Wednesday , April 24 2024

Muzeul lui Toader Hrib din Arbore, lasat de izbeliste de mostenitori

N mare parte din exponate au fost v=ndute de urma[ii acestuia, inclusiv casa, care p=n\ la Revolu]ie a fost vizitat\ de sute de mii de turi[ti n nepoata lui Toader Hrib d\ vina pe vecini [i pe autorit\]ile locale, care nu au sprijinit-o `n p\strarea muzeului n de cealalt\ parte, primarul comunei, Ionel Hr=ncescu, a declarat c\ problemele ivite `n ce prive[te v=nzarea terenului [i a casei-muzeu erau din mandatul trecut, iar `nstr\inarea s-a f\cut doar verbal unul alt localnic n

Muzeul lui Toader Hrib din comuna Arbore, renumit pentru colec]ia impresionant\ p=n\ dup\ moartea localnicului iubitor de tradi]ie, este de c=]iva ani `n paragin\. Gardurile [i poarta sunt distruse, iar geamurile sunt de ani buni sparte. Mo[tenitorii au preferat ca locul sticlei s\ fie luat de sc=nduri b\tute cu cuie. Pe u[\ troneaz\ un lac\t, semn c\ muzeul nu mai este deschis de ceva ani. Vecini se feresc s\ vorbeasc\ despre modul `n care casa muzeal\ a devenit vara un loc plin de b\l\rii, un loc `nchis [i p\r\sit.
Profesorul pensionar Gheorghe Dolinschi din Arbore, este unul din localnicii care l-a cunoscut [i a fost apropiat lui Toader Hrib, acesta din urm\ fiind renumit pentru dragostea fa]\ de tradi]ie.
~n muzeu erau expuse obiecte cu valoare de anticariat, unele unicat, cioburi de lut ars, unelte de lemn, iatagane, zale ruginite, grenade, l\zi de zestre, opinci, un meteorit, monede vechi, un plug de lemn, Ocaua lui Cuza, sute de c\r]i, instrumente muzicale vechi, ou\ `ncondeiate, icoane, [tergare [i multe alte obiecte care au fost adunate de s\tean de-a lungul anilor. Anual, mii de vizitatori de pe toate meridianele lumii treceau pragul acestui muzeu, la sf=r[itul anului 1979 fiind trecu]i `n jurnal aproape 70.000 de vizitatori. Toader Hrib a trecut la Ceruri `n 1991 [i a fost `nmorm=ntat `n cimitirul bisericii din comuna Arbore.
Nu a avut copii, `ns\ rudele r\mase `n loc s\ ]in\ cont de dorin]a sa de a p\stra casa muzeal\ [i-au b\tut joc de toat\ agoniseala sa. El [i-a dorit ca muzeul s\ apar]in\ comunit\]ii locale `ns\ n-a fost s\ fie a[a. ~n schimb, nici autorit\]ile locale [i nici mo[tenitorii nu s-au ar\tat interesa]i `n p\starea muzeului. “~n anul 1974 sau 1975, Toader Hrib a primit o scrisoare din Australia pe care, la destinatar, scria doar at=t:Toader Hrib-Rom=nia. Ei ce zice]i
de acest lucru? Pe la `nceputul anului 1966, o bun\ parte din colec]ia sa a fost cump\rat\ de Muzeul Jude]ean Suceava, o serie de aceste obiecte g\sindu-[i locul binemeritat `n vitrinele acestuia. Anul 1966 a fost anul `n care a fost semnat actul de na[tere al acestui muzeu. Cu avizul fostului Comitet Raional de Partid R\d\u]i, Comitetul Regional de Cultur\ Suceava autorizeaz\ pe Toader Hrib s\ pun\ la dispozi]ia celor interesa]i colec]ia sa. Tot `n acel an obiectele au fost etichetate, iar pe fa]a casei sale a fost pus\ o plac\ pe care s-a scris “Muzeu”, ne-a dest\inuit profesorul Gheorghe Dolinschi. {i placa a mai stat at=rnat\ p=n\ prin 1997-1799, c=nd dup\ moartea lui {tefan Cotle], unul dintre rudele aproapiate ale lui Toader Hrib [i care a avut grij\ de `ntreaga colec]ie, au `nceput discu]ii pe marginea casei [i a gr\dinii r\mase dup\ colec]ionar.

