Friday , March 29 2024

Mulți medici suceveni care tratează pacienți cu Covid 19 au nevoie de consiliere psihologică

”Mulți din linia I fac terapie, asta pentru că ne implicăm emotional, și nu ai cum să nu o faci”, a povestit Rebeca Ghinghiloschi, venită voluntar la Spitalul Județean de la spitalul din Vatra Dornei . ”Adevăratele efecte ale stresului, se vor vedea mai târziu”, consideră Mircea Dimian, prorector al Univesității Suceava și initiator al unui grup de suport psihologic pentru cadrele medicale

 

De la izbucnirea focarului de Covid 19 în Suceava, multe cadre medicale de la unitățile spitalicești din județ, și nu numai, au venit la Spitalul Județean și au ajutat. Au salvat vieți alături de medicii suceveni, au stat departe de familiile lor, și chiar dacă cei mai mulți au povestit că la Spitalul din Suceava au văzut cum arată iadul, niciunul nu regretă că a ajuns în iad. Totuși, mulți spun că au nevoie de terapie psihologică pentru a merge mai departe.

Noi, ăștia în halate albe suntem ca un irigator (aspiră, aspiră), ajuți, tragi, alergi, urli, speri, plângi, îți legi rănile și o iei de la capăt, timp de opt sau 12 ore. Uiți de tine, te implici atât de mult încât orele trec ca niște secunde, mâinile îți amintesc prin ce treci, sângerează, ustură și nu au timp de vindecare. Am revenit la fumat, asta după trei ani de pauză, de ce? Doar să respir aer, să mă calmez, să mă bucur de aerul rece de afară, să văd un copac, să privesc cerul. Mulți din linia I fac terapie, asta pentru că ne implicăm emoțional, și nu ai cum să nu o faci, pacientul are nevoie de tine. După o tură de opt ore, când te pui în pat, retrăiești fiecare moment al zilei, eu aud acel sunet specific aparatului de ventilație, mereu, mereu. Și cred că o să rămână acolo, mulți ani. Îmi fac o țigară și iau o gură de bere, respir, închid ochii și realizez că mă ustură tălpile, la dracu am călcat direct în iad, e atât de întuneric, oh… E greu de zis ce simți, îți auzi doar inima și dorința de a ajuta. Ești ca o fantomă, de aia bună? Habar n-am. Acolo în inima ta, știi că ești pentru a spune “totul va fi bine”, dar simți asta? Nu, nu plângi, nu ai voie! Nu știi când e zi sau noapte, în suflet. Parcă te auzi plângând, acolo unde ventriculul stochează suferință. Doare, doare neputința. Par sadomasochistă spunând că iubesc a dracului de tare ceea ce fac? Da, îmi place, şi știu, și vreau să ajut. “Spală-te pe mâini și poftim în iad!” Asta îmi sună în cap… Iubesc iadul ăsta, te face om, ești plin de greșeli, regrete, ore nedormite”, a povestit Rebeca Ghinghiloschi, cadru medical la Spitalul din Vatra Dornei. Aceasta a venit în focarul de la Suceava, încă de la începutul lunii aprilie, împreună cu mai multe colege și alături de ele ajută zi de zi și salvează vieți la spitalul sucevean.

În această perioadă, cadrele medicale pot beneficia de consiliere psihologică gratuită, mai mulți psihoterapeuți suceveni și preoți oferindu-se voluntari pentru a discuta prin telefon sau chiar prin apeluri video, cu cei care au nevoie de ajutor. ”Avem cadrul legal să oferim consiliere psihologică prin telefon dar și să sunăm noi, dacă ne sunt semnalate cazuri de către conducerea spitalului. Este totuși delicată partea asta de consiliere, prin telefon. E greu. Consilierea se face față în față. E drept că stresul și-a spus cuvântul, dar adevăratele efecte se vor vedea mai târziu”, consideră Mihai Dimian, prorector al Universității Suceava și inițiator al unui grup de suport psihologic pentru cadrele medicale. (Cristina RUȘTI)

Vezi si

 Bărbat din Dornișoara, amendat cu 5.000 de lei pentru că a fost prins transportând fără acte lemn de foc de  1.300 de lei

Miercuri, la ora 18:00, lucrătorii de poliție din cadrul SPR 15 Vatra Dornei, împreună cu …