas vaduv s-a calugarit la Manastirea Neamtului, primind numele Atanasie.
In timpul primului razboi mondial, Alexandru Argatu luptase pe front si se imbolnavise de febra tifoida. A reusit sa fuga in munti cand a aflat ca va fi aruncat alaturi de muribunzi in groapa cu var. Vindecarea a venit de la casul dat de niste ciobani combinat cu o licoare foarte acra obtinuta din fierberea unor fructe salbatice.
A petrecut apoi cativa ani la Manastirea Caldarusani, iar ultimii 19 ani din viata i-a trait la Manastirea Cernica. IPS Pimen Suceveanul l-a cunoscut pe arhimandritul Argatu, pentru prima data, prin intermediul tatalui parintelui Ilarion – monahul Atanasie. (D.P.)