Memoria miilor de români uciși de sovietici la Fântâna Albă a fost cinstită și în acest an, în ciuda vicisitudinilor actuale din Ucraina          

Sâmbătă, 1 aprilie, la Putna, vicepreședintele Consiliului Județean Suceava, Niculai Barbă, a depus flori și a aprins o lumânare la portalul de la Mănăstirea Putna unde este un frumos monument în cinstea victimelor masacrului de la Fântâna Albă. „1 aprilie 1941, o zi neagră în istoria românilor pe care nu trebuie să o uităm vreodată”, a precizat vicepreședintele CJ Suceava. Gestul în memoria românilor care au căzut victime ale masacrului de la 1 aprilie 1941 de la Fântâna Albă nu a fost singular, în mai multe zone din județ organizându-se astfel de evenimente. Unul din acestea a fost în comuna Frătăuții Noi, comună aflată la granița cu Ucraina și situată nu departe de pădurea Varnița, cum mai este cunoscut locul unde au fost secerați de gloanțe circa trei mii de români care au mers pașnic ca să ajungă din lagărul sovietic în Patria Mamă, România.

Manifestări au fost organizate și la Fântâna Albă unde după 1990 comunitatea românească din regiunea Cernăuți – nordul Bucovinei, Ținutul Herța și nordul Basarabiei – cinstește an de an memoria celor care au murit nevinovați în masacrul de la Fântâna Albă. Iar cinstirea memoriei miilor de români uciși se face cu toată credința și considerația, anul acesta nefăcându-se excepție. „Ei sunt adevăraţi martiri că au suferit pentru neamul lor”, a spus pr. Ioan Gorda – protopop de Hliboca (denumirea ucrainizată a localității românești Adâncata situată în nordul Bucovinei). Protopopul a oficiat o slujbă la crucea ridicată în zona pădurii Varnița, unde a fost masacrul de la 1 aprilie 1941. Ca în aproape toți anii – excepție fiind 2020, primul an pandemic – și de această dată au răsunat rugăciunile româneşti. „Noi ne rugăm în limba maternă. Nu trebuie viitorul clădit pe minciuni: aici, la Varnița, la Fântâna Albă, au fost omorâți doar români, floarea tineretului de pe Valea Siretului. Astăzi autoritățile nu au arborat nici un drapel românesc. Noi, românii din Bucovina, ne rugăm pentru pace, dorim să trăim în pace. Cei care au fost aici omorâți au plecat cu copiii, au luat ce aveau mai scump, nu averea. Astăzi, în timp ce România sprijină și ajută Ucraina, ne distrug bisericile, limba …”, a spus părintele Ioan Gorda, citat de publicația Zorile Bucovinei, despre situația dificilă prin care trece în prezent biserica românească din Ucraina, publicația româneascăm respectivă făcând precizarea că la aceeași problemă s-a referit și părintele Constantin, parohul Bisericii din Băhrinești.

Anul acesta – ca de altfel și în anii trecuți – de la ceremonia de comemorare a victimelor masacrului de la Fântâna Albă nu au lipsit reprezentranți ai autorităților din regiunea Cernăuți, după cum nici de la Consulatul General al României la Cernăuți. „Ne aflăm într-un moment tragic, comemorăm martirii neamului românesc. Ar fi trebuit ca toate mesajele autorităților să fie traduse și în limba română. Cinstim această zi în fiecare an, vărsăm o lacrimă, aprindem o lumânare în amintirea acestor oameni care și-au dorit libertatea. Suntem într-un moment dificil, Ucraina se confruntă cu mari dificultăți, iar poporul român a fost și e alături de cetățenii Ucrainei, care luptă pentru libertate și pace, pentru integritatea teritorială a Ucrainei. Ne dorim să ne cinstim trecutul și să nu mai repetăm asemenea în viitor. Pare că istoria se repetă. Pentru a putea trăi liberi în familia europeană unită avem nevoie de multă înțelepciune, de multă toleranță pe aceste teritorii istorice Toleranța interetnică este cea mai importantă în momentul de față. Trebuie să ne cinstim fiecare înaintașii și trebuie să avem grijă cum ne clădim viitorul. Este un moment în care această comemorare ar trebui făcută și în limba română și în ucraineană. Pe această Troiță ar trebui să fie arborat steagul Ucrainei, dar și al României, pentru că acestea sunt atuurile internaționale și cred că dv, autoritățile locale, regionale, ar trebui să țineți seama de toate aceste lucruri cu înțelepciune și diplomație, cu toleranță, să trăim aceste momente împreună. Împreună ne-am dat mâna pentru a face parte din marea familie europeană, trebuie să respectăm drepturile minoritarilor pe aceste teritorii. Îmi pare foarte rău pentru această situație creată”, a opinat Consul General Irina-Loredana Stănculescu, citată de publicația Zorile Bucovinei. În memoria celor omorâți fără vină românii din localitățile nord-bucovinene Suceveni (unde în noiembrie 1940 au fost uciși civili români de către militari sovietici) și Cupca au pregătit o masă de pomenire încărcată cu cozonaci și bucate tradiționale românești.

