Mecanicul din Moldovita, Ioan Popescu, a asteptat ani buni pentru ca sa poata conduce din nou mocanita

Moc\ni]a, trenul de epoc\ fabricat `n 1917 pentru calea ferat\ îngust\, a devenit un punct de atrac]ie  [i `n acest an `n cadrul s\rb\torilor de sf=r[it de an. ~ncep=nd din week-endul trecut, zilniczeci de suceveni, cu mic, cu mare  dar [i turi[ti fac plimb\ri pe traseul special de la podul peste p=r=ul Humor  din Gura Humorului `n Parcul Arini[ pe o lungime de doi km. ~n acest an, suma care a fost alocat\ pentru a monta acest trenule] `n cadrul  programului Cr\ciun `n Bucovina nu a fost f\cut\ public\. Cert este c\  bijuteria construit\ la `nceputul secolului trecut, celebra moc\ni]a Krauser, care `n Europa nu mai poate fi v\zut\ dec=t prin muzee a fost pus\ din nou `n mi[care . Mecanicul  Ioan Popescu, `n v=rst\ de 57 de ani, din Moldovi]a,  omul a c\rui via]\ se leag\ de aproape 30 de ani  de locomotiva cu aburi  este bucuros c\  a ajuns\ din nou s\ conduc\ trenule]ul. Compus\ din trei vagoane, trenule]ul are 40 de locuri, iar de cele mai multe ori c\l\torii dep\[esc num\rul locurilor, fiind nevoi]i s\ stea în picioare. C\l\toriile sunt  gratuite pe toat\ perioada s\rb\torilor în care moc\ni]a este la Gura Humorului. Ioan Popescu, nea Nelu, dup\ cum `i spun to]i,este cel care  conduce trenule]ul [i d\ semnalul de plecare. Locomotiva cu abur „Krauss”, a fost fabricat\ la uzinile „Krauss”  din Germania [i a ajuns `n Rom=nia la sf=r[itul anilor ‘30, fiind folosit\ ca locomotiv\ de manevr\, locomotiv\ de trac]iune pe liniile Cff-ului [i, `n c=teva r=nduri, `n ultimii ani, pe trasee turistice, uimind str\inii care nu mai v\zuser\ o asemenea relicv\ dec=t `n muzee.
Pentru autorit\]i [i `n acest an, moc\ni]a este un mod de a promova Bucovina, pentru oamenii de rând totul este catalogat drept distrac]ie.  Moc\ni]a a fost montat\ `n ultimii ani [i `n centrul Sucevei sau la Centrul Economic Bucovina.