Cine  a fost Toader Hrib?
Dac\ `ntrebi pe uli]ele comunei Arbore, cine a fost Toader Hrib, mai tot omul [tie c\ a fost un ]\ran care a iubit istoria [i etnografia. El s-a n\scut `n 1897 `n familia ]\ranilor Gheorghe [i Maria Hrib din Arbore, ne[tiutori de carte. A decedat `n anul 1991, fiind un ]\ran autodidact, care a mo[tenit [i a str=ns o colec]ie cu caracter istoric [i etnografic, `nfiin]=nd un muzeu de istorie [i art\ popular\ `n locuin]a sa din sat. }\ranii din familia Hrib au adunat timp de trei genera]ii un mic tezaur format din diferite obiecte. Mo[tenind pasiunea pentru obiectele de anticariat de la `nainta[ii s\i, Toader Hrib a colindat localit\]ile din jurul satului Arbore [i a cump\rat, acolo unde i s-au cerut bani, obiecte din gospodria ]\ranilor. ~n perioada interbelic\, el a luat parte la diferite congrese ]inute la Cern\u]i sau la Bucure[ti. S-a implicat `n conducerea comunei Arbore `ntre anii 1930-1948, `ndeplinind `n mai multe r=nduri func]ia de primar [i de membru al Consiliului Local. ~n perioada regimului comunist, a fost arestat, fiind denun]at c\ ascult\ postul Europa Liber\. De[i aparatul radio, marca “Pionier”, prindea doar posturile ce transmiteau pe unde lungi, nu putea recep]iona emisiunile Europei Libere,Toader Hrib a fost condamnat la `nchisoare. ~n perioada celor dou\ r\zboaie mondiale [i a anilor de `nchisoare, o mare parte din obiecte [i materiale al\turi de unele mansucrise, s-au pierdut. Ie[it din `nchisoare, el a continuat s\ str=ng\ picturi, obiecte de cult, obiecte casnice, unelte agricole ie[ite din uz. A `ncercat s\ ob]in\ aprobarea oficial\ pentru a deschise un muzeu `n locuin]a sa, dar nu a reu[it. Valoarea colec]iei sale a fost recunoscut\ dup\ ce, la `nceputul anului 1966, o parte din colec]ia sa a fost cump\rat\ de Muzeul Jude]ean, pentru a fi expus\ `n vitrinele acestuia. ~n acela[i an, Comitetul Raional de Partid R\d\u]i [i-a dat avizul pentru a putea fi deschis\ o colec]ie muzeal\ `n locuin]a sa. Muzeul era ad\postit `n dou\ camere [i `n cerdacul casei.