Reamintim că în urma ocupării Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa de către autorităţile sovietice – ca urmare a ultimatului URSS din 26 iunie 1940 – populaţia românească din aceste teritorii a fost supusă unui regim de represiune şi deportări. Politica opresivă impusă de sovietici a determinat un adevărat proces migraţionist şi transferuri masive de populaţie, soldate cu importante pierderi de vieţi omeneşti. Între altele sunt de amintit două masacre de la Lunca – pe râul Prut – unde sute de oameni căzuseră secerați în februarie 1941 de gloanțe, dar asta se petrecea în condițiile în care regimul opresiv sovietic era tot mai mare și nu puțini erau cei care voiau să treacă granița spre România. Unii agitatori ai serviciilor speciale sovietice, care au cutreierat satele pe Valea Siretului timp de câteva săptămâni, au răspândit zvonul că la 1 aprilie se va deschide graniţa şi astfel se vor putea refugia în România. Aproximativ 3.000 de persoane din mai multe sate de pe Valea Siretului au format o coloană paşnică şi s-au îndreptat, la 1 aprilie 1941, spre graniţa cu România, purtând în față un steag alb cu însemne religioase, iar în convoi se vedeau icoane, prapuri şi cruci din cetină. S-au apropiat de punctul de graniţă Fântâna Albă, în locul numit Varniţa, grănicerii sovietici au deschis focul şi au tras în plin în ei. Bătrâni, copii, femei au fost seceraţi cu rafale de mitraliere, apoi aruncaţi în gropi comune, unii fiind îngropaţi de vii. Supravieţuitorii au fost urmăriţi, torturaţi şi deportaţi.

Câteva relatări despre masacrul de la Fântâna Albă au fost în presa românească din perioada eliberării nordului Bucovinei în iulie 1941. Odată sovieticii alungați, oamenilor nu le mai era frică să vorbească și începeau destăinuiri, ba chiar și câteva anchete ale autorităților române cu privire la aceste crime. Dar în prima parte a lui 1944 situația pe front era schuimbată, prin urmare din nou este răpit nordul Bucovinei de către sovietici și de atunci cu privire la masacrul de la Fântâna Albă s-a aflat sub lacătul tăcerii jumătate de veac. Localnicii vorbeau în şoaptă despre această tragedie, care a început aici, în poiana Varniţei, şi s-a terminat în GULAG-ul stalinist.

În perioada tăcerii doar o cruce de lemn amintea că la acea pădure a avut loc cândva un eveniment dramatic, dar fără niciun fel de referințe clare. După căderea comunismului, au început să fie deschise unele fonduri arhivistice care au scos la iveală din nou date despre evenimentele sângeroase din 1 aprilie 1941 de la Fântâna Albă. Din 1991 încoace aici, de fiecare dată, la 1 aprilie, sunt omagiate victimele acestui adevărat masacru. Atunci, la un gospodar din Băhrineşti a fost turnată din ciment o cruce din iniţiativa a patru membri ai Grupului „Arboroasa”, în frunte cu regretatul Dumitru Covalciuc, şi instalată noaptea spre 1 aprilie. Despre această intenţie a aflat conducerea de partid a raionului Hliboca şi tot în grabă a fost ridicată a doua cruce. Apoi mai târziu, în spaţiul dintre aceste cruci a fost înălţat un monument şi o bisericuţă, unde, de obicei, este oficiat parastasul întru pomenirea martirilor români care au murit cu dorul de libertate la Fântâna Albă.

Instituită prin Legea 68/2011 – Camera Deputaţilor adoptatând la 12 aprilie 2011 proiectul de lege pentru instituirea acestei zile naţionale – 1 aprilie a devenit Ziua națională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie. Actul normativ prevede ca pe data de 1 aprilie să se organizeze comemorări oficiale şi alte activităţi de cinstire a memoriei românilor victime masacrelor, deportărilor şi foametei din cauza regimului totalitar sovietic întrucât în perioada iunie 1940 – martie 1953, în Basarabia şi nordul Bucovinei au avut loc mai multe acţiuni de represiune îndreptate împotriva populaţiei române iar ceea ce s-a întâmplat la Fântâna Alba la data de 1 aprilei 1941 este o dovadă a intensității acestor represalii. Agenția media cernăuțeană BucPress evidențiază, între altele, despre tragicul episod de la Fântâna Albă că este consemnat în volumul „Istoria României în date” coordonat de Dinu C. Giurescu (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003), în care se arată că la 1 aprilie 1941 câteva mii de români bucovineni, care voiau să se stabilească în România, „fiind stimulaţi dacă nu chiar instigaţi de autorităţile sovietice”, ajungând la Fântâna Albă (punct de hotar cu România), au fost seceraţi pe loc de mitraliere. Ulterior, aproximativ 40.000 de români bucovineni, dintr-o populaţie de 200.000 de oameni, au fost deportaţi sau ucişi, potrivit sursei citate.

În 2 iulie 2018, la Mănăstirea Putna a fost sfinţit Portalul Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă”. Portalul cuprinde o poartă monumentală, o troiță de piatră, spații pentru depunerea de flori și aprinderea de lumânări, inscripții cu numele satelor de unde au pornit spre România cei uciși în masacrul din 1941 (Crăsnișoara Nouă, Crăsnișoara Veche, Budineț, Davideni, Igești, Cireșul, Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Bănila pe Siret, Crasna, Ciudei, Suceveni, Corcești, Carapciu, Cupca, Dimca, Iordănești) şi o fântână. Portalul a fost realizat de către mănăstire pe locul unei troițe ridicată la 1 aprilie 2011 în memoria victimelor Masacrului de la Fântâna Albă. (Dan PRICOPE)