Parcul Sipote – un hăţiş de interese mai mare decât hăţişul de buruieni

Rezolvarea problemelor legate de ceea ce majoritatea sucevenilor cunosc a fi Parcul Sipote mai are de parcurs unele etape care necesită clarificări pe care, cel puţin la nivel oficial, nici Prefectura Suceava nu a reuşit să le obţină. Vineri a avut loc o întrevedere cu privire la Parcul Sipote, în contextul în care se doreşte promovarea unui proiect de ordonanţă de urgenţă a Guvernului în baza căruia să fie trecută suprafaţa împădurită din proprietatea publică a Statului în domeniul public al municipiului Suceava.
Fiindcă erau mai multe probleme legate de regimul proprietăţii terenurilor peste care era vegetaţie forestieră, iar acestea trebuiau clarificate până să fie pe masa Guvernului proiectul respectiv de ordonanţă de urgenţă, au început demersurile de clarificare a situaţiei. Totuşi, deşi la discuţii au participat reprezenaţi de la mai multe instituţii, nu s-a ajuns la un numitor comun cu privrie la suprafaţa exactă a parcului, suprafaţa care ar urma să fie atribuită Primăriei, lucrările care trebuie să fie făcute acolo şi mai ales regimul unora dintre suprafeţele împădurite. Cel puţin aşa au confirmat surse oficiale din instituţii precum Prefectura şi Primăria Suceava.
O nouă întrevedere ar fi programată în această săptămână, tot în curzul zilei de vineri, dar rămâne de văzut în ce măsură această discuţie va mai avea loc, pentru că în zilele de joi şi vineri are loc vizita unui ministru în judeţul Suceava, fiind posibil ca întâlnirea cu privire la Parcul Sipote să fie amânată.
Totuşi, situaţia cu privire la Parcul Sipote încă rămâne neclară şi, în orice caz, pe o zonă în care publicului larg nu i-au fost prezentate, în mod transparent, o parte din datele problemei. Printre altele, de-a lungul vremii s-au avansat tot felul de date cu privire la Parcul Sipote. In timpul unor procese purtate de Primărie, în instanţă, cu Direcţia Silvică au fost avansate chiar suprafeţe de 30 de hectare de pădure care ar constitui aşa numitul Parc dendrologic „Sipote”. Cu alte ocazii s-a spus ba de suprafeţe de 20 de hectare, ba de suprafeţe de peste 50 de hectare.
In realitate, cel puţin aşa cum reieşe din amenajamentele silvice, doar 10,9 hectare din cele aproape 67 de hectare de teren acoperit cu vegetaţie forestiră între centrul Sucevei şi Cetatea de Scaun ar fi parc propriu – zis. Celelalte peste 50 de hectare de teren, inclusiv cele din zona Brădet, ar fi păduri care au rol de protecţie în zona oraşului, neavând statutul de păduri de producţie, adică acel tip de păduri unde sunt permise lucrări de exploatare. Totuşi, sunt admise în cele circa 56 de hectare de pădure categorii de lucrări, de regulă din cele încadrate în categoria lucrărilor de igienizare. Prin urmare, măreţul parc „Sipote” despre care s-a tot spus că ar avea de la 30 până la 60 de hectare, ar avea, potrivit datelor actuale aproape 11 hectare, restul fiind arborete.
Zona parcului de numai 10,9 hectare se întinde din spatele McDonalds până la pârâul Dalat, amenajat cu câteva decenii în urmă, pe unele porţiuni suprafaţa parcului extinzându-se şi pe celălalt mal al pârăului. După cum reiese din datele respective, în perimetrul celor aproape 11 hectare de parc nu este inclusă nicio cale de acces spre Cetatea de Scaun a Sucevei, deşi există două căi pietonale din care una duce spre statuia ecvestră a lui Stefan cel Mare. De altfel, nici acea zonă nu ar figura ca parc, deşi în preajma statuii – altminteri total neîngrijită – sunt mai multe bănci şi stâlpi de iluminat.
Practic, demersul Prefecturii de a trece în domeniul public al Primăriei o suprafaţă de pădure ca parc pentru a putea fi realizate lucrări, cel mai probabil cu finanţare europeană, de amenajare din centrul Sucevei până la Cetate, întâmpină unele dificultăţi în condiţiile în care nu toată zona împădurită vizată ar fi trecută ca parc în amenajamentul silvic actual.