Moc\ni]a este un mod de a promova Bucovina
Ioan Popescu a absolvit {coala de mecanici de locomotiv\ la Craiova, pe “dizale”, [i cum a dat cu ochii de Krauser, a prins dragoste de ea [i a trecut de la linia CFR la cea `ngust\. El este c\utat nu numai pentru a da semnalul  pornirii trenule]ului dar [i pentru ca micu]ii s\ se pozeze al\turi de el. “Nu mi-am închipuit c\ voi tr\i ziua când voi conduce chiar personal un astfel de trenule]. E frumos s\ te sim]i înconjurat de copii, dar nu numai de micu]i ci de persoane de toate vârstele. Am lucrat 35 de ani la CFR, dintre care 28 ca mecanic pe locomotiva care tracta moc\ni]a de la Moldovi]a. Acum sunt pensionar dar nu po]i uita nici la pensie cum au fost anii când urcam zilnic în tren pentru a duce lemne sau oameni la munc\”, a povestit Ioan Popescu.  Ani de zile, `n zona  Moldovi]a a func]ionat un sistem paralel cu CFR-ul, C\ile Ferate Forestiere. Pe o [in\ mai `ngust\, moc\ni]a  transporta lemn din munte, centraliste, impiega]i, [efi de sta]ie… Traseul pornea din Moldovi]a [i urca spre Ro[ca, Argel, `nspre Izvoarele Sucevei, Moldova-Suli]a. ~n 1987, linia de calea ferat\ de la Moldovi]a `n amonte era cea mai lung\ din ]ar\,de aproximativ o sut\ de kilometri. “Dac\ m\ legi la ochi [i m\ trimi]i pe traseu, eu `]i spun exact la ce kilometru suntem”, ne-a dest\inuit nea Nelu. Locomotiva mergea cu 12-15 kilometri pe or\ pe linia principal\ [i cu 6-8 pe secundar\.  “C=nd urcam la deal, aveam de lucru numai eu, mecanicul, [i fochistul, ceilal]i st\teau lini[ti]i `n vagonete. La cobor=re, vagoanele mergeau `n fa]a locomotivei, iar fr=narii treceau la treab\. La primul vagon era un fr=nar, la mijloc al doilea [i la ultimul vagon era [eful de tren. Comunicam prin semnale. Dac\ d\deam un [uier scurt, ei puneau fr=na mic\, c=nd auzeau c\ d\deam o dat\ [i `nc\ o data, fr=na serioas\, iar la trei scurte – fr=na brusc\ – `nsemna ceva bucluc. La 250 de metri de c=nd d\deam semnal, trenul trebuia musai s\ se opreasc\. C=teodat\, c=nd era furtun\, mai opream [i ne ad\posteam, c\ `mi era mila de fr=nari. Au fost vremuri frumoase. Pe unde intram, to]i voiau s\-mi fac\ cinste, l\zi de rachiu a[ fi putut s\ beau. C\ [i eu, pe unde am umblat, am l\sat loc de bun\ ziua”, ne-a mai povestit nea Nelu. Pensionarul nu poate `n]elege cum, dup\ 100 de ani, dintr-o dat\, CFF-ul nu mai e rentabil, liniile sunt scoase [i lemnul e transportat `n camioane care pot duce de nu [tiu c=te ori mai pu]in dec=t Krauser-ul. “Eu nu pot `n]elege altceva. Cum se poate c\, `ntr-o zona plin\ cu turi[ti str\ini, o asemenea comoar\ – singura astfel de locomotiv\ `n stare de func]ionare din `ntreaga Europ\ – s\ stea `n vreme ce turismul rom=nesc iese la ramp\ cu Dracula Park [i palmieri adu[i de pe alte locuri ”, ne-a mai spus nea Nelu.

Copiii [i pensionarii CFR, cei mai entuziasma]i de moc\ni]\
“Privit\ din afar\ meseria de mecanic de locomotiv\ pare frumoas\ [i nu în ultimul rând, b\noasă. Pu]ini sunt îns\ cei care [tiu c\ pentru aceasta trebuie o aten]ie deosebit\, nervi de o]el [i multe sacrificii. Nopţi nedormite, anivers\ri [i s\rb\tori de Pa[te, Cr\ciun sau Anul Nou petrecute departe de cas\, cu privirea [i urechile atente în permanen]\ la semnale. Totul pentru a duce în siguran]\ c\l\torii de la un cap\t la altul. În meseria de mecanic de locomotiv\, secunda cap\t\ propor]ii uria[e [i orice clip\ de neaten]ie poate însemna o nenorocire. Toat\ lumea îmi cere s\ trag semnalul de plecare ,s\ vad\  fumul”, ne-a spus nea Nelu. „Încet, pân\ se termin\ s\b\torile de iarn\ v\ plimb pe to]i!”, mai spune Nea Nelu.
Gheorghe Anghel, de 80 de ani, din Gura Humorului  a venit special la inauguararea moc\ni]ei s\ se plimbe. “Am  venit singur, s\ m\ plimb de dorul vremurilor de demult. Am lucrat 35 de ani ca [ef de gar\ [i apoi la regulator la CFR. E pentru prima oar\ Moc\ni]a adus\ aici [i mi-ar pl\cea s\ r\m=n\ s\ se plimbe turi[tii nu numai noi, s\ se [tie c\ exist\, s\ nu stea `ntr-un garaj”, ne-a spus pensionarul. Cel mai probabil dup\ `ncheierea s\rb\torilor de iarn\, trenule]ul de epoc\ va  ajunge din nou la Moldovi]a. (Cristina SCOR}ARIU)