Parintele Ioil a ridicat trei manastiri, dar `si duce traiul `ntr-o coliba sub pam=nt

La cei 82 de ani, p\rintele Ioil, din Leucu[e[ti, comuna Preute[ti, [i-a preg\tit locul unde vrea s\ doarm\ somnul de veci, tot un bordei `n p\mânt, al\turi de chilia `n care se roag\, `ns\ nu se opre[te `nc\ din construc]ia complexelor monahale, ci vrea s\ mai ridice unul u p\rintele Ioil ne-a dest\nuit c\ `n to]i ace[ti ani niciodat\ nu [i-a f\cut planuri `nainte cu o zi, ci a[tepta s\ treac\ noaptea, s\ i se lumineze mintea
De[i a reu[it s\ `nal]e trei m\n\stiri, p\rintele Ioil din Leucu[e[ti, comuna sucevean\ Preute[ti este hotârât s\ nu renun]e la chilia de sub p\mânt. Dup\ mul]i ani de pribegie, pe la mai multe m\n\stiri, p\rintele Ioil a visat c\ trebuie s\ fac\ o colib\ cu o cruce deasupra.  La cei 82 de ani, fa]a monahal\ [i-a preg\tit  locul unde vrea s\ aib\ somnul de veci, tot un bordei `n p\mânt al\turi de chilia `n care se roag\,  `ns\ nu se opre[te cu construc]ia complexelor monahale ci vrea s\ mai ridice unul. Atunci când a primit Schima Mare din parte fe]elor biserice[ti numele s\u a fost schimbat, primind numele de Ioil adic\ “ mai aproape de Dumnezeu”
La ie[irea din municipiul F\lticeni, pe un drum de ]ar\, pietruit care duce spre localitatea Leucu[e[ti, pe un deal, se afl\ `n\l]at\ o m\n\stire de maici. Aici, `ntâlne[ti, un c\lug\r care [i-a petrecut toat\ via]a la m\n\stiri  [i a ales s\ tr\iasc\ via]a `n rug\ciune. P\rintele Ioil a tr\it  aproape trei ani `n pustietate,  `n p\dure, acolo unde, a[a cum spunea chiar el,  se sim]ea bine singur, departe de lume. A fost `n to]i ace[ti ani paznic [i `ngrijitor la animale, muncitor, buc\tar, [ofer, c\lug\r dar nu a uitat nicio clip\ credin]a `n Dumnezeu [i Maica Domnului.
P\rintele Ioil prive[te oamenii ca pe o carte deschis\ `n care cite[ti versuri tulbur\toare.  Indiferent de anotimp, `n fiecare zi, drumul ce duce spre  m\n\stirea Sf=ntul  Vasile cel Mare e  plin de credincio[i. Implorând cu lacrimi fierbin]i iertare, oamenii urc\ pe jos, iar pe m\sura ce se apropie de sfântul l\ca[, grijile pe care le aduc cu ei `ncep s\ dispar\, iar sufletul s\ se u[ureze. Cu fiecare pas, se aude parc\ [i mai puternic din adâncul dealului suspinul Maicii Domnului, amestecat cu murmurul rug\ciunilor  maicilor [i a preotului c\lug\r. Nimeni nu mai [tie num\rul celor care au trecut pragul acestei chilii. C\lug\ri, preo]i de mir, tineri, b\trani, v\duve, oameni din toate categoriile sociale, de la muncitori pân\ la angaja]i `n poli]ie sau `n administra]ia public\ , to]i `[i  las\ acolo p\catele pe care Sfin]ia Sa le arde `n focul rug\ciunilor fierbin]i. Prin milostenia sa [tiut\ sau ne[tiut\, prin `ndrumare p\rinteasc\ `n vreme de grea `ncercare, unind suferin]a cu speran]a, lupta cu smerenia, lacrimile poc\in]ei cu bucuria iert\rii, Prea Cuviosul Parinte Ioil reu[e[te s\ aduc\ fiec\ruia un strop de fericire. Cred c\ nu exist\ `ncercare mai grea pentru un ziarist decât s\-l conving\ pe p\rintele  Ioil  s\-[i povesteasc\ viata sa plin\ de suferin]\, dar pres\rata cu un lung [ir de minuni.