L\sat de izbeli[te de cei care c=ndva s-au m=ndrit cu colec]ia muzeal\

Stela Cotlet
Scriitorul Mircea Iacoban g\sea, `n 2005, `n curtea lui Toader Hrib “doar b\l\rii. Dulapuri-vitrin\ [ubrede zac `n tind\. Geamuri opace, din pricina colbului adunat prin ani. Triste]ea casei pustii [i abandonate o accentueaz\ inutilitatea firmei de pe fronton: Muzeu”. Dorin]a mo[tenitorilor de a intra `n posesia casei dar mai ales a terenului care are o suprafa]\ de 55 de ari a f\cut ca muzeul s\ fie dat uit\rii, iar tot ce familia Hrib a adunat s\ fie l\sat de izbeli[te. Mai mult, aproape `ntreaga colec]ie a fost v=ndut\ la diverse personae, le pre]uri de nimic. Profesorul Gheorghe Dolinschi ne-a spus c\ “e p\cat c\ s-a distrus casa muzeal\. Mo[tenitorii au v=ndut, multe obiecte au fost scoase la v=nzare pe internet. {tiu un fost pilot din localitate care a cump\rat c=teva obiecte [i care mi-a zis c\ dac\ voi deschide un muzeu le va dona pentru c\ au apar]inut lui Toader Hrib. ~mi amintesc cu triste]e c\ [i-ar fi dorit ca tot ce a adunat s\ r\m=n\ satului, s\ fie deschis publicului dar mo[tenitorii nu au avut grij\.  Dup\ moartea lui {tefan Cotle], so]ia acestuia nu a mai putut avea grij\ din cauza b\tr=ne]ii. Fiica acestora, Stela Cotle] a intrat `ntr-un permanent conflict  funciar cu o persoan\ care a fost intabulat\ pe o anumit\  suprafa]\ de teren [i de atunci casa a fost abandonat\”, ne-a spus cadrul didactic.
“Nu mai deschid casa-muzeu”
Nepoata lui Toader Hrib, Stela Cotle] sus]ine c\ de vin\ pentru tot ceea ce s-a `nt=mplat sunt vecinii casei muzeale, autorit\]ile locale [i jude]ene. “ Eu am titlu de proprietate pe teren, inclusiv pe terenul de sub cas\ `ns\ pe aceea[i suparafa]\ au fost intabulate alte persoane [i a trebuit s\ ajung `n instan]\ s\ le desfiin]ez titlurile de proprietate. P\m=ntul a intrat `n posesia unor persoane care nu au avut nicio leg\tur\ cu Toader Hrib. Dup\ Revolu]ia am pus inclusiv alarm\ care a fost distrus\ de vecini. Am f\cut reclama]ie la Postul de Poli]ie din localitate, iar `n urma cercet\rilor mi-au spus c\ a fost distrus\ `n urma unui tr\znet. Dar de ce atunci a fost distrus\ doar alarma [i nu [i restul casei. Apoi au fost sparte geamurile [i din cauza scandalurilor nu am mai mers pe acolo. Am v=ndut casa unui alt localnic, iar aceasta a vrut s\ se ocupe `ns\ au s\rit vecinii la b\taie [i omul a renun]at. Eu nu m\ mai ocup de aceast\ cas\ [i nici nu o mai deschid. Nu m\ mai intereseaz\. Dec=t s\ o deschid `n Arbore, mai bine o mut `n al\ parte, dar `n acel loc nu m\ mai `ntorc. Poate o s\ deschid o cas\ muzeu `n casa mea unde locuiesc ”, ne-a spus Stela Cotle]. Ea a mai precizat c\ o parte din colec]ia lui Toader Hrib a luat-o la  gospod\ria  unde locuie[te `mpreun\ cu mama sa, iar restul s-ar afla `n fosta cas\ muzeal\.
Despre v=nzarea aproape `n totalitate a colec]iei [tiu [i autorit\]ile locale `ns\ dat fiind faptul c\ este un loc privat, Prim\ria nu poate interveni.
Edilul comunei, Ionel Hr`ncescu, ne-a declarat c\ din informa]iile pe care le are mo[tenitoarea Stela Cotle] ar fi v=ndut terenul [i casa lui Drago[ Hri]cu doar verbal, neav=nd acte care s\-i dovedeasc\ proprietate. “Suntem `ntr-un proces cu Stela Cotle], `ns\ noi nu putem elibera un titlu de proprietate pentru o suprafa]\ de teren pe care a fost intabulat\ o alt\ persoan\. V=nzarea s-a f\cut doar verbal, iar cump\r\torul vrea s\ ob]in\ acte. Justi]ia va hot\ri dac\ mo[tenitoarea a f\cut v=nzarea cu rea sau bun\ credin]\”, ne-a spus primarul comunei.
P=n\ la clarificarea terenului `n justi]ie, colec]ia lui Toader Hrib a fost v=ndut\, iar casa cu tot ce o `nconjoar\ se degradeaz\ pe zi ce trece. Cei care ar  fi trebuit s\ se m=ndreasc\ [i s\ aib\ grij\ de casa muzeu stau cu ochii pe terenul care o `mprejmuie[te. (Cristina SCOR}ARIU)

Vezi si

Lăcrămioara Perijoc şi-a asigurat o medalie la Europenele de box la Belgrad

Pugilista suceveană Lăcrimioara Perijoc și-a asigurat o medalie la Campionatele Europene de box de la …

No comments

  1. nu au facut nimic ca sa valorifice ce au ioj sat ,msanastirea e jalnica ,muzeul l au pierdut …rusine autoritatilor locale …asa se pierde munca atitor generatii care au facy\ut din dragoste si pasiune sa lase ceva urmasilor …cel putin voi-localnicii – nu aveti ce mai lasa in urma ..rusine tuturor …

  2. Să vă fie ruşine autorităţilor. Aveaţi şi voi ceva în sat, în afară de biserica monument şi inundaţii. Rămaneţi numai cu ultimele. Poate mai vreţi şi turişti, domnule primar.

  3. OARE CE NU S-A DISTRUS IN TARA NOASTRA? SUNTEM UN POPOR DE GROAZA AM AJUNS SA NU MAI RESPECTAM NIMIC. AM DISTRUS TOTUL INDUSTRIE, AGRICULTURA ,STATIUNI DE CERCETARE SI ACU NU AVEM SAMANTA DE CARTOFI SAU ALTE SEMINTE. AM AJUNS SA NU MAI AVEM NIMIC DAR NICI NU RESPECTAM PUTINUL CARE IL AVEM . NE MERITAM SOARTA. CUM AM REUSIT OARE SA NE DESFIINTAM CA OAMENI , CA POPOR ? OARE CINE NE-A BLESTEMAT? AM STIUT SA NE APARAM “SI NEVOILE SI NEAMUL” ACU DISTRUGEM NOI.

  4. am fost in 87 la muzeu si am ramas impresionat… pacat ca s-a ales praful de munca batranului….copil fiind, am fost fascinat de o scoica uriasa, de milioane de ani, cat un pepene, foarte bine conservata.