Dar aceasta este numai una din problemele care urmează a fi clarificate. Poate mai delicată decât aceasta ar fi chestiunea repunerii în posesie a unor persoane cu suprafeţe de teren în zona celor aproape 11 hectare din cât ar fi parcul Sipote, conform amenajamentelor silvice. Cam o cincime din zona respectivă figurează ca fiind dat în proprietatea unor persoane particulare din Suceava. Totul s-a făcut după 1989 când, fie prin hotărâri judecătoreşti, fie prin ordine ale unor prefecţi sau de primari date în calitate de preşedinţi de comisii judeţene, respectiv locale de fond funciar, diverşi cetăţeni au fost puşi în posesie cu suprafeţe de teren mai jos de McDonalds.
Discuţiile cu privire la numărul lor, calitatea pe care au avut-o când au primit acele terenuri – foşti proprietari, moştenitori, cumpărători de drepturi litigioase – nu s-au finalizat. Ceea ce este cert ar fi faptul că Direcţia Silvică a fost informată doar de câţiva ani în urmă de punerile respective în posesie, iar Prefectura a iniţiat o serie de procese faţă de unele din persoanele care au primit terenuri în zonă. In şase din cazuri Direcţia Silvică figurează ca intervenient. De altfel, şirul conflictelor de ordin juridic care au legătură şi cu suprafaţa împădurită dintre centrul Sucevei şi Cetatea de Scaun are nume grele din zona oamenilor de afaceri, ai administraţiei şi politicii gen: Petreanu, Băişanu şi Popovici.
In procesele în care implicau terenurile primite de familia Băişanu (2.184 de metri pătraţi) şi Popovici (119 metri pătraţi), hotărârile judecătoreşti le sunt favorabile acestora. Mai sunt însă trei procese unde Prefectura a avut câştig de cauză şi altul aflat pe rol.
Istoria parcului dendrologic Sipote este una plăcută, amanajarea acestuia pornind de la dorinţa autorităţilor dinainte de 1989 de a rezolva în municipiul Suceava o problemă peisagistică, pe de o parte şi alta de consolidare a unor versanţi afectaţi de alunecările de teren.
Una din cele mai interesante lucrări din acest punct de vedere ar fi cea a lui Petru Brega, fost inspector şef adjunct la Inspectoratul Silvic Suceava – structură care a precedat, înainte de1989, actuala Direcţie Silvică. Potrivit acestuia, parcul trebuia să aibă şi un rol didactic, ştiinţific.
Amenajarea parcului s-a produs în două etape – 1974-1975 pe o suprafaţă de circa şase hectare, extinsă apoi la şapte hectare, iar în 1985 pe diferenţa până la 10,9 hectare. Incercări anterioare au fost încă înainte de 1970, spre exemplu în 1969 consiliul popular municipal a trecut la consolidarea şi amenajarea terenului văilor Sipote şi Cetăţii având la bază aşa numitul „Detaliu de sistematizare pentru amenajarea parcului de cultură şi odihnă Suceava”. Lucrările s-au făcut după specificul vremurilor de atunci, cu aşa numita „muncă patrio-tică”: organizaţii ale UTC, elevi, studenţi, tineri. Până în 1974 s-au rea-lizat captarea tuturor izvoarelor, drenări pe versanţi, puţuri absorbante, canalizarea pâraielor Sipote şi Cetăţii, taluzarea versanţilor, aleea pavată de-a lungul pârâului Sipote şi alta care făcea accesul din fosta stradă Walter Roller spre Cetatea de Scaun.
De menţionat că la plantare s-au folosit puieţi de talie mare, cu înălţimi între 1,5 şi trei metri. In funcţie de sectoarele în care a fost împărţit parcul, s-au pus diverse specii de arbori, astfel fiind plantate specii din zonele de luncă, deal, câmpie şi munte. Arborii au fost aduşi de la pepiniera de la Salcea şi de la culturi sau pepiniere de la alte ocoale silvice din judeţ. Printre speciile plantate în parcul Sipote cu aproape patru decenii în urmă se numără Ginko, tisa, brad, bradul de Caucaz, bradul argintiu, duglas verde, molid, molid înţepător, larice, pin silvestru, pin de munte, pin negru, pin bancsian, pin, pin neted, zîmbru, chiparos de baltă, tuia, tuia columnară, o specie de tuia care în denumirea populară este cunoscu ca „arborele vieţii”, ienupăr, brădişor etc. (Dan PRICOPE)