“Am f\cut doar patru clase, la 13 ani am fugit de acas\ `mpreun\ cu doi b\ie]i la M\n\stirea Sih\stria iar acolo mergeam cu vitele  [i oile la p\scut [i aveam grij\ de animale. Nou\ ani am fost acolo [i n-am revenit acas\ deloc. Dup\ trei ani a venit mama mea la m\n\stire s\ m\ vad\ [i i-am spus s\ se `ntoarc\ acas\ c\ eu sunt bine [i nu are de ce s\-[i fac\ griji.  Nu m-am gândit atunci c\ voi ajunge c\lug\r, plecasem de acas\ cu mintea unui copil, vroiam s\ schimb locul, s\ v\d cum este `n alt\ parte.  Am stat la p\rintele Cleopa la M\n\stirea Sih\stria pân\ `n 1948 când am fost izgoni]i de comuni[ti. Eu am fost trimis la Canalul Br\ilei, la t\iat stuf iar de acolo am fugit dup\ dou\ s\pt\mâni [i  m-am `ntors  acas\. Mama care era sup\rat\ pe mine c\ nu d\deam nici un semn de via]\ nici nu m\ mai recuno[tea. M-am strecurat `n cas\ iar dup\  aproape o lun\ aveam s\ plec `n armat\. Dup\ armat\, am mers de la o m\n\stire la alta  iar pe când eram `n pribegie la o m\n\stire din jude]ul Ia[i mi-a ap\rut Maica Domnului  `n vis  care  mi-a spus s\  `mi fac o colib\ cu o cruce deasupra. M-am gândit c\ singurul loc unde a[ putea s\ fac aceasta este pe p\mântul r\mas de la p\rin]i [i  m-am `ntors acas\. Am s\pat coliba [i timp de doi ani m-am rugat la Maica Domnului s\ m\ ajute s\ fac o biseric\ . [i mi-a ajutat. Am ridicat nu una, ci trei. Nici nu mai [tiu cum s\ `i mul]umesc lui Dumnezeu [i Maicii Domnului c\ m-a ajutat s\ fac atâtea”, ne-a spus p\rintele Ioil.
Octogenar, p\rintele are fa]a br\zdat\ de vânt [i vremuri, cu ochi alba[tri din care `i ]â[ne[te o lumin\ ce `nmoaie inimile oric\rui credincios care vine la biseric\. Poart\ `n mân\ o cruce veche de 360 de ani pe care o are mo[tenit\ din familie.
Chiar dac\ este mul]umit c\ a reu[it s\ `nal]e trei m\n\stiri din care nu lipsesc chiliile vie]uitorilor, altar de var\, clopotni]ele [i anexe, p\rintele Ioil prefer\ s\ stea `n chilia lui, un bordei sub p\mânt, unde,`n aproape doi metri p\tra]i, `[i face rug\ciunea [i unde `[i odihne[te trupul ostenit de atâta alerg\tur\. Nu i-a fost fric\ [i nici teama de a `ntâmpina greut\]ile. A avut dragostea lui Dumnezeu [i a fost  ajutat de credincio[i  cu bani [i materiale de construc]ie.
“Nimeni nu m-a refuzat, dar am dr\muit bine fiecare leu primit [i fiecare material de construc]ie. Nu am f\cut risip\, dovad\ stau m\n\stirile ridicate. Dac\ m\ apucam  de când eram tân\r s\ `nal] biserici aveam cred c\ 20 la num\r”, ne-a spus p\rintele Ioil care a primit binecuvântarea fostului P\rinte Teoctist Daniel pentru a `n\l]a biserici. La chilie nu `i bate nimeni la u[\, iar fereste `i sunt icoanele. C\m\ru]a pare mai degrab\ un altar, plin\ de icoane, “ferestre spre cer”, cum ne-a spus mai apoi p\rintele.
P\rintele Ioil a slujit la mai multe m\n\stiri, a fost cunoscut de mult\ lume, dar, atunci când a sim]it c\ nu poate s\-[i fac\ rug\ciunea cum sim]ea a plecat. De 40 de ani, p\rintele nu a mai mâncat carne [i se hr\ne[te cu legume, cartofi, fasole [i lactate.
Dar ceea ce l-a ]inut `n via]\ pe acest p\rintecare a primit harul cel bun lucr\tor, a  fost rug\ciunea.  “Prima lucrare a fost construirea unui bordei `n pâmânt `n care s\-mi fac rug\ciunile c\tre bunul Dumnezeu  [i Maica Domnului. Apoi, au mai fost construite `nc\ patru bordeie `n care s\ locuiasc\ viitoarea ob[te de maici precum [i casa preotului slujitor. Prin mila lui Dumnezeu, la numai o lun\ de la venirea `n Leucu[e[ti, `n decembrie  2000, am sfin]it locul unde avea s\ se `nal]e biseria, iar `n prim\vara anului urm\tor au `nceput lucr\rile la cl\direa chiliilor maicilor, a trapezei [i a buc\t\riei cu anexele lor. A[ez\mântului monahal cu hramul bisericii  “Sfântul Vasile cel Mare” a fost ridicat cu contribu]ia unor  oameni credincio[i care m-au ajutat din Sadova,  Câmpulung Moldovenesc, Ia[i, Pa[cani, Suceava, Bistri]a, R\d\u]i [i  Marginea, ne-a povestit  preotul Ioil. Cl\direa a fost terminat\ `n mare parte `n luna decembrie 2001,lun\ `n care a avut loc sin]irea de c\tre episcopul vicar,arhiereul Gherasim Putneanul”, a spus p\rintele Ioil.
M\n\stirea a fost ridicat\ `n nou\ luni [i 10 zile.
Minuni ale lui Dumnezeu
P\rintele Ioil ne-a dest\nuit c\  `n to]i ace[ti ani niciodat\ nu [i-a f\cut planuri `nainte  cu o zi. A[teapt\ s\ treac\ noaptea pentru ca Dumnezeu [i Maica Domnului s\-I lumineze mintea.  I-a ap\rut de multe ori un `nger cu chipul Maicii Domnului `n vis [i [tia c\ va avea putere s\ mearg\ mai departe, c\ va avea sor]i de izbând\ `n orice  lucrare. Pe perioada ridic\rii m\n\stirilor a avut momente `n care numai o minune dumnezeiac\ l-a salvat din greut\]i. “~mi aduc aminte c\ trebuia s\ pl\tesc sculptorii, `ns\ nu aveam bani `ndeajuns. {i cum st\team de vorb\ cu ei, iat\ c\ se apropie un credincios. Având necaz, cre[tinul venise la m\n\stire pentru rug\ciuni de izb\vire de p\cate.V\zându-m\ `ns\ pe mine nec\jit, m-a `ntrebat ce s-a `ntâmplat iar eu i-am povestit cum stau lucrurile cu sculptorii. S-a `ndreptat c\tre ma[in\, a scos o geant\ [i deschizând-o, aveam s\ v\d cum scoate `ntreaga sum\ de bani de care aveam nevoie s\ pl\tesc sculptorii care m\ a[teptau. Dar bunul Dumnezeu nu l-a l\sat nici pe cre[tin [i l-a ajutat [i pe el `n problema pentru care venise la m\n\stire. Aceasta este o dovad\ clar\ a minunii lui Dumnezeu. O alt\ `ntâmplare este cea cu fântâna. {tiam din copil\rie c\ bunicul meu `ncepuse s\p\turile pentru o fântân\ [i c\ reu[ise s\ lucreze la ea pân\ aproape de suprafa]\, c\ci o f\cuse din piatr\ de râu. A venit r\zboiul [i a fost nevoit s\ opreasc\ lucr\rile [i a astupat-o cu p\mânt. Timpul a avut [i el rostul lui [i astfel peste gura f=nt=nii au crescut buruienile de nu se mai cuno[tea nimic. Acum, venind acas\, trebuia mai `nainte de toate s\ fac rost de ap\, [i de unde dac\ nu dintr-o fântân\. A[a c\ mi-am adus aminte de fântâna pe care o `ncepuse bunicul meu, Nicolae. C\ut\rile mele au fost `ns\ zadarnice dar punându-m\ la rug\ciune ca s\ g\sesc fântâna, nu dup\ mult timp, `mi arat\ Maica Domnului `n vis locul. {i a[a a fost, a doua zi am descoperit fântâna [i am [i sfin]it-o”, ne-a povestit p\rintele Ioil.
Complexe monahale ridicate doar din dona]iile credincio[ilor
Nu bine erau finalizate lucr\rile c\ a [i g\sit loca]ie pentru viitorul l\ca[ de cult, tot pe p\mântul mo[tenit de la p\rin]i,`n aceea[i comun\. “{tiind c\ Sfântul Vasile era bun prieten cu Sfântul Nicolae, m-am gândit s\ mai fac un schit, `n ]arna Mare, tot pe p\mântul p\rin]ilor mei, Vasile [i M\rioara. ~n luna iulie a anului 2003, am pus crucea `n locul `n care aveam s\ ridic biserica. Dup\ data de 15 august 2003, am `nceput s\p\turile la funda]ie. Am terminat lucr\rile  [i am adunat obiectele biserice[ti cu ajutorul unor oameni cu dare de mân\ dar care nu au avut de pierdut de pe urma dona]iilor f\cute la biseric\” , ne-a povestit  preotul Ioil.  Apoi a pus piatra de temelie la o alt\ m\n\stire cu hramul  “Tuturor Sfin]ilor” [i hramul Sf=ntul  Ioan Botez\torul care a fost gata `n aproximativ doi ani.  Tot ce a `nâl]at p\rintele Ioil a fost cu contribu]ia enoria[ilor.  P\rintele Ioil are totu[i o nemul]umire, c\ drumul care duce de la F\lticeni al Leucu[e[ti nu a fost asfaltat niciodat\. “ Mi-a[ dori s\ apuc ziua când se va asflata drumul care duce `n sat, c\ o continuare a beton\rii pân\ la m\n\stire ar fi o alt\ minune dumenezeiasc\”, a conchis p\rintele Ioil. (Cristina SCOR}ARIU)